marți, 30 ianuarie 2018

Minutul de frumos: Nu mă deranja

Desigur este o chestiune de gusturi, dar sper să vă placă gândăcelul 😁 Despre floare nu mai vorbim...


vineri, 26 ianuarie 2018

Winter Biannual Bibliothon 2018

Salutări!
Săptămâna asta am fost ocupată cu Winter Biannual Bibliothon (care tradus ar suna cam așa: Tona de cărți de două ori pe an – sesiunea de iarnă). Este un eveniment organizat de niște booktuberi (tineri care câștigă un oarecare venit de pe urma promovării cărților pe care le primesc de la edituri pe youtube). Pentru a-și asigura trafic pe cont ei organizează tot felul de evenimente printre care și acesta. Timp de o săptămână, să încerce să citească tot timpul (sau aproape tot timpul).

Important: nu sunt partener cu ei și nu am fost plătită să vorbesc despre ei...le fac reclamă pe gratis cum s-ar zice printre răutăcioși. Blogul meu este independent și mă ocup de el în timpul meu liber. Motivația: Pur și simplu astfel de evenimente ne pot încuraja să citim și pot ajuta la desființarea idei că nu e cool 😕 să stai cu nasul în carte.


Mai dearte, pentru această provocare am ales câteva cărți și am sfârșit prin a citi altele 😄

Evenimentul a început din ianuarie 20 și se termină azi 26.

Prima carte pe care am citit-o a fost Every Heart a Doorway de Seanan McGuire. Citită în engleză, fiindcă mi-a fost lene să caut dacă a fost tradusă în română, nu o recomand nimănui sub 15 ani. Pe lângă pasajele despre membre și organe sfârtecate, există discuții despre masturbare, ascunderea de crime față de lege și sexualitate (dacă nu v-au ajuns celelalte motive). Oh! Mulți mulți monștri, uitasem 😂 Nu mi-a plăcut prea tare. Are personaje diverse: ca orientare sexuală, rasă, mod de viață... ce mai vreți voi, probabil o are 😂 Pe aceasta am încadrat-o la: carte sub 200 de pagini și la boli mentale, provocarea având câteva cereri de urmat.

Apoi am parcurs Cei doi tineri din Verona de William Shakespeare. Scurtă, nostimă, doar dialog, nu-mi puteam dori mai mult. Și pentru că tot eram la Shakespeare, am citit și Richard al II-lea, tragedie de data aceasta și una destul de bună... Pe amândouă le pot incadra la carte despre care nu știai nimic înainte, dar încă mă gândesc dacă o să pot să adaug pe una din ele la titlul cărți menționat în altă carte.
Începută, tot cu ocazia provocării, dar lăsată neterminată este Agentul secret de Joseph Conrad care îmi place mult până acum.

Voi ce părere aveți despre provocările la citit, dar despre booktuberi? Cunoașteți un booktuber român?

marți, 23 ianuarie 2018

Harry Potter Tag

Sunt multe tag-uri pe net legate de Harry Potter si lumea creată de J.K. Rowling (chiar mă întreb dacă a apărut unul și cu Fantastic Beasts?). Problema mea cu ele este că unele au întrebări ciudate (ce ai alege între a-l spăla pe cap pe Plesneală și a-l săruta pe Cap de Mort!? 😕) Acest tag, pe care l-am găsit pe bloguThe Quirkly Book Nerd 
este destul de drăguț.
Să începem 😁

A book where you found the theme interesting, but you’d like to rewrite it.

Ciocoi vechi și noi.... N-am reușit să o termin... E nevoie de ceva mai vioi ca să meargă.


The first book in a series that got you hooked.

Calea regilor, Ultimul imperiu... Numele vântului. Cam atât.


A book you wish you could have right now.

Volumele de colecționar ale seriei Cronicile ucigașilor de regi, cele în engleză, cu ilustrații. Să fim serioși: le am în română, e destul.


A killer book. Both senses. Take it as you like.

Tăunul de E. Voinycz a rămas o carte care m-a impresionat mult. Am citit-o când eram mai mică, poate de aceea.

A book that you found really confusing.

Nu știu... Ideea din Procesul este cam ciudată.


Your spirit animal book.

Pisica... 


A dark, twisted book.

Othello


A book that surprised you in a great way, reveals to be more than it is.

