duminică, 29 decembrie 2019

Așa de sărbători:

S A R M A U A

Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat…
Potpuriu de porc şi vacă, simfonia tocăturii,
imn de laudă mâncării, înălţat în cerul gurii. 
O cochetă care-şi scaldă trupu-n sos şi în smântână
şi se-nfăşoară în varză ca în valuri de cadână.
O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă
c-o bărdacă de vin roşu şi-un ceaun de mămăligă.
Oponentă din principiu şi un straşnic adversar
pentru tot ce e dietă sau regim alimentar. 
Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.
Locatara principala ţine-n spaţiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaică’nnascuta, cum s-o prinzi în prozodie
că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie. 
Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iată-n câteva cuvinte, cum s-ar defini… sarmaua!!!

Păstorel Teodoreanu

Artă, domnule!😆

sâmbătă, 21 decembrie 2019

Am întrebat 10 bloggeri români… – Leapșa

Salut. 
Tot pe internet sunt. 
Tot cu capul în nori.
Am încercat să fiu mai ocupată anul ăsta și am reusit sa scriu mai puțin 😔, dar nimic nu durează la nesfârșit așa că am ajuns să mai înghesui în program niște scrieri.


Am găsit această leapșa pe un blog și am zis că e bună de încălzire, ca să îmi exersez mâna. 

Dacă ai putea alege un fel de mâncare pe care să îl mănânci pentru următoarea lună (fără să ai voie să mănânci altceva), care ar fi acela?
Nu as accepta asa ceva! 🤣 Dacă nu aș avea de ales, as opta pentru o mâncare  de mazăre (la mine mazărea e fără cârnați) cu pâine.  E un fel de mâncare care îmi  place.
Pleci într-o vacanță de două săptămâni pe o insulă exotică și aproape pustie și poți lua cu tine un actor, un blogger/vlogger și un antreprenor (români sau străini). Pe cine iei?
Aș alege niște oameni de care sa nu mă împiedic pe acolo pe unde ajung. Cu cât sunt  mai departe de mine, cu atât mai bine! Adică, sa fim serioși: nu merg pe o insulă pustie să mă a sâcâie la cap un vlogăr. Cât despre actori. Ei joaca teatru de dimineața până seara... oameni falși găsesc peste tot, nu trebuie să chem un profesionist.🤷‍♀️ Mi-ar place să am o conversație cu Emma Watson. Nu știu dacă este atât de grozavă pe cat pare la TV și în interviuri,  dar îmi plac multe din alegerile ei vestimentare și cum vorbește. Ca antreprenor... Nu știu.  Ziceți-mi un organizator de evenimente de succes și îl chem.

Știm cu toții că în copilărie visam cel mai mult. Spune-ne un vis pe care îl aveai în copilărie și s-a îndeplinit și unul care nu s-a îndeplinit.
Am apucat să călătoresc un pic. Un vis împlinit. Neîmplinit: nu sunt un artist plastic de succes. Dat fiind că trebuie să lipesc o banană de un perete ca să mă încadrez în această categorie, nici nu mai vreau. 

Primești un cadou foarte urât de la prietena cea mai buna/prietenul cel mai bun. Îi spui că e oribil sau te prefaci că îți place?
De obicei zâmbesc și caut să fiu recunoscătoare.  Dacă nu mă cunoaște suficient ca să știe că nu-mi place, păi... cred că nu pot spune că e cel/cea mai bun/ă prieten/ă, nu? Uneori oamenii pur și simplu nu au inspirație... iar gustirile se mai schimbă. 
Este sfârşitul lumii. Ce carte ai pune în capsula cosmică pentru a păstra o „urmă” a umanităţii?
"Basmele românilor".  Sau o istorie a dacilor.  Încă n-am ajuns acolo.
Dacă ai putea călători în trecut și să discuți cu tine cel/cea de 18 ani, ce sfaturi ți-ai da? (maxim 3)
* nu mai încerca să faci oamenii să te placă,  majoritatea sunt o cauză pierdută 
* citește ce îți place 
* bucură-te de ce ai realizat 
Ți se oferă șansa de a juca în filmul realizat după cartea ta preferată. Pe cine ai interpreta și de ce? 
Cartea mea preferată este Harry Potter. Aș vrea sa fiu McGonagal, dar sunt cam tânără pentru rolul ăsta.  Bellatrix ar fi poate la fel de interesantă ca interpretare. 
Ce te motivează să scrii pe blog?
În ultima vreme, nimic.  De obicei îmi doresc să spun ceva și atunci scriu.  În ultimul timp, aș vrea să mă regăsesc mai mult în ceea ce spun asa că nu prea mai scriu pentru că acesta este un blog public, iar oamenii răstălmăcesc  totul în defavoarea mea...
Primești un premiu (în bani) pe care ești convins/ă că nu îl meriți. Cum reacționezi?
Tac și-l primesc. Se vor găsi destui să zică "nu-l merită". Macar  să mă bucur de el.
Spune-ne ceva despre tine ce nu ai mai spus public până acum.
Sunt un fotograf extraordinar! 😆 

