Lordul Jim de Joseph Conrad

Joseph Conrad a preferat să-și organizeze narațiunea din carte într-o parte de lume departe de occident. Povestea lui se desfășoară pe terenul îndepărtat al Malaeziei, unde un fost marinar aleargă să-și redobâbdescă onoarea pierdută. Este o carte stranie, în care ni se narează indirect, de către un personaj secundar. Acesta pare să pună cap la cap vești pentru a ne oferi nouă o relatre concretă a vieții unui tânăr romantic.

Marlow, pe care îl mai întâlnim și în „Inima întunericului”, este subiectiv, dar, cum am aflat din prefață, povestea a primit reacții de neîncrdere de la începutul publicării sale, mulți nefiind de acord cu felul în care a fost realizată prezentarea romanului. Cu toate acestea, nu am putut să nu rămân impresionată de personajul întâlnit. Nu cred că am apucat să citesc ceva asemănător.

Narațiunea se împletește cu analiza psihologică, făcând popasuri prelungi asupra fiecărui personaj, ca mai apoi să-i lase în urmă. Uneori primim ca „răsplată” pentru răbdarea de care am dat  dovadă un rezumat al felului în care unul sau altul au murit, dar cel mai adesea afăm doar ultima veste pe care a primit-o Marlow despre ei...
O lume mică această lume a mărilor. Personajele par să știe de toate despre toți. Nu găsești comandant de vas de care să nu-ți poată povesti cineva ceva. Scrisorile circulă fără probleme și viața pe mare rămâne la fel de misterioasă și nesigură.
Ideea cărții este următoarea: ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să ți se împlinească și să nu-i faci față 😂
Sper că v-am făcut curioși. Nu este o lectură grea, dar are darul să-ți testeze răbdarea, prin relatarea indirectă.