joi, 18 iunie 2020

Nu mai tin minte cand am avut o zi normala




O să vă uitați chiorâș la mine și o să întrebați: Ce înseamnă o zi normală?
O zi în care nu ies din casă cu o mască de gură atârnând de la o ureche, ca și cum ar fi ultimul accesoriu din gama Gucci. O zi în care nu trebuie să mă duc la o instituție publică și să mă uit cum pune omul de la intrare pistolul de măsurat temperatura la capul oamenilor. Sunt instruiți la sânge. Nici nu te-ai apropiat bine că ți-l bagă în cap. Nu "bună ziua", nu "stați să vă măsor", nimic! Să nu cumva să apuci să spui "nu"; să nu cumva să te apuci să explici că nu vrei la cap, ca vrei la mâna/ umăr/ braț... Repede, să bifeze ca și-au făcut treaba, să nu apuci să protestezi. O zi în care să nu fiu nevoită sa amân să intru undeva pentru că mă obligă să mă supun măsurări temperaturii explusiv cu termometrul lor, deși eu am termometrul meu personal, curat și ˝propriu˝ în geantă și mă pot măsura cu el dacă nu mă lasă înăuntru altfel... Să nu stau și să număr cu câți oameni mă întâlnesc azi în același timp, pentru că, dacă depășesc numărul risc amendă sau risc să vină să se zbârlească un polițist- gardian la mine... Să nu văd cum își dau alți oameni ochii peste cap și râd de mine pe față, dar mai ales pe la spate pentru că nu vreau să accept niște măsuri care fac mai mult rău decât bine... O zi în care nu mă uit stupefiată cum oamenii merg cu măștile la gură pe stradă deși doar în spații închise este obligatorie purtarea lor, cum stau cu măștile sub nas și cică ei respectă reglementările, când ar putea pur și simplu să spună că, dacă tot le-a măsurat temperatura și a ieșit normală nu mai are sens să poarte mască. 
Acum o saptămână asimptomatici erau un pericol, acum au realizat ca nu sunt, dar făceau planul să îi închidă pe toți ca pe niște criminali. 
Acum un an sau doi a apărut punga ecologică. Toată lumea era fericită că ajutam mediul. Pungile astea ecologice, întelegti-mă când vă spun. sunt oriblile. Lipicioase de parcă ar vrea să devină parte din mâna ta când le atingi, pornite să usuce mâncarea dacă ramane mult timp în ele, se sfasie ușor și, la final, sunt scumpe! Dar am acceptat acest discomfort pentru că protejam mediul... Se vede că nu a fost convenabil... avem mânuși și măști de unica folosință aruncate peste tot.... același plastic pentru care ecologiștii protestau... s-a întors... de două ori mai puternic!
Stăm cuminți să treacă virusul. Stăm cuminți să treacă pericolul. Stăm cuminți în timp ce bolile oamenilor sunt ignorate din cauza virusului. Stăm și ne înbolnăvim de plămâni din cauza măștilor pe care le purtam la gură... 
Să fii bolnav este o crimă, să îți prodejezi drepturile este o crimă, să nu te supui unei reguli absurde te face prost: "pui viața altora în pericol". De parcă până acum nu existaseră pericole, viruși, gripe și riscuri de toate felurile. Cum or fi supraviețuit atâtea generații fără măști? Fără măsuratea temperaturii la friecare sezon de gripă?
Asfixiem copiii în scoli cu măști. Aerul este cea mai importantă componentă a unei bune funcționări a unui creer. Și noile reguli îl sufocă. Părinții tac și sunt de acord... De frircă. Le e frică să se opună ministerului învățământului, directorilor, profesorilor, celorlalți părinți care îi fac proști; le e frică să nu li se hărțuiască copiii în școală de către celelealte "genii" ale societății. Le e teamă să nu vină poliția la ușă și să-i acuze de neglijentă... Le e frică de tot. Libertatea noastră s-a redus la frică. Opiniile noastre s-au redus la ce spune majoritatea. Suntem grozavi între noi, dar dacă vine vorba să protestăm, să meargă altul... că eu dacă cârâi îmi pierd locul de muncă...
Suntem liberi noi? Trăim normalitatea? Am găsit înțelepciunea supremă?