vineri, 8 noiembrie 2019

marți, 12 februarie 2019

„Zâna poveștilor” de Andreea Manea


Această cărticică este rezultatul unei colaborări frumoase cu o doamnă talentată la scris. 
M-a contactat pentru a-i realiza coperțile și câteva desene în interior. 
A fost o cumpănă de trecut! Între perpetua teamă că o să fac niste desene nereușite și mă voi face de râs și senzația că altcineva ar fi făcut o treabă mai bună, plus sărbătorile de crăciun care băteau la ușă am reușit să pun pe hârtie câteva desene.
Câteva convorbiri telefonice mai târziu acest mic proiect este tipărit!
Sunt foarte fericită că mi s-a oferit această ocazie și aștept cu drag să o împart cu voi. 
Dacă doriți un exemplar, mă puteți contacta. 
Salutări!

marți, 5 februarie 2019

„Kitchen” de Banana Yoshimoto

„Bucătăria” este romanul de debut al unei importante autoare japoneze contemporane.
Volumul meu cuprinde o poveste despre Tsugumi, care își pierde ultima rudă și sfârșește în grija unor cunoscuți de la care cumpăra bunica ei flori mereu. 
A doua poveste o are ca protagonistă pe Subaru care și-a pierdut iubitul într-un accident de mașină.

Fie pentru că așa scrie autoarea, fie pentru că este tradusă – n-aș putea spune – textul este foarte simplu și sec. Personajele admiră flori, Luna Plină, oameni frumoși, dar nu sunt metafore sau epitete spufoase sau enigmatice. Limbajul este foarte simplu, foarte comun. În cazul romanului de față pare exact ce trebuia. Subiectul este pierderea celor dragi și cum facem față acestor lucruri... Este un roman care încearcă să inspire optimism și încredere în viitorul pe care trebuie să-l întâmpinăm fiindcă el vine oricum. 
Fascinația pe care o simțeam în urmă cu câțiva ani  pentru cultura japoneză s-a mai redus, dar mi-a folosit în înțelegerea unor elemente specifice pe care poate nu le-aș fi apreciat ca neștiutor. Spre exemplu, este menționat la un moment dat un episod de legare a unui obi, explicat la nota de subsol ca "un fel de cordon". Explicația acesta, pentru un cititor nou de literatură japoneză l-ar fi lăsat pe respectiv cu nelămurirea: "De ce are asta nevoie de ajutor să-și lege un cordon? Așa bleagă e?" Obi-ul este un cordon, adevărat, dar este un cordon traditional, foarte lat și foarte lung pe care femeile și-l pun în jurul mijlocului pentru a masca curbele naturale ale corpului. Ajunge de la piept până la șold și este greu de pus, fiind rulat în jurul trupului până când femeile arată ca o puțină 😄. Se poartă la ținuta tradițională cu ocazia festivalurilor. Cred că o explicație cel puțin pe jumătate cat am facut-o eu de lungă nu ar fi cauzat așa multe bătăi de cap editurii. 
Revenind la carte, este interesantă. Pentru cei care vor să pătrundă în lumea contemporană japoneză, merită citită. Are în jur de 200 de pagini așa că nu reprezintă o investiție mare de timp. Și la sfârșitul lecturii am rămas cu o concluzie: sunt povești de dragoste!

Lectură plăcută!

marți, 22 ianuarie 2019

Valle del Silencio, Spania

In apropiere de Valladolid se află o zonă pitorească pe care am văzut-o în 2013. Răsfoind hard disk-ul, am gasit câteva poze pentru voi.


un copac foarte, foarte bătrân! 💓💗








culori de vis – era toamnă




castane comestibile




era un sat de popas în aropiere. nu era aglomerat și multe case erau doar de poză  (în genul a ce găsim noi la muzeul satului)


miercuri, 9 ianuarie 2019

Autori noi citiți în 2018

Anul trecut am făcut o listă cu toți autorii noi citiți. Voi face asta si anul acesta și vor fi prezentați fără o ordine anume.

Antoine de Saint-Exupery - am citit in final Micul Prinț și an început Citadela... pe care o citesc de 3 luni 😅.
 
Tomas Harris cu romanul său despre Hannibal, Tăcerea mieilor. Nu au fost cel mai grozav text parcurs dar a avut momente de suspans.
 
Garth Nix cu seria Sabriel pe care am apreciat-o mult. Este în roman de aventură care poate părea macabru câteodată, dar care are multe momente nostime si care mi-a plăcut.
 
