Stela Popescu?

.

.


Și multe, multe altele.

Winter Book Tag (Tag cu cărți de iarnă)

Ei iată c-a sosit iarna! E timpul să vorbim despre cărți. Am luat această listă de înrebări de la Cărțile nopții. Ea le-a tradus deja așa că de data asta n-a trebuit să mă străduiesc prea tare 😃

---

   1. Zăpada: E frumos când cade prima dată, dar începe să se topească. O carte/o serie pe care ai adorat-o la început, dar apoi, la mijlocul ei, ți-ai dat seama că nu-ți mai place.
N-am putut termina Regii blestemați de Maurice Duron. Ultima carte pur și simplu nu merge.
2. Fulg: Ceva minunat și întotdeauna diferit. Alege o carte care iese în evidență dintre toate pe care le-ai citit.
Floare de Zăpadă și evantaiul secret de Lisa See. Atmosfera, stilul și ideea lucrării a fost deosebită.
3. Om de zăpadă: Întotdeauna e distractiv să îl faci cu familia. Alege o carte pe care ar putea-o citi toată familia.
Orice roman al lui Dikens. Poveste a două orașe a fost ultimul citit.
4. Crăciun: Alege o carte care e plină de veselie și care te-a încălzit în interior după ce ai citit-o.
Numele Vântului de Patrick Rothfuss. Când te trezești că aproape strigi la personaj că face o prostie, înseamnă că te-ai păcălit.
5. Moș Crăciun: El aduce cadouri minunate. Alege o carte pe care ți-ai dori să o primești de Crăciun.
Nu am nevoie de cărți zilele astea. Încă n-am epuizat biblioteca mamei.
6. Bulgăre de zăpadă: Poate fi dureros să fii lovit cu un bulgăre de zăpadă. Alege o carte care doare, care te-a făcut să simți o emoție puternică ca tristețea sau furia.
Dragostea Florii de Bujor e ultima citită ce a avut momente în care m-a întristat.
7. Săniuș: Toți l-am iubit când am fost micuți. Alege o carte care ți-a plăcut când ai fost copil.
Buhuhu! cine-și mai amintește. Prinț și cerșetor când eram mică-mică, în ultimii ani, Harry Potter.
8. Degerătură: Alege o carte care într-adevăr te-a dezamăgit.
Pânza de păianjen de Cella Sergi. Nu neapărat dezamăgire ar fi potrivit... dar când ți se pare o carte jmătate Madam Bovary, jumătate Viața ca o pradă și practic o continuare/repovestire a Enigmei Otiliei nu poți predinde că e originală.
9. Ren: Ceva ce ne este drag nouă. Alege o carte care are o valoare sentimentală pentru tine.
Cavaleri Pardaillan a fost primul roman pe care l-am citit. După el a urmat nebunia!

„Pânza de păianjen” de Cella Serghi

Roman important pentru literatura românescă? Poate.
Pe lângă relația părinți- copii și iluzie-realitate este puțin „Enigma Otiliei” și puțin „Doamna Bovary”. Câteva momente importante (pentru care sunt recunoscătoare) reprezintă abordarea pragmatică a războiului: 

„ei [regalitatea] nu luptă, noi [oamenii de rând] luptăm în război” 

și felul în care era pusă problema femeii pe piața muncii:

 „cu atâția studenți în nevoie de practică nu are rost să plătesc pentru un sectetar, mai ales pentru o femeie” 

Ilozoriul iubirii neîmpărtășite și starea de nesiguranță a personajului par să trecă odată cu obținerea unei anumite înțelegeri asupra propriei nevoi de stabilitate.

Alegoria pânzei de păianjen se aplică multora și astăzi. Este greu să-i scapi iar păianjănul este la pândă.

Dragodstea Florii de Bujor de Lisa See

Dragostea Florii de Bujor este o poveste cu o fantomă. Dacă până aici nu v-am făcut curioși... e cam greu mai departe. În primul rând ar trebui să vă placă să citiți; în al doilea rând ar trebui să vă intereseze China veche; în al treilea rând ar trebui să fiți profund fascinați de obiceiurile și credințele chinezești. Și după toate astea, să puteți accepta ideea că o poveste este spusă de un personaj din lumea de dincolo, blocat încă pe drumul spre viața veșnică.