joi, 4 iunie 2020

Paste făcute în casă

Acum câteva zile m-a sunat cineva și nu s-a lăsat până nu a aflat tot ce pun în sosul de la paste, așa că astăzi vă împărtășesc o rețetă de paste se la mama. 
Pastele din poză nu sunt făcute de noi. Mereu uit să fac poze când preparăm paste. Pur și simplu sunt prea bune!!! 😂


Întâi se prepară sosul. Altfel se răcesc pastele înainte ca sosul să fie gata. 
  • O ceapă
  • Un ardei sau o jumătate dacă ardeiul este mare (opțional)
  • O roșie crudă sau roșii la conservă/ bulion
  • Un morcov
  • Ulei și sare pentru gust 
  • Busuioc/ pătrunjel/ leuștean etc.
  • Câteodată adăugăm și usturoi.

Se fierb într-o jumătate de cană de apă până se înmoaie și se fierb. Puteți să le lăsați si mai crude. În afară de sosul de roșii de la cutie restul sunt comestibile așa cum sunt, iar sosul nu are nevoie sa fiarbă mult. 
 Așa! Am luat un pachet de paste de 500g și le-am pus și pe astea la fiert.
Suntem trei adulți. Ca să fiți sugure că nu faceți abuz de paste consultați un menu de la restaurant și puneți cantitatea de acolo. Sunt pe internet. După ce fierb pastele, le strecurăm, așezăm în farfurii și punem sosul.
Mai departe este preferința noastră personală: De obicei pe ambalaj  este recomandat trecerea pastelor prin apă rece după fierbere. Noi dacă punem sos pe ele, acesta le separă și nu e nevoie să le mai trecem prin apă. Rămân calde mai mult timp. Puteți adaugă multe altele la reteta asta. De altfel, dacă vi se pare prea stufoasă lista, oricare ingredient din sos poate fi exclus. Nu punem mereu din toate. Ce nu lipsește este ceapa, morcovul și sosul.
Asta e toată rețeta. 
Dacă vă rămâne sos, îl puteți folosi a doua zi la un ghiveci sau alt fel de mâncărică.
Este foarte gustos și făcut în casă de la un capăt la altul.😊 Poftă bună!💝

Vouă cum vă plac pastle.

vineri, 13 martie 2020

Mâncarea ca la mama acasă

sutsa foto: https://www.facebook.com/dajarmagazin.ro/

Aș vrea să nu mai povestesc atâta despre bucătărie. Pentru mine nu este deloc cea mai grozavă încăpere dintr-o casă. Avem povești minunate din sufragerii, holuri de intrare, dormitoare, dar în bucătărie poveștile sunt strâns legate de mâncare și sunt multe limitări în domeniul acesta. Dajar vrea să îi mai acord ceva atenție, deci astăzi o să vă povestesc despre pasiunea mea pentru farfuriile cu margini întoarse.
Nu este întâia dată când povestesc despre ele. Prima dată când le-am văzut în magazine am zis că sunt inutile și că ar ocupa atât de mult spațiu într-o casă că nu merită efortul să le folosească cineva. Dar au trecut ceva ani și, încet-încet, au apărut atât în forografiile de produs, cât și în restaurante unde se întâmplă să mai se servească un ghem de mâncare pe un platou bizar de lung sau o clătită pe o farfurie imensă acoperită cu topping care are și un desen sau o panseluță pe ea. Imaginea a devenit din ce în ce mai importantă, Dacă poate face pofta mai mare, promoterii o vor folosi. Este simplu. Chiar dacă unul nu apelează la astfel de stimulente, competiția o va face și va rămâne în urmă.
Aspectul exterior nu este ceva nou. El a existat mereu. Și nu doar la oamenii mari. Când eram copil aveam o cană roz pe care probabil era un fluturas sau o albină, dar care a dispărut în urma spălărilor și dezinfectărilor. Azi e pe undeva printr-un sertar și are lipit un abtipild cu Mikey Mouse sau cu Bugs Bunny, nu mai știu... Are fix valoare sentimentală, lichidele refuzând să mai stea în ea în urmă cu ani buni, după ce am ajuns suficient de mare încât să pot da cu chestii în stânga și dreapta. Îmi lipsesc primii anii de viață. Era o vreme când puteam da cu chestii pe jos și adulții se bucurau că mă mișc. Acum nu mai dau cu nimic pe jos pentru că totul se sparge mult prea repede. 😄
sursa foto: https://www.facebook.com/dajarmagazin.ro/
Mâncarea e gustoasă indiferent în ce pachet vine. Foamea e cel mai bun bucătar, dar pentru că imaginile care rămân în memoria noastră nu sunt doar gustative, când scotea bunica mea forme de prajituri din sertar sau când mama punea acel set de oale pentru masa de Crăciun la foc, știam că e momentul acela fericit de acasă.
Astăzi cana roz a fost înlocuită cu alte finețuri, cum ar fi o farfurie cu marginile ca dantela sau cu pahare de vin cu piciorul lung și subțire pe care dacă le ciocnesc ușor când sunt goale se aude ca la gongurile acelea terapeutice chinezesti. Nu vă imaginați acum că ciocnesc pahare doar așa ca să aud cum sună. Pur și simplu le-am luat de pe masă și s-au ciocnit. Materialul bun nu doar se simte, se și aude.
Astfel de amintiri ne acompaniază în viață. Mici surprize pe care nu le asteptăm. Râsete, zâmbete, plăcerea unui tort însiropat, salata de avocado cu usturoi și glumele despre cum nu putem să pupăm pe nimeni pâna nu ne spalăm pe dinți. Platoul pentru salata de beóf care trebuie să stea pe centrul mesei de Paște, lângă bolul cu roșii și castraveți, iar pe cealaltă latură ouăle încondeiate. O frumusețe!
Voi ce amintiri aveți din copilărie? Pentru cele mai simpatice accesorii de bucătărie puteti intra pe Dajar, magazin online.

Articol scris pentru competiția Super Blog 2020

miercuri, 11 martie 2020

Alt colț de vis

Astăzi, Vindem-ieftin.ro îmi propune să-mi imaginez cum ar arăta oaza mea de relaxare, departe de lumea dezlănțuită😄.
sursa foto: Vindem-ieftin.ro
Presupunând că nu trebuie să o ridic de la zero, aș opta pentru o căsuță în apropiere de mare. Aș căuta un loc încă liber lângă plajă. Ce mai! Casa de viz: ieși din ea, ajungi la nisip.
Misiune imposibilă?
Ca să nu trebuiască să îmi scot peri albi să gasesc materiale de constructie în Constanța, unde n-am pus piciorul decât pentru o săptămână, odată la ceva ani, voi căuta niște specialiști.
Pentru nepricepuți în ale construcțiilor sau pentru oamenii care vor să prindă un preț bun, Vindem-ieftin se ocupă de cercetarea peței, idetificarea celor mai bune materiale aflate cât mai aproape pentru a reduce costurile de transport. Tot mulțumită lor aș putea sta linistita, că voi avea produse de cea mai bună calitate.
După un studiu preliminar făcut noului imobil (vedeți, deja vorbesc ca un expert în renovări, și nici măcar nu am diplomă!), am concluzionat că trebuie noi ferestre de mansardă, gresie și tencuială decorativă, dar nu dau încă comanda. Cel mai bine este să am toate materialele pe listă și să le primesc cu un singur transport.
Sincer, cu materialele n-am grijă, dar va trebui să găsesc și un meseriaș capabil pentru a face treaba... Ultimul pe care l-am chemat să renoveze o amarâtă de tualetă de serviciu s-a chinuit mai bine de o lună... Nu fiindcă avea cine știe ce lucru de făcut prin baie, dar în același timp lucra la casa altuia și la noi trecea doar câteva ore seara după ce lucra la altul toată ziua... și cu cine să te cerți. Ba, a mai plecat și cu ciocanul... singurul pe care îl mai aveam prin casă. Cum cu alte instrumente plecaseră alți meseriași, acesta probabil n-a vrut să strice tradiția.
Destul cu smiorcăiala.
Casa mea de lângă plajă va fi musai cărămizile. Așa (sper) o să pară sărăcăcioasă și n-o s-o jefuiască nimeni. Cand n-o să pot să stau în ea, o s-o închiriez și, uite așa, o să mă îmbogățesc! BU-HA-HA-HA! Să curgă averea!!!
Dacă nu ați plecat încă, să vă mai povestesc un pic despre Vindem-ieftin. Ei se oferă să fie intermediari între noi, pământenii, și marile companii de materiale de construcții. Ei obțin ceea ce ne trebuie negociind, ca niște experți ce sunt, în locul nostru, pentru cele mai avantajoase produse și scurtează drumul între vânzători și cumpărători.

Articol pentru Super Blog 2020

luni, 9 martie 2020

Experiențele negative și ce facem cu ele


sursa foto:Experimenteaza.ro










"Nu plec niciodată la drum fără jurnalul meu. În tren trebuie să ai mereu ceva extraordinar de citit." — Oscar Wilde





Articolul acesta avea original un alt subiect, dar îl voi aborda cu altă ocazie.

Ieri a fost 8 martie, ziua internațională a femeii. Am primit tradiționalele urări de "La mulți ani!" de la oamenii care mă consideră fată (da, există câțiva care nu pot face diferența între mine și frate-miu 🤣🤣🤣) La sfârșitul zilei, am găsit o poză simpatică incluzându-mă pe mine (evident!) și am adăugat-o pe rețele sociale, împreună cu urarea mea de "La mulți ani!" către toate fetele. După aceasta oamenii cu care probabil nu mai vorbisem de mai bine de două luni și-au amintit să-mi trimită mesaje cu urări... toată ziua fuseseră ocupați cu restul femeilor din viața lor 🤷‍♀️ (sper).
Ideea care este?
În tinerețea mea, nu char așa îndepărtată,  oamenii chiar încercau să nu uite pe nimeni când era o zi de genul acesta. Adică, ziua femeii e odată pe an, cât de greu poate fi să dai un mesaj tuturor femeilor din viața ta? Mai ales acum când există atâtea metode gratuite de comunicare. Și nu vorbesc exclusiv de Ziua femeii. Am avut o discuție foarte aiurită cu cineva de Crăciun, fiindcă i se părea superficial că oamenii își trimit mereu mesaje de Crăciun... Păi, dacă nici de Crăciun nu accepți să-ți trimită oamenii mesaje, atunci când?😳 Două luni mai târziu toată țara urmărea șocată mortea trecută cu vederea a unei mari persoane publice și nu înțelegea de ce? Și au mai fost și alte momente. Faptul că eu - o fată - veneam cu o ciocolată s-o împart cu celelalte fete de 8 martie, căpăta niste priviri foarte lungi... Nimănui nu i s-a părut ciudat să-mi serbez propria zi de naștere oferind altora bomboane, dar e aiurea să dai bomboane de ziua femeii, tu (o fată) altor fete...
sursa foto: Experimenteaza.ro
Devine din ce în ce mai agresivă această respingere, și tăcută, și vocală, a celor din jur. Ne îndepărtăm de oameni fiindcă ajungem să credem că nu avem nevoie de ei. Îi respingem gratuit, doar fiindcă suntem prea ocupați să ne apropiem de cei care credem că ne pot fi de folos. Și vedem acelaș lucru în gesturile celorlalți.
Fiecare relație trebuie să aibă un beneficiu?
Fiecare om trebuie să fie util la un moment dat, altfel nu merită...
Dedicăm mai mult timp oamenilor pe care nu îi apreciem, dar lucrează la aceeași firmă în care suntem și noi (spre exemplu), decât oamenilor care poate înseamnă ceva pentru noi.
Încercăm atât de tare să ne demonstrăm nouă și celor din jur că X sau Z nu are ce căuta între noi, încât dăm în absurd.
Când eram la master la geografie, erau câțiva indivizi/de, inclusiv profesori care nu credeau că am ce căuta pe la facultatea lor. Într-o zi întrebată despre cauza unei aglomerații pe o stradă de la ieșirea din oraș la sfarsit de săptămână am răspuns că pe acolo pleacă oamenii "la munte, la mânăstire". 
Explicație pentru voi: este o mânăstire pe un deal, în aceeași direcție cu drumul către munte. La un moment dat, se cotește, dar eu nu merg mult în afara orașului, așa că pentru mine, asta nu prea contează...
Revenind: respectiva profesoară s-a grăbit să mă corecteze oripilată că Mânăstirea nu e la munte... eu, evident nu spusesem asta, dar nu m-am sinchisit s-o corectez, pentru că eu nu corectez oamenii care sar direct la acuzații. Ideea este că pe mine m-a deranjat că ea a putut să creadă că, doar fiindcă studiasem la altă facultate înainte să vin la master la ei, nu puteam să fac diferența între un deal și un munte, mai ales când Mânăstirea în sine are cuvântul "deal", parte din numele ei (lol).
Desigur, puteți să luați formularea la puricat și să spuneți că trebuia să adaug conjuncția "și" între cele două cuvinte, care ar fi eliminat orice confuzie, dar de ce să apară o confuzie când eu știu din generală diferența între un deal și un munte?! Și pe urmă, poate erau și pe la munte niște mânăstiri, că doar acolo se duceau călugării să se roage, să caute iluminarea, corect? Hai, că e corect. Bineînțeles că a fost subiect de discuție în cancelarie că eu nu știu ce e ăla un munte. Nici că mi-a păsat 🤣🤣 Dar, poate altora le-a păsat. Probabil dacă mă sinchiseam să îi explic respectivei că eu știu ce este acela un munte nu rămaneam cu această amintire în cap și ea nu mai avea ce discuta în cancelarie, dar eu n-am facut asta și ea a putut barfii fericită (ea și restul studenților care au fost de față).
Sunt lucruri mici, pe care eu nu le mai pun de mult la suflet, dar le salvez în memorie ca să fac din ele subiect de blog 🤣🤣🤣 (Nu, nu de asta le țin minte. A fost o glumă. Am văzut-o săptămâna trecută într-un magazin.) 
Neînțelegerea este o experiență foarte neplăcută și greu de depășit.  Să vezi cum oamenii nu cred în tine deși nu le-ai greșit cu nimic e dureros. Oricât de grozav s-ar da cineva, să trebuiască mereu să demonstreze că este cine este, acelorași oameni nu aduce nicio bucurie.
E ca și cum ne-am lovi întruna de acelasi perete. La un moment dat vom decide să-l ocolim. Dacă suntem ceva mai agresivi, vom alege să-l darâmăm. Iar vinovații se vor întreba ce ne-a apucat (tot pe noi, da). Nu degeba umblă vorba: "Nimeni nu-i profet îțara lui."
Așa că: trimiteți acel mesaj de sărbători, acea urare de 8 martie! Nu fiindcă vă e frică ce vor crede oamenii dacă nu le dați mesaj. S-ar putea să pățiți ca mine: o colegă de liceu n-a putut să-și amintească cine sunt când i-am dat un mesaj. Nici după ce i-am explicat cine sunt nu și-a amintit. Imaginați-vă: 2 ani de zile în aceeași clasă și  să-mi zică "nu te cunosc"! Nu lăsați genul acesta de oameni să vă demoralizeze. Încercați să le oferiți celorlalți experiențe pozitive. De momente neplăcute se pot ocupa alții.
sursa foto: Experimenteaza.ro
Și că tot vorbim de experiențe pozitive: Experimentează.ro, sponsorul de astăzi oferă o gamă largă de cursuri din gama experiențe dezvoltare personală care să vă aducă zâmbetul pe buze și să vă crească încrederea în forțele proprii. Dacă alegi ca acesta să fie furnizorul tău de experiențe, ai ocazia să încerci lucruri noi împreună cu cei dragi și să te specializezi în domenii la care nu credeai că vei putea ajunge vreodată. Fie ca e gătitul sau zborul cu avionul, vei găsi aici ceva care să îți satisfacă curiozitatea.
sursa foto: Experimenteaza.ro

Imagini puse la dispoziție de Experimenteaza.ro
Articol scris pentru SuperBlog 2020


sâmbătă, 7 martie 2020

Cu Franke la bucătărie !

Ai! Ai! Ai!
Ce s-a întâmplat : casa îi de aranjat!
 Și, ca mai mereu se'ntâmplă: 
eu fac planul, eu sparg buba! 
Și pornesc așa în vervă, 
renovarea generală.
Vedeta azi, fără îndoială, 
bucătăria genială. (de ce genială? apoi, fiindcă se pliază pe ritm🤷‍♀️)
Pus mâna pe telefon, 
Franke e eroul nostru!
Companie elvețiană,
70 subsidiare.
Țări? are, stai fără grijă:
40 în toata lumea!
Dat cu șmotrul, pus dulapuri, 
căutări și rătăciri, 
toate la ordinea zilei...
Ce lipsește: plită Franke
e must have-ul! 