Cassandra Clare cu seria Instrumentele Infernale. A fost o lectură plăcută, dar nu vreau să mai citesc prea curând ceva de la ea. Treaba cu triunghiurile amoroase e că nu reușesc să mă țină interesantă prea mult.
 
Leigh Bardugo cu Wonder Woman, seria Grișa și continuarea Banda celor 6 ciori. WW a fost nostimă, seria Grișa mi s-a părut interesantă ca abordare... Banda celor 6 ciori continuă cu o poveste mai alertă ca să păstreze cititorii curioși.
 
 
 
Seanan McGuire nu a reușit să mă impresioneze cu varianta ei creepy a lui Alice în Tara Minunilor.
 
H. G. Ballard cu High Rize... Un roman groaznic... De ce au făcut un film după el nu pot să pricep(Și l-am ascultat citit de actorul care-l interpretează pe Loki în răzbunătorii... era pe youtube, inca mai este).
 
Helene Wecker, The Golen and the Jinni, este un roman fantastic de inspirație orientală. Nu cunosc multe despre personajele lor mitologice așa că nu pot evalua  romanul decât din punct de vedere structural: este cam lung. Actiunea se mută de pe un continent pe altul destul de des și este foarte mult detaliu...dar este o lectură plăcută pentru adolescenți și tineri pasionați de fantast.
 
 
 
Naomi Novik. Am început cu Aleasa Dragonului, despre care am spus deja că are un titlu complet diferit de cel în engleză. Este și acesta un roman stufos, dar afmosfera este mult mai vioaie și personajele mai bine conturate. Am continuat din curiozitate cu Dragonul Majestății Sale și m-am pomenit că citesc toată seria. La un momendat devenise plictisitoare, dacă nu era in format audio pe youtube, cred că nu-l terminam. Așa, textul a mers și eu ascultam și făceam altele. Povestea este interesantă și dragonii sunt... dragoni 😏
 
Maggie Stiefvater cu seria Frăția ciorilor, primul volum apărut în toamnă la noi. Seria este potrivită adolescenților. Felul în care scrie autoarea este frumos. Personaje interesante (deși personajele principale sunt un grup de adolescenți porniți în căutarea unui rege celtic – nu vă spun care ca să vă fac curioși 😉 – adulți sunt prezenți în poveste și chiar sunt oameni interesanți, spre deosebire de alte romane în care nu se „vede” urmă de adult decât dacă trebuie să trimită adolescentul la el în cameră pe „nedrept”. Personajul preferat? Blue Sargent – da, este un nume de persoană. Problema cu această carte: ... moartea este ceva relativ și un ucigaș în serie scăpă cam nepedepsit...
 
Susan Dennard cu prima carte din Tărâmul vrăjitoarelor. Îmi place acest roman. Ar trebui să citesc cea de-a doua carte și nuvela din serie ca să fiu pregătită pentru ultimul volum care apare anul acesta... Roman fantastic, desigur. Cred că v-ați împăcat deja cu asta 😄.
 
 
 
N. K. Jenishin. Acest roman a fost menționat de Brandon Sanderson în interviurile sale de pe youtube (a scris Nascuti din ceata... si, da, asta urmaresc eu pe youtube...+ interviuri cu Tom Hiddleston). Are într-adevăr o abordare deosebită din punct de vedere al perspectivei narative. Durează puțin până înțelegi cine vorbește cu tine și de ce. Cele o suta de mii de regate. Autor de culoare, dacă este un lucru care contează pentru voi.
 
Douglas Adams The hitchhiker's guide trough the galaxy. Umor negru. Ar fi putut fi interesant, dacă mi-ar fi plăcut sf de genul acesta. Lectură pentru copii.
 
Gary Vaynerchuk despre social media...nu au fost informații noi. Cartea era din 2005 și ce fusese util în ea a fost regurgitat în mai multe articole și postări online.
 
Rich Roll cu Omul Ultra. O carte bunicică, dar nu ma grăbesc să trec la regimul vegan.
 
Jessie Burton cu Muza. Un roman bun, cu artiști și deciziile lor.
 
Victoria Aveyard. Roman fantastic, Regina roșie, a fost foarte lăudat în urma cu câțiva ani. Povestea este bunicică. Personajele relativ interesante... Seria este terminată. Nu știu. Pentru cititori tineri este un roman foarte bun, pentru veterani e un Războiul Foamei răsuflat.
 
Stendhal cu Mânăstirea din Parma. Am petrecut mult timp crezând că scriitorul acesta e rus... Scrie ca Dostoyevski. Totuși e francez și descrie Italia foarte elegant în această lucrare. Cât a putut să mă enerveze Fabritio! Totuși, mă bucur că am citit-o. Trebuia să ajung și la Roșu și Negru ( ca sa nu mai vorbesc de Armance pe care am abandonat-o acum cativa ani...). Poate reușesc anul ăsta.