Un roman presărat cu comentarii literare, cu gelozie, eroticism și, la un moment dat, un pic cam de speriat! Citit în octombrie pe final (da sunt în urmă cu postările...) se potrivește cu atmosfera Halloween-ului, pentru cei care îl serbează; se potrivește cu melancoliile toamnei, pentru cei care preferă să se lase îmbrățișați de nuanțele pământului și se potrivește curioșilor de orice fel care vor să înțeleagă viața unei fete cu picioarele legate din camerele interioare.

Recunosc, Lisa See nu este una dintre cele mai bune scriitoare ale momentului. Probabil sunt alți autori mai „plastici” din punct de vedere al stilului, dar mie mi-a plăcut pentru felul în care se documentează asupra subiectelor ei. Nu are un stil foarte stufos, ceea ce mie îmi place. Romanul a fost interesant, cu siguranța nu am mai citit opere de genul acesta (am ocolit „Poveste de crăciun” de Dickens cu o îndârjire de invidiat 😄 ) și mărturisesc că în alte contexte nu aș aborda povești cu fantome. Aceasta însă este una frumoasă. 

Spor la citit!

„Nopțile de Sânziene” de Mihail Sadoveanu

O lectură foarte plăcută, o poveste frumoasă și revelația de la final merită tot timpul. Una din operele mai de inceput a lui Sadoveanu.

Sarea și piperul:

Neculai Peceneaga (are sens doar dacă parcurgeți cartea cap-coadă :)

Context:

Romanul se încadrează în categoria realismului magic, publicată în 1934,

Recomandare: de citit într-o zi cu ploaie, că tot plouă mult zilele astea.

Literatura: unul din subectele pe care le poți aborda fără să superi pe nimeni

Când nu exista televizor, radio și piesele de teatru umpleau amfiteatrele, literatura era o ocupație rezervată intelectualilor cu satut social înalt sau, cel puțin mediu. Cărțile erau considerate un lux și adesea, cei care puteau citi erau nobilii și burghezimea. Dacă exista într-un sat un pastor ce binevoia să-i învețe pe țărani să citească, acesta nu putea spera la un număr mare de doritori, munca la câmp fiind și așa obositoare.

Luând toate aceste fapte în calcul, nu este o surpriză că literaruta acelei perioade era cu adevărat o provocare intelectuală. Idei și ideologii de viață și religie, combaterea opiniei publice prin intermediul unor personaje extraordinare precum David Copperield, Adam Bede, Jean Valjean, aproaope toate personajele lui Balzac –ca să nu mai vorbim de ruși– nu erau singurul scop al acestor scriitori de demult. Ei doreau să creeze o atmosferă a lumi lor și pentru asta nu precupețeau nici un efort. Descrieri ce se intindeau pe pagini întregi ale unui colț de casă, a unui peticel de moșie, toate acestea se regăseau în aceste volume pe care astăzi când le deschidem ne întrebăm de ce trebuie să știm toate aceste lucruri, detalii care nu ne mai folosesc deaoarece accesul la mijloacele vizuale este mult mai facil sau locul în sine nu mai există, acolo fiind acum doar un bloc. 

Ceea ce în anii 1800 nu putea fi văzut decât în gravuri și în unele picturi pentru cei suficient de bogați să plătească un artist, astăzi există online. De aceea este greu pentru cititori să deschidă aceste cărți cu multe cuvinte ce par să spună același lucru.

Totuși există un farmec aparte pe care îl poți găsi doar în aceste lucrări ciudat de 'îmbrobodite'. Ceea ce se regăsește cu greu în literatura actuală este o analiză a personajului prin felul său de a vorbi, gândi și interacționa cu alte personaje. Nu întâlnim discuții filozofice și religioase puse în gura personajelor, descrierea muncilor zilnice, activitățile mărunte de fiecare zi nu au ajacelași farmec ca-n romanele lui Rebreanu. Și n-ar trebui uitat că multe din romanele care apar astăzi –mult mai multe decât în vremea aceea– au avut la bază autorii dinnaintea lor. Nici un autor nu poate scrie fără să citească mai întâi romanele ce-au apărut înaintea lui, pentru a se familiariza cu felul în care este bine să spui un anume lucru, pentru a înțelege ce va vrea să spună în cartea sa.

Când deschideți o carte publicată cu prea mult timp înainte de a vă naște e sugur că nu ve-ți găsi acolo personaje care navighează pe internet, dar e sigur ceva acolo care să vă placă, iar, dacă nu vă place, nu-i nimic, puteți încerca o alta. Majoritatea se află în spatiul public sau la bibliotecă. Iar dacă țineți musai să le cumpcărați, se găsesc în ediții de buzunar, la preț de ofertă, pe internet (Google books sau alte liblioteci virtuale), fiind deja în afara legii drepturilor de autor, putând fi descoperite și la anticariate.