Se ia gazul, avem back-up.
Nu mor copiii de foame! ....
aici e inclus și soțul 😂 (scuze, dragă!)
...
Stați! stați! 
Supărat soțul.
Intră el pe site ca hotul: h
otă Franke
La livrat, circa 3 zile-i aranjat!
-Ia! nevastă, vezi ca eu m-am descurcat!
-Vin aci, bestia mea!💓
Hai! cu frumoasa chiuvetă,
Alba-crem cu brizbriluțe
Să se potrivească bine
cu masca fără pereche
de modă victoriană.
Fără ea e tragedie!
Să ne placă, musai, totul.
Dumnezeu, El însuși , știe:
bugetu-i nelimitat!
Și pornirăm, ne-opintirăm
Tragedie! Gigel plânge:
S-a vărsat ceva?
cam totul!
Eu copilul - tu cu restul!
Două ore jumătate, 

brambureală garantată!
Și pe urmă vine seara
Mâine o luăm de la papăt.
Însă nu-i problema asta,
Dulapurile sunt prea late
-Cine a măsurat aici?
-Eu, iubito!
-Fugi cu ele!
Două certuri mai departe
dulapurile au fost schimbate
Uff! ce greu e!
Noroc că nu mă chinui singură
Soțul, bosumflat, aprobă...
Am ales dantele
Modelele preferate
Vintage scrie 'ici pe toate
Mama stă și mă privește
Vetarană-n renovări,
Stă și râde, mă privește
O întreb eu ce gândește:
-Știi c-o să le speli pe toate?
Dantelele minunate?
.....

Creerul e în "Error"!


Mergem, totuși, mai departe.
Sorțile ne-au fost semnate!
Avem scaune curbate,
Masa cu stil? Ca toate!
Într-un colt
Ales express
Șade alta mai rotundă
O bijuterie 'naltă!
Pentru bebe, cât e mic,
Pentru o cafea, mai după!
Pe jos am pus alt parchet,
Lambriu pe perete, totuși
Când o țâșnii bulionul
S-o spăla mai repede!
Partea de sus, la prete,
Var alb ca-n poveste!
Dulapurile suspendate?
Aproape.
Lustra lucioasă și scurtă.
N-o s-o mai lovim și p'asta!
În final avem pe dreapta
Colțar cu roz și cu alb
Soțul mai-mai să și plângă:
-Tu vrei să gătesc aici?!
-Rozul te avantajează!
-Cum!
-Șezi și fă-ți  poză!
Când să șadă, dă de sună.
A venit chiuveta!
Soarta!
A săpat de data asta
Vai! Cum fuge!
Îi e dragă rău chiveta!
Franke:
Cu tanspotrul doar la stadă
Pe scări o urcă al meu.
Hercule! ❤
Ce mai una, ce mai alta
Cu chiuveta instalată,
Și cu hota,
am și plita,
sunt aproape mulțumită!
numai să facă el poza
Să o pun pe net acuma
Păi cum!
Apelarăm astă dată
La experti fără îndoială
incorporabile bucătărie.
Ai o casă de-aranjat?
O chiuvetă de schimbat?
Bucătăria a cedat?
păi nu sta aici să plângi!
Caută în portofel
tot să schibi, să iasă faină
Și apelează la experți
Ca să nu se rupă iară.
Decât peste una sumă
de vreo 20 de ani!
Franke face, ce nu face
Bucătăria ți-o face!


Articol scris pentru SuperBlog 2020

marți, 3 martie 2020

Iar cu SuperBlogul?????

Hei, Hei!

Nu prea se mai petrec lucruri pe blogul ascesta nu-i asa!?
Trebuie sa remediem situatia!

Particip dinnou la Superblog... sa vedem daca imi amintesc sa mai scriu 😂

 Ce inseamna asta?

Ca voi realiza articole (pe care voi incerca sa le fac cat mai originale) pe subiecte date. Sper sa va placa ce veti citi si sa ne distram impreuna.