miercuri, 12 aprilie 2017

"Georges" de Alexandre Dumas


Pe Alexandre Dumas îl știți pentru "Cei trei muschetari", pentru romanele care au fost ecranizate de nenumărate ori și pe care le urmăreați cu familia și prietenii.

Dar pe Georges ați apucat să-l cunoașteți?

Din punct de vedere al spațiului, aici este o noutate, acțiunea fiind situată într-una dintre coloniile franceze. Este povestea unui tânăr mulatru care luptă să fie acceptat în societatea de acolo.
Probabil a fost o carte cu mai puțin succes datorită subiectului abordat și deciziei în privința finalului, dar a fost o încercare destul de îndrăzneață pentru perioada respectivă. Este o tentativă de a înfățișa problema celor care nu erau acceptați de societate.
Rasismul, discriminarea și scavia sunt ilustrate în această operă, pe care, la momentul când am citit-o acum 8, ani mi s-a părut impresionantă. Cred că merită citită, măcar pentru atmosferă. Este un roman relativ scurt. Nu se compară cu numărul de pagini ale "Contelui de Monte Cristo".
Personajele sunt ușor de îndrăgit așa cum se întâmplă cu toate personajele lui Dumas. Personajul feminin mi sa părut că ar fi putut fi conturat mai în detaliu, dar nu este așa de rău pe cât sună. Iar finalul nu vă va lăsa cu lacrimile șiroind, deci, ce mai așteptați?
Dacă încă nu v-am convins, să vă mai spun și cât ador această copertă. E minunată!!!!

duminică, 26 februarie 2017

"Dumbrava roșie" de Petru Rezuș

Un roman despre perioada de sfârșit a domniei lui Ștefan cel Mare, presărat cu povești nostime și aventură. O operă simplă, fără să iasă în evidență.

Sincer nici nu stiu dacă se mai publică. Avantajul de a avea acces la biblioteca mamei este că multe din cărți sunt poate ieșite din circulație 😁

Nu am găsit-o pe Goodreads!? Ceea ce m-a amuzat. Cred că trebuie s-o adaug personal, doar că nu mă pricep... Cred că o să ignor acest fapt și o să trec la următoarea carte.😄

Editare 27 dec 2017: a apărut și o pot adaugă la citite. Urâtă!!

duminică, 5 februarie 2017

„Oamenii mării” de Victor Hugo




Ce pot să spun... mă bucur că a fost o repovestire, fiindcă, ultima dată când am citit ceva de Hugo a trebuit să fac pauze între volume pe durata a câțiva ani.
Nu știu de ce, dar se pare că era la modă să-ti omori personajul principal în mod tragic pe vremea când se scriau cărțile astea...
Cineva mi-a spus că literatura în general era scrisă pentru femei (Se pare că printre autorii care au scris literatură pentru bărbați ar fi fost Joseph Conrad și Hemingway). Oare era așa de întipărită în memoria colectivă franceză ideea că femeile apreciează dramele și iubirea neîmpărtășită?! O, stați puțin, era un romantic din punct de vedere al curentului pe care-l urma.
Cred că am învățat mai multe despre Guernsey decât am știut despre orașul natal, o cauză fiind poate și faptul că autorul a locuit și acolo în perioda sa de exil, după ce și-a acuzat regele de trădare. Plăcerea sa pentru detalii și acumularea de informații mi-a umplut mintea de tehnici și denumiri pe care le poate înțelege doar un marinar.
O carte pe care mi-a plăcut s-o citesc, dar de care nu mă voi apropia iar în viitorul apopiat.
S-a întâmplar ca volumul pe care l-am deschis să aibă ilustrații. A fost un motiv în plus s-o parcurg! (Da, știu, om în toată firea mă distrez cu niște desene... ce pot să fac; așa funcționez!)

miercuri, 12 octombrie 2016

„Nopțile de Sânziene” de Mihail Sadoveanu

O lectură foarte plăcută, o poveste frumoasă și revelația de la final merită tot timpul. Una din operele mai de inceput a lui Sadoveanu.

Sarea și piperul:

Neculai Peceneaga (are sens doar dacă parcurgeți cartea cap-coadă :)

Context:

Romanul se încadrează în categoria realismului magic, publicată în 1934,

Recomandare: de citit într-o zi cu ploaie, că tot plouă mult zilele astea.

marți, 11 octombrie 2016

„Concert din muzică de Bach” de Hortensia Papadat Bengescu

 Eugen Lovinescu, vedea în opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evoluției necesare de la subiectiv la obiectiv în cadrul prozei românești, dublată de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”(sursă).

Sarea și piperul:

Când doamna Vera de după brise-bise, pândise câteva zile în șir la toate orele și mereu zadarnic venitea lui Lică, trecuse prin numeroase faze ale curiozității și decepției.

"Na venit azi!... Nici azi n-a venit!... Ce-o fi având de nu vine?... Lipsește pe semne!... Să știi că s-au certat!... Se vede că l-a luat dracu!..."

Cam astea erau etapele nerăbdării pe care le petrecuse doamna Vera.

Context:

Acest roman este cel de mijloc dintr-o serie de trei, toate axându-se pe membrii unei familii și cunoștințelor acestora. Dacă doriți să le citiți în odine, trebuie să începeți cu „Fecioarele despletite”. A fost creat în timpul ședințelor cenaclului „Sburătorul”, căruia i l-a și dedicat. Vă puteți imagina oameni întâlnindu-se să discute capitolele unor romane!