Astea sunt. Voi ce autori noi ați citit în anul care a trecut?

luni, 7 ianuarie 2019

Figurine din porțelan de casa

5 fete cucuiete realizate în casă cu materiale ușor de găsit.
Întâi să vă vorbesc de rețeta pentru material.
Cunoscut sub numele de porțelan de casă din cauza felului cum rămâne ușor transparent, lutul este făcut din amidon de porumb, aracet, oțet, ulei și – în cazul de față – făină. Am ales rețeta care nu necesită coacere/ punere la foc mic.
Rețetă:

Sunt și alte rețete. Eu am considerat că aceasta cu făină va fi mai bună...
Primele încercări
Am găsit flori și forme diverse făcute cu materialul acesta, dar eu prefer oamenii. Desigur am vrut să fac câteva figuri întâi pentru a mă familiariza cu materialul. E lipicios, dacă nu se lipește se întărește... O adevărată complicație. Evident, nu a fost ușor să trec de la creion și hârtie la un glod fără formă.
Primele încercări au fost fără mari succese:



Arată mai bine




Cutia de suplimente e luată de la altcineva și o folosesc mai ales pentru apă, să diluez/ amestec culorile. Foloseam pahare cândva, dar se vărsau prea repede.




Coca este grea. Ca să nu se usuce strâmb, a avut nevoie de "proptele"😄


Câteva capete pe care le-am atașat mai apoi corpurilor din carton. Am încercat să înfig una într-un dop de vin, dar era prea grea coca.


Ideea asta mi-a venit târziu. Puteam să am un corp rotund și simplu pentru fiecare figurină, dar n-a fost să fie...


Cum spuneam: până când se întărește trebuie ținută cu proptele în locul ei.

Cea mai bine realizată căpățână. A fost ultima făcută și arată exact așa cum trebuie... Cam ovală barba, dar merge.

Încercări pe care am testat culoarea să vad cum rezistă.

O formă de la o cutie de bomboane luată de la Kaufland în care am presat coca.

Culoare peste material. Am mers pe fețe albe. Știu, oamenii nu au pielea albă. N-am crezut că o să-mi iasă și n-am amestecat culorile.


Toate au nevoie de ochi și gură.

Pentru cele albastre și pietricica roșie marmorată din stânga am amestecat culoare acrilică (merge și guașă sau acuarelă... merg și pasteluri; orice colorant) și am frământat lutul până când arăta așa cum voiam.

Pentru obrajii roșii am răzuit pasteluri în pudră măruntă și am frecat cu o pensulă fețele.


Aceasta va avea mâini. A fost o adevărară muncă să găsesc o metodă să le înfig în material. Deja se întărise așa că am aplicat niște cocă în plus în jurul sârmelor.

Sprâncenată nu glumă!


Aceasta a fost prima încercare și nu am făcut umerii, așa că a trebuit să improvizez cu un carton și bandă dublu adezivă cu burete în mijloc. De cinci ani e banda aceasta prin casă. Nici nu visam că o s-o folosesc astfel!

Părul a fost schițat mai mult din dorința de a economisi albul. Se duce repede. Acrilicele au si rol protector, sigilând coca pentru a nu atrage umezeală și gândaci ( are făină, ulei, amidon... Mai continui?!)


Pentru a face părul am „jumulit” niste măști de halloween care aveau păr din nailon pe ele și niște elastice de păr cu aceleasi fire care erau vechi. O puteți vedea purtând o mândră pălărie 😄 din niște resturi de material găsite în trusa de croitorie (puteți folosi materiale de la îmbrăcăminte veche sau carpe, dacă aveți).


Pentru a prinde părul de păpușă am folosit metoda perucii. Așa, dacă aș fi greșit, puteam s-o iau de la capăt. Plus am putut coase unele fire și n-a trebuit să apelez mereu la lipici. 




Aceasta a fost făcută complet prin lipire. Pentru că stătea prea înfoiată am legat-o cu o folie și am lasat-o să stea așa până se usucă.
Pentru păr am folosit și lână.

Între timp am lucrat și la alte modele, acestea dovedindu-se o provocare. Nu am intenționat să fac o oaie/berbec albastră, dar dacă așa a ieșit, să merg până la capăt, zic!


Peruca pe care am cusut-o


Părul din lână


Acesteia puteam să nici nu-i desenez gura. În final am acoperit-o cu totul!


Mândre! 😄


Coca poate murdării și este lipicioasă. Am pus-o pe hârtie de copt ca să mai pot folosii biroul și în viitor.


 

Și acum, rezultatul:












Cu asta mi-am ocupat ultimele zile ale anului trecut. Printre cozonaci, desigur!