Ce pot să spun... mă bucur că a fost o repovestire, fiindcă, ultima dată când am citit ceva de Hugo a trebuit să fac pauze între volume pe durata a câțiva ani.
Nu știu de ce, dar se pare că era la modă să-ti omori personajul principal în mod tragic pe vremea când se scriau cărțile astea...
Cineva mi-a spus că literatura în general era scrisă pentru femei (Se pare că printre autorii care au scris literatură pentru bărbați ar fi fost Joseph Conrad și Hemingway). Oare era așa de întipărită în memoria colectivă franceză ideea că femeile apreciează dramele și iubirea neîmpărtășită?! O, stați puțin, era un
romantic din punct de vedere al curentului pe care-l urma.
Cred că am învățat mai multe despre Guernsey decât am știut despre orașul natal, o cauză fiind poate și faptul că autorul a locuit și acolo în perioda sa de exil, după ce și-a acuzat regele de trădare. Plăcerea sa pentru detalii și acumularea de informații mi-a umplut mintea de tehnici și denumiri pe care le poate înțelege doar un marinar.
O carte pe care mi-a plăcut s-o citesc, dar de care nu mă voi apropia iar în viitorul apopiat.
S-a întâmplar ca volumul pe care l-am deschis să aibă ilustrații. A fost un motiv în plus s-o parcurg! (Da, știu, om în toată firea mă distrez cu niște desene... ce pot să fac; așa funcționez!)
Situată în timpul marii depresii în California, „Șoareci și oameni” este o poveste minuntă despre prietenie și loialitate ce explorează teme întunecate precum rasismul și bolile mentale. Paralele între cruzime și bunătate, pauperitate și privilegii, il fac să fie un roman ce nu poate fi ratat. Din nefericire a fost numă o carte plină de vulgaritate sau cruzime și este pe lista celor mai provicatoare lecturi a Asociației Bibliotecii Americane. 