Prietenul nostru comun


Cam atat pentru azi!

joi, 18 ianuarie 2018

Minutul de frumos: orhidee

Minutul de frumos este pentru a medita la ce e frumos pe lumea asta. Poate dura un minut sau o oră, voi alegeți. Astăzi am pozat câteva orhidee și vreau să le împart cu voi. 😊









O zi frumoasă în continuare! Nu uitați să vă bucurați de frumos.

marți, 16 ianuarie 2018

Anul în care ea a citit o carte din fiecare țară





Salutări. Va-ți gândit vreodată să citiți câte o carte din fiecare țară? Iată că cineva a încercat. Ce a ieșit și mai ales cum a reușit găsiți în videoclipul de mai sus. Ar trebui să aibă subtitrarea în română din start. Sper să vă placă.

miercuri, 10 ianuarie 2018

Drunken Book Tag

Încercam să găsesc ceva simpatic pentru începutul de an și am dat peste setul acesta de întrebări creat de Pagesandpens and Chelseadollingreads de pe youtube. Dacă nu aveți 18 ani, puteți să completați întrebările, fără să gustați băuturile (ca mine😄)


1. Wine Coolers - A Guilty Pleasure Read - o carte pe care o citești de plăcere.

...îmi plac cărțile defective și cele fantastice... În ultimul timp îl citesc pe Sanderson de parcă m-ar plăti cineva 😄

2. Beer - Favorite New Adult/College Aged Book?Cartea preferată de nivel adult/colegiu.

Hmm... Nu știu 😂

3. Tequila - A Book You Never Want To See Again- o carte pe care nu vrei s-o mai vezi.

50 de umbre ale lui Grey

4. Beer Bing - A Quick Read - o lectură rapidă.

Othello - a fost rapidă, nu și ușoară.

5. Spring Break - Your Favorite Smutty Read- cartea ta cu depravați favorită.

Nu am o astfel de carte.

6. Screwdriver - A Dark And Twisted Book- o carte întunecată și sucită.

Rebecca

7. Long Island Iced Tea - A Diverse Read- un roman cu personaje diverse

The Hate U Give

8. Sex On The Beach - Not Worth The Hype- cartea care nu a meritat iufa

... Cam toate după mine.

9. Wine - A Cry Worthy Book- o către de plâns.
Chemarea monstrului (despre cancer și bătăuși; abordați-o cu precauție), Supa de pui (oricare dintre volume).

10. Striped Club - A Sexy Naked Book- o carte care e sexi dezbrăcată.

😆 am văzut coperta de la ediția colecționarului pentru Regina roșie. E destul de drăguță.

Cam atât pentru azi. Vă pregătiți de examene?

luni, 8 ianuarie 2018

Jurnalul lui Adam și al Evei de Mark Twain

Volum apărut la Editura Univers, conține următoarele lucrări:
Jurnalul lui Adam și al Evei - foarte haioasă
Ceasul - cam sucită și ironică în stilul lui Twain
Povestea băiețelului cuminte - lasă un gust amar în urmă
Alonzo Fitz Clarence, Rosana Ethelton și iubirea lor cea mare -ei bine, aceasta a fost drăguță și s-a terminat chiar pe un ton vesel. Sunt surprinsă! 😄
Edward Mills și George Benton. poveste - 😕
O întamplare ciudată- E despre un eveniment din armată. Merită citită!
Povestea cu stafia - nostimă
Familia McWilliams și sistemul de alarmă care ne apăra de hoți - o critică împotriva industriei de consum, care creează aparate defecte, pentru a putea cere bani în plus la reparea lor (cum? Și atunci existau excroci!!!!)
Două povestioare - interesantă construcția prozei
Pașaportul care a întârziat pe drum - și asta a fost simpatică
Fabula - două pagini. Scurtă și la obiect. Exact cum îmi place
Străinul misterios - 100 de pagini de critică socială și luptă împotriva arderii pe rug a oamenilor nevinovați. Și se încheie cumva așa cum a început, având persomaje biblice împletindu-se în firul narativ.

Un autor care a schimbat literatura americană, operele cele mai cunoscute fiind „Aventurile lui Huckelberry Finn” și „Aventurile lui Ton Sawyer” - pe care am citit-o și mi-a plăcut. „Prinț și cerșetor” este însă preferata mea și nu cred c-o să-mi schimb părerea prea curând.

