S-a terminat „Inimă de frate”

Da! – ok, așezați-vă comod – Acum blogărița asta vorbește despre seriale turcești. 😅 Ce am fost și ce am ajuns!!!

Ca să înțelegeți, acum câțiva ani stâmbam din nas când auzeam că oamenii își eliberează programul la ora la care se dă pe post „Suleiman Magnificul”. Pe lângă titlul în sine, care era mult prea pompos, mi se părea nepotrivit să fie cineva atât de fascinat de un serial despre un despot. Ca să nu mai vorbim că părea să fie unul dintre cotropitorii cu care au luptat domnitorii Țării Românești de-a lungul timpului. Destul să spun că nu am văzut un episod din el și încă nu regret.

Reclama la Kuzey/Guney, tradus la noi „Inimă de frate” (deși defapt titlul acela înseamnă "Nord și Sud” și este numele personajelor principale) nu a reușit să mă atragă atunci când am văzut-o. Câteva săptămâni mai târziu iată-mă privind-o pe Cemre cum pleacă supărată după ce îl vede pe Guney ( logodnicul ei) sărutându-se cu Banu. Dar asta nu e tot! Cemre de fapt îl iubește pe Kuzey, fratele lui Guney, care și el o iubește pe ea. Dar ea e logaonica lui Guney!!! Și încă nu v-am spus nimic despre Ali, Ferhat, Simai și Zeinep. Nici despre Barâș, Burak și madam Handan - care mă enerva la culme, dar a avut o viață tare nefericită. 

Limba a fost pentru mine o problemă. Când intram în cameră și auzeam cum înbârligă cuvânt după cuvânt mai că-mi venea să-i dau mamei sonorul pe mut. După zece episoade deja știam cum zic „bună dimineața” și că aruncă cu apă la ușă când cineva pleacă dintr-o călătorie, pentru noroc.

Nu pot spune multe despre acuratețea traducerii. Multe expresii au fost traduse așa cum am auzi noi în limba română („nu e nuntă fară slută”, „vorbeam de ea și apare”). Asemănarea pare un lucru plauzibil, limbile amestacându-se de-a lungul timpului în partea de sud a țării. Pentru mai bine de jumătate de serial ne-am enervat eu și mama că nu traduc și melodiile. Până la urmă s-au îndurat de sufletele noastre și am murit de râs la unele texte:

„(Tu) ești cârciuma mea”

„(Iubito) ești lațul cu care mă spânzur”

Versurile nu pot decât să reflecte cultura lor, turci având o lungă istorie ca popor sângeros și posesiv. Sper să nu mă trezesc cu turci nervoși la ușă după postarea asta. 

Guney este intrigantul principal al seriei, manipulând-ul pe naiv-ul de Kuzey și propria lui familie să facă ce vrea el. Lui se alătură familia Sinaner, în frunte cu mama lui Banu care, la randul lor, îl manipulează pe Guney. Kuzey este singurul care reușește să iasă la suprafață, dar cu un preț.

Finalul este pozitiv, personajele principale găsindu- și fericirea.

Ce mi-a plăcut la serialul ăsta?

Personajele.

Kuzey nu este craiul înfășurat cu flamura albă. Este un tânăr temperamental, care sare la bătaie din te miri ce și cade în capcană de fiecare dată când se pierde cu firea.

Guney este exploatator până în punctul în care devine diabolic. Măcinat de sentimentul de vină și neputând să se ridice la așteptările mamei sale, se afundă tot mai adânc în mocirlă.

Cemre fură bijuterii și apoi le aruncă la gunoi cum iese din magazin!? 😂 Este și răutăciuosă și răzbunătoare. Îi face plăcere atunci când îi ies planurile. Nu este mimoza cu „suflet bun” care-și flutură genele și plânge într-un colț când e nedreptățită.

Ce să mai zic. Actori arătau bine, peisajele au fost frumoase, filmările au fost făcute în diverse locuri ale Istambulului, arătând atât clădiri luxoase, cât și ruine sau apartamente cu pereți fisurați de timp. Personajele de condiție modestă chiar se descălțau când intrau în casele lor ca să păstreze curățenia. Comparată cu vila în care trăiau bogătași, unde Banu își etala tocurile înalte pe podeaua lustruită de servitoare, diferența era clară.
Mă voi mai uita la alt serial turcesc? Nu. Mi-a ajuns pentru o vreme.