Pagini

luni, 20 noiembrie 2017

„Pânza de păianjen” de Cella Serghi

Roman important pentru literatura românescă? Poate.
Pe lângă relația părinți- copii și iluzie-realitate este puțin „Enigma Otiliei” și puțin „Doamna Bovary”. Câteva momente importante (pentru care sunt recunoscătoare) reprezintă abordarea pragmatică a războiului: 
„ei [regalitatea] nu luptă, noi [oamenii de rând] luptăm în război” 
și felul în care era pusă problema femeii pe piața muncii:
 „cu atâția studenți în nevoie de practică nu are rost să plătesc pentru un sectetar, mai ales pentru o femeie” 
Ilozoriul iubirii neîmpărtășite și starea de nesiguranță a personajului par să trecă odată cu obținerea unei anumite înțelegeri asupra propriei nevoi de stabilitate.
Alegoria pânzei de păianjen se aplică multora și astăzi. Este greu să-i scapi iar păianjănul este la pândă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu