Eugen Lovinescu, vedea în opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evoluției necesare de la subiectiv la obiectiv în cadrul prozei românești, dublată de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”(sursă).
Sarea și piperul:
Când doamna Vera de după brise-bise, pândise câteva zile în șir la toate orele și mereu zadarnic venitea lui Lică, trecuse prin numeroase faze ale curiozității și decepției.
"Na venit azi!... Nici azi n-a venit!... Ce-o fi având de nu vine?... Lipsește pe semne!... Să știi că s-au certat!... Se vede că l-a luat dracu!..."
Cam astea erau etapele nerăbdării pe care le petrecuse doamna Vera.
Context:
Acest roman este cel de mijloc dintr-o serie de trei, toate axându-se pe membrii unei familii și cunoștințelor acestora. Dacă doriți să le citiți în odine, trebuie să începeți cu „Fecioarele despletite”. A fost creat în timpul ședințelor cenaclului „Sburătorul”, căruia i l-a și dedicat. Vă puteți imagina oameni întâlnindu-se să discute capitolele unor romane!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu