Cum scrii o postare de blog - podcast în engleză

YouTube e atât de divers zilele astea încât mi se pare ciudat să mă gândesc că a început cu videoclipuri de 5 minute maxim. Vă mai amintiți?
Căutând una sau alta am găsit acest videoclip, creat inițial pentru podcast - adică emisiune radio fără post radio 😁 - cu sfaturi despre cum să scrii un articol în mai puțin de 70 de minute. Recunosc că nu stiu multe despre tipii ăștia, dar au spus lucruri utile. Desigur, au o mulțime de trimiteri la progrămele și site-uri care le sponsorizează videoclipurile, dar, ca orice de pe internet, trebuie să selectăm utilul de reclamă.

Printre cele mai importante

1. începe cu o zi înainte și lasă articolul „să se dospească”
2. scrie fără să editezi - poți edita după ce ai pus toate ideile pe hârtie
3. lasă internetul să se odihnească - dacă fug ochii după like-ul de pe facebook, nu mai termini
4. previzualizează articolul, nu stică să te asiguri că rezultatul final arată bine
5. folosește un șablon/plan pentru articol: dacă e o recenzie se folosește o anumită structură, pentru o rețetă culinară este necesară o altă abordare șamd 
6. folosește etichete corespunzătoare - important mai ales pentru a fi găsit pe internet
7. ascultă muzica cea mai potrivită - pe mine mă derutează, trebuie s-o aleg cu grijă
8. corectează gramatical postarea, asigură-te că frazele tale au sens
9. evită titlurile de agățat - oamenii sau săturat să dea click pe articole cu titluri grozave, dar fără conținut
10. distrează-te! dacă nu îți place nici altora nu le va plăcea 😁

Videoclipul are opțiunea de subtitlare automată în română.

Minutull de frumos: plaja nostră românescă

😁

Poze făcute la Mamaia

Mamma mia book tag

Întrebări "furate" de la Ashleyoutpaged

1. when I kissed the teacher 

name a book with a shocking plot twist
Când am sărutat profesorul: o carte cu o răsturnare de situație șocantă 

Curierul secret de Ioan Dan

2. waterloo 

name a book you’re positive you’ll be in love with
Waterloo: o carte pe care ești convins(ă) că o vei adora

Anna Karenina de Leo Tolstoy

3. why did it have to be me 

name a book you went to to get over a reading slump

De ce eu: numește o carte pe care o citești ca să-ți recapeți dorința de a citi

Fabule, basme, povești, proză scurtă și, uneori, manga.

4. I have a dream 

name a book character that inspires you 

Am un vis: numește un personaj de carte care te inspiră

Sunt multe...

5. andante andante 

name your current read 

Andante andante: lectura curentă

Acum mă războiesc cu Teama înțeleptului. E imensă și, desi am amânat citirea Fraților Kamarazov, cartea asta e mai lungă decât aceea.

6. knowing me, knowing you 

name a book you had to break up with and dnf

Știind cum sunt eu și cum ești tu: o carte la care ai renunțat și ai lăsat-o neterminată

Ultima parte a Regilor blestemați de Maurice Duron. Cred că pur și simplu o să consider această carte ca terminată la penultimul volum. E mult prea diferită ultima carte.

 7. mamma mia 

name a book you recently read again 

Mamma mia: o carte pe care ai recitit-o de curând

...Harry Potter 1&2

8. dancing queen 

name a book that made you want to dance around the room 

Regina dansului: numește o carte care te-a făcut să dansezi prin cameră

Singur pe lume de Hector Marlot

9. super trouper n

ame a series you haven’t finished due to it’s intimidating size

Marele soldat: numește o serie pe care n-ai terminat-o din cauza dimensiunii impresionante

Roata timpului, Urzeala tronului. Pe cea de-a doua chiar nu mă grăbesc s-o termin...

„Muza” de Jessie Burton

„Muza" de Jessie Burton a părut în urmă cu câțiva ani. Eu am văzut-o mult prin librării anul trecut. Nu a reușit să mă convingă s-o citesc atunci, dar acum o săptămână am zis să-i dau o șansă. 

Este o carte care aduce în discuție condiția femeii artist. Aduce în discuție și originalitatea artistului și războiul din Spania din perioada naziștilor. Acțiunea se desfășoară pe două planuri narative:

1936 unde întâlnim muza

1967 unde lumea din carte descoperă muza 😄

Nu va dau detalii. Este o carte frumos scrisă. Are personaje diverse și admosfera caldă a Maltei îmbibată cu ceața deasă a Londrei.

Vă poate zăpăci. Trebuie să aveți răbdare la început. Dar finalul e bun. Și, în ciuda faptului că nu se ridică la nivelul unui clasic, romanul are elemente care îl apropie de pragul respectiv.

Jessie Burton s-a remarcat în trecut cu romanul „Miniaturista”,  care a fost adaptat pentru film și pe care nu l-am văzut/citit. Voi ați citit ceva de ea? V-a plăcut filmul?

Mânăstirea din Parma

Cât am stat pe cartea asta!? Mai bine de cinci luni. Nu în sensul că am citit în fiecare zi a acestor 5 luni din carte, ci în sensul că am citit alte 20 de cărți în loc s-o termin pe aceasta.

Cum a fost? 

În mod straniu nu am uitat unde am rămas, cine ce făcea și ce importanță avea fiecare personaj.

De fiecare dată când am reluat lectura am știut cine ce făcea și unde se afla la momentul când am abandonat lectura. Sunt foarte mândră de mine! 😄

Nu m-a enervat niciun personaj așa cum m-a enervat Fabritio! Sincer, parcă era făcut să scoată peri albi celor care-l iubeau.

Nici nu-l scăpau bine dintr-o belea că intra în alta. 

Sanseverina? O admir și nu înțeleg cum a reușit să joace pe degete atâția oameni. Dacă era bărbat ori ajungea ministru ori o omora concurența (nu că n-ar fi încercat). 

N-o să vă vorbesc despre Stendhal – pe care din nu știu ce cauză îl consideram autor rus și el era francez toată ziua! – au vorbit alții destul despre el:

Stendhal era o alcătuire omenească foarte curioasă: ideolog, în sensul veacului al XVIII-lea, foarte ruinat în analiza nemiloasă a conștiinței umane, dar în același timp temperament ardent și epicureu, amant pasionat al Italiei, entuziasmându-se pentru femeile și muzica ei, dar mai ales pentru acel fel de a fi al oamenilor, în care i se părea a distinge singura rămășiță europeană a ceea ce fusese în Renaștere religia energiei și a gloriei, idealul acestui virtu proslăvit de Machiavelli. Stendhal va întreține cultul lui Napoleon, singurul om care i se părea a fi reîncarnat, în epoca noastră, pe eroul antic și pe virtuozul italian al renașterii... Napoleon este modelul tuturor personajelor principale ale lui Stendhal. El inspiră pe Julien Sorel, tânărul seminarist din Roșu și Negru... Napoleon inspiră și pe celalalt erou stendhaldian, pe Fabrice del Dingo din Mânăstirea din Parma... Descrierea bătăliei de la Waterloo în Mânăstirea din Parma este un alt moment de al acelei perimări a idealului aristocratic al gloriei și eroismului, survenit în toate momentele de ascensiune burgheză.

Tudor Vianu, pe spatele coperții Mânăstirea din Parma, vol II, editura Minerva, 1970

Finalul romanului a fost pe măsură. O să mă tot gândesc la el câteva săptămâni.

Nu prea mult: pentru luna septembrie am planuri mari: 

Centrele de împrumut sunt foarte utile!

M-am uitat la „Cerbul de aur"

Deschiderea: am avut plăcerea să o aud pe Corina Chiriac, care reușește încă să anime publicul cu naturalețe. Pe Luminița Anghel și Monica Anghel  - al carei nume mereu îl uit deși melodiile ei îmi plac mai mult decât ale Luminiței 😂 - și bineînțeles pe Paula Seling.

Prima seară: mi-am amintit târziu de Cerb și am prins doar câțiva cântăreți și pe Andra. Tipa nu m-a impresionat niciodată prea mult, dar are oareșce voce - eu de pe margine îmi permit să emit pretenții, că uneori pe mine nu mă aud oamenii nici când sau lângă ei, dar să mai și cânt.

A doua seară: L-am ascultat pe Edvin Marton, pe Ionică Boțitul -nu, nu așa îl cheamă în realitate, e acela care împletește în mod imposibil de imaginat pentru mine armata cu viața de artist 😶 - am admirat cracii Nicolei Sher.... cum o chema-o, care probabil nu poate cânta decât în poziția pe WC-ul turcesc și care n-a avut bani de pantaloni. Și am terminat cu Horia Brenciu, despre care se zice că-l imită frumos pe Elvis Presley, dar nu ne-a oferit o astfel de plăcere de data asta.

Nu-mi mai amintec în care zi a cântat mascatul de la Carla, dar oricum nu m-am uitat la el.

Ultima seară: Paula Seling, Vlad Rădescu, Crai Nou și alții. Mi-a plăcut mult. Credeam că o să fie doar muzică populară și aproape am ratat un spectacol excelent. Atâta timp cât nu ne amintim de ăia care au venit cu blana de lup după ei pe scenă și și-au mai pus și coadă la pantaloni!😕 fiecare cu gustul lui.
Și dacă vă întrebați de ce a apărut postarea asta așa de târziu, vă zic că am scris-o și am lăsat-o ca ciornă. 😀 Dar, blogger te lasă să planifici postările așa că o s-o plasez mai aproape de eveniment.
O zi frumoasă!

Și vă las cu muzica Doinei Badea fiindcă e frumosă!

Minutul de frumos: Oslo, Norvegia partea a II-a

Iat-o! Mult dorita continuare. Cand ai poze multe...

Puține vaporașe

M-am urcat și eu într-unul

Vedere dinspre port

O clădire cu ceas

Puțină verdeață

Zgârienori

Parcul lor faimos cu statui despuiate

Plaiurile de acasă