Dacă, totuși, nu vă face plăcere să scormoniți prin cărți uitate de vreme, norocul vostru! 

Astăzi lireratura este mai prolifică decât a fost vreodată. Literatura științifico-fantastică, fantasy și triller/ horror au locul lor bine definit pe piața cărților, ceea ce nu putem spune că se întâmpla pe vremea părinților noștrii. Serile 'Divergent', 'Jocurile foamei', 'Harry Potter', 'Jocul lui Ender' și 'Stăpânul inelului' fiind doar câteva dintre cele maj celebre filme inspirate de cărți din ultimii ani, demne de mențonar fiind romanele lui Stephen King, G.R.R. Martin și Diana Gabaldon care aparțin unui gen foarte clar delimitat.

La sfârșitul zilei este alegerea fiecăruia ce alege să facă în timpul său liber, cititul rămânând o activitate pentru care trebuie dedicat timp și energie. Scopul literaturii astăzi este de a oferi un repaus de la grijile cotidiene.

Literatura școlară este greu de parcurs pentru că este obligatorie, deși, privind în urmă, mie mi-au plăcut; cea de pe urma cărea a fost produs un film, nu mai este interesantă fiindcă i se cunoaște deja povestea, iar autorii, în încercarea lor de a scoate niște băniți de pe urma muncii lor, scriu povești care să poată fi transpuse cu ușurință pe marile și micile ecrane. La urma urmei, drama multora dintre autori din trecut nu a fost că n-au avut despre ce să scrie, ci faptul că au devenit valoroși doar după ce au murit, cel mai adesea săraci.

De ce nu se supără nimeni?

Într-un interviu realizat scriitoarei J.K. Rowling –nu știu dacă era interviu sadea sau o simplă conversație din reality show-uri – acesta spunea că i s-a întâmplat ca persoane din viața ei să pretindă că un anume personaj era inspirat din viața lor, ceea ce a fost imediat catalogat de către crainic, care era evident de partea autoarei (parafrazes fiindcă mi-e lene să caut inrerviul, este pe youtube): astfel de prezumții sunt o dovadă a unor oameni foarte orgolioși, care se cred atât de deosebiți încât să inspire pe cineva să srie despre ei.
Desigur, autoarea se bucură de succesul celor șapte volume de magie care au făcut-o bogată, așa că își permite 'armata de avocați', cum spunea G.R.R. Martin ( parafrazez și aici din aceleași motive ca mai sus, plus că am urmărit interviul lui acum doi ani, pe când mă pasiona 'Urzeala tronurilor', așa că nu-mi mai intesc multe), care să-i susțină buna trecere pe piața mondială.

În general în cărți oameni încearcă să comunice o idee, să reclame o nedreptate, să realizeze o critică socială în orice fel pot, iar pentru asta au nevoie de perssonaje. Nu este o sutpriză că există atât de multe romane despre regii din trecut sau despre oameni născuți cu patruzeci de ani mai înainte –cel puțin – apar atât de des. Riscurile sunt mult mai mici de a te trezi dat în judecată dacă sursa de inspirație are șanse cât mai mici să mai fie în viață. De aceea se și scriu cărți bazare în lumi imaginare. Libertatea este mult mai mare. Și nu există restricțiile pe care le-ar avea dacă ar scrie o poveste în lumea nostră- gravitația poate fi ignorată, oamenii pot avea abilități speciale, nu trebiue să respecte date istorice specifice fiecărei națiuni. Este o evadare fin lumea reală a scriitorului care doreste să ne poarte cu el în această lume indepărtată. Partea proastă în cazul acestor lucrări este că totul în acea lume trebuie creat de la zero. Dacă lumea nu este corect structurată, opera este un eșec, nereușind să-i facă pe cititori să creadă în ea.

---

imagini de pe google și interviurile le găsiți pe youtube; poate le adaug mai târziu...

Ce e de văzut în Bușteni

În dreapta munte; în stânga munte; sus e cerul.

  

sus la pârtia de ski

Vedere cum urci spre Mânăstirea Cantacuzino

Scări la coborârea de la Mânăstirea Cantacuzino

Cascada Urlătoarea, Bușteni

Vedere de la Palatul Peleș, Sinaia

Castelul Cantacuzino

văzut de la distanță