marți, 12 februarie 2019

„Zâna poveștilor” de Andreea Manea


Această cărticică este rezultatul unei colaborări frumoase cu o doamnă talentată la scris. 
M-a contactat pentru a-i realiza coperțile și câteva desene în interior. 
A fost o cumpănă de trecut! Între perpetua teamă că o să fac niste desene nereușite și mă voi face de râs și senzația că altcineva ar fi făcut o treabă mai bună, plus sărbătorile de crăciun care băteau la ușă am reușit să pun pe hârtie câteva desene.
Câteva convorbiri telefonice mai târziu acest mic proiect este tipărit!
Sunt foarte fericită că mi s-a oferit această ocazie și aștept cu drag să o împart cu voi. 
Dacă doriți un exemplar, mă puteți contacta. 
Salutări!

marți, 5 februarie 2019

„Kitchen” de Banana Yoshimoto

„Bucătăria” este romanul de debut al unei importante autoare japoneze contemporane.
Volumul meu cuprinde o poveste despre Tsugumi, care își pierde ultima rudă și sfârșește în grija unor cunoscuți de la care cumpăra bunica ei flori mereu. 
A doua poveste o are ca protagonistă pe Subaru care și-a pierdut iubitul într-un accident de mașină.

Fie pentru că așa scrie autoarea, fie pentru că este tradusă – n-aș putea spune – textul este foarte simplu și sec. Personajele admiră flori, Luna Plină, oameni frumoși, dar nu sunt metafore sau epitete spufoase sau enigmatice. Limbajul este foarte simplu, foarte comun. În cazul romanului de față pare exact ce trebuia. Subiectul este pierderea celor dragi și cum facem față acestor lucruri... Este un roman care încearcă să inspire optimism și încredere în viitorul pe care trebuie să-l întâmpinăm fiindcă el vine oricum. 
Fascinația pe care o simțeam în urmă cu câțiva ani  pentru cultura japoneză s-a mai redus, dar mi-a folosit în înțelegerea unor elemente specifice pe care poate nu le-aș fi apreciat ca neștiutor. Spre exemplu, este menționat la un moment dat un episod de legare a unui obi, explicat la nota de subsol ca "un fel de cordon". Explicația acesta, pentru un cititor nou de literatură japoneză l-ar fi lăsat pe respectiv cu nelămurirea: "De ce are asta nevoie de ajutor să-și lege un cordon? Așa bleagă e?" Obi-ul este un cordon, adevărat, dar este un cordon traditional, foarte lat și foarte lung pe care femeile și-l pun în jurul mijlocului pentru a masca curbele naturale ale corpului. Ajunge de la piept până la șold și este greu de pus, fiind rulat în jurul trupului până când femeile arată ca o puțină 😄. Se poartă la ținuta tradițională cu ocazia festivalurilor. Cred că o explicație cel puțin pe jumătate cat am facut-o eu de lungă nu ar fi cauzat așa multe bătăi de cap editurii. 
Revenind la carte, este interesantă. Pentru cei care vor să pătrundă în lumea contemporană japoneză, merită citită. Are în jur de 200 de pagini așa că nu reprezintă o investiție mare de timp. Și la sfârșitul lecturii am rămas cu o concluzie: sunt povești de dragoste!

Lectură plăcută!

marți, 22 ianuarie 2019

Valle del Silencio, Spania

In apropiere de Valladolid se află o zonă pitorească pe care am văzut-o în 2013. Răsfoind hard disk-ul, am gasit câteva poze pentru voi.


un copac foarte, foarte bătrân! 💓💗








culori de vis – era toamnă




castane comestibile




era un sat de popas în aropiere. nu era aglomerat și multe case erau doar de poză  (în genul a ce găsim noi la muzeul satului)