Toamnă și cărți

Toamna. Nu cred că o să pot asocia septembrie cu altceva decât școala. Octombrie își are și el cuvenita asociere cu facultatea, dar nu are vechimea celor doisprezece ani de scoală preuniversitară. Oricum, nu despre asta am vrut să vorbesc azi. Am vrut să vorbesc despre toamnă. Nu prea țin cont de anotimpuri pe blogul ăsta. Nu are importanță. Pe mica mea pagină virtuală poate fi orice sezon în orice moment.

Cele câteva păsărele zburătoare de pe pagină mi se potrivesc la fel de bine ca acum câțiva ani când am ales prima dată fundalul. Nu m-am sinchisit nici o dată de lucrurile din jurul meu.

Pe la mijlocul clasei a zecea îmi amintesc că toată lumea era pornită să vorbească despre Twilight. Se uitau la filme, sufereau după Robert Patison și câțiva curioși cumpărau cărțile. Eu eram liniștită, așteptând cu nerăbdare continuarea lui „Harry Potter”. Nu vă mint, m-am uitat și eu la pozele cu vampirașul favorit al tuturor (care a jucat un rol și în seria Harry Potter 😁 unde l-am văzut mai bine), dar nu datorez cunoașterea în mare a firului narativ Twilight decât acelor câteva discuții asupra filmelor ce se petreceau în jurul meu.

J.K. Rowling a fost singura autoare contemporană pe care am citit-o pentru mulți ani. Ba, chiar pot spune ca, din clasa a XI când am citit talismanele morții până acum un an, când am hotărât s-o citesc pe Lisa See, nu am mai citit alt autor contemporan.

Am privit curoasă prin vitrine când a publicat „Moarte subită”, dar nu am cumpărat-o și nu am citit-o. Recenziile m-au lămurit în timp. Nu e pe lista de lecturi. Am așteptat să apară în viața mea ceva care să ocupe locul camarazilor mei fictivi de școală. Mi-am petrecut zilele plictisitoare ale clasei a XII întrebându-mă de ce nu există