miercuri, 3 ianuarie 2018

„Prietenul nostru comun” de Charlrs Dickens

Un an nou fericit! Cum vă simțiți după sărbători? Eu am zile libere, numai bune pentru citit.
"Prietenul nostru comun" de Charles Dickens 😉
Editura Cartea rânească; traducere, cuvânt înainte și note de Niculai Popescu
Roman publicat inițial în foileton din mai 1864 până în noiembrie 1865, format care pentru Dickens ajunsese să fie foarte neplăcut (Cuvânt înainte) este ultimul roman complet lăsat de autor și unul în care stilul său este pe deplin matur. Dornic să ofere o pildă morală și o critică socială împotriva avariției și a superficialității societății secolului XIX, Dickens pune în scenă o farsă căreia îi cad în plasă toate personajele lumii sale, unele rămânând la fel, altele arâtându-se în întregimea urâțeniei lor sufletești.
Umorul incontestabil și viziunea rămasă optimistă, alăturate bunei sale cunoașteri a oamenilor simplii conferă culoare acestei lucrări pe care ar trebui s-o citim și în ziua de azi. Spre deosebire de celelalte romane ale autorului (Marile speranțe, Dombey și fiul, David Copperfield șamd), de acesta nu auzisem. Pierderea mea. Este o opera la fel de frumoasă și poate chiar mai optimistă decât altele menționate. Ca în toate operele sale, personaje sunt puse în antiteză cu valorile morale ale celor cinstiți, sfârșind pedepsiți. În ciuda reputației sale de umorist, recunosc că această mi s-a părut mult mai amuzantă decât Vremuri Grele.
Un fragment care să ilustreze acest fapt aveți aici:

După aceste cuvinte [doamna Wilfer, mama Bellei Wilfer, în propria ei casă], părăsii încăperea. După câteva clipe apăru din nou, strigând pe tonul ei de crainic:

-Domnul Rokesmith aduce un pachet domnișoarei Bella Wilfer.

Domul Rokesmith se ivi numaidecât după rostirea numelui său și, firește, înțelese ce se petrecea acolo. Dar se prefăcea discret că nu înțelege nimic și i se adresă domnișoarei Bella:

-Domnul Boffin intenționase să fie pus în trăsură pachețelul ăsta pentru dumneata azi-dimineață. Voia să ți-l dea ca o mică amintire din partea lui... e numai o pungă, domnișoară Wilfer... dar pentru că planul nu i-a izbutit, m-am oferit eu să-l aduc, venind după dumneata.

Bella îl lua și îi mulțumi.

-Ne-am cam certat puțin domnule Rokesmith, dar nu mai rău ca de obicei. Dumneata știi ce frumos ne purtăm când suntem între noi. M-ai găsit când tocmai mă pregăteam să plec. La revedere, mamă! La revedere, Lavy!

Și, sărutându-le pe rând, domnișoara Bella se îndreptă spre ușă. Secretarul ar fi însoțit-o, dar doamna Wilfer se apropie și spuse cu demnitate:

-Scuzați! Permiteți să mă slujesc de un drept firesc și s-o conduc pe fiică-mea la răsura care o așteaptă.

El își ceru iertare și-i făcu loc să treacă.

Un spectacol într-adevăr grandios s-o vezi pe doamna Wilfer deschizând larg ușa casei și strigând în gura mare, cu mânușile întinse:

-Servitorul doamnei Boffin! - căruia când acesta se prezentă, îi aduse o înștiințare scurtă, dar maiestuoasă: - Domnișoara Wilfer sosește numaidecât.

Vorbea ca o guvernatoare de la temnița din Turnul Londrei care preda un pușcăriaș de stat.

Efectul acestui ceremonial a fost, timp de un sfert de oră după aceea, pur și simplu paralizant pentru vecini, sporit simțitor de respectabila doamnă, care în vremea asta lua aer, căzută într-un fel de extaz senin pe treapta de sus a scării.

Un alt fragment micuț aici.
Lady Tippins trăiește într-o stare cronică de invitație să ia masa cu soții Veneering și într-o stare cronică de inflamație după ce s-a ospătat.
Cam așa decurg episoadele comice în această carte. Un episod important este pribegia doamnei Betty Higgen și dorința sa de a-și păstra drepturile asupra propriei ființe până în ultima clipă. Explicațiile din Cuvânt înainte (care este mult mai bine să fie citit după terminarea romanului, oferind explicații și detalii despre finalul romanului, care ar putea strica plăcerea lecturii) este elocventă pentru necesitatea acestui personaj. Prin operele literare autorii nu doar satisfăceau nevoia oamenilor de a citi povești, dar puneau în lumină și probleme morale, legislative și greșeli. Legea săracilor, dovedindu-se greșită, mulți scriitori militau pentru eliminarea ei.
Este pe departe un roman foarte complet, fiind terminat înainte de începerea publicării sale în foileton (romanele în foileton erau adesea scrise în timp ce apăreau). Are multe elemente interconectate, pasajele din prima parte găsindu-și urmările în ultima, a doua sau a tria parte, ceea ce nu se întâmpla adesea în romane de atunci, apropiindu-se prin aceasta de romanele secolului XX.
Și acum vă las în compania autorului cu o pagină din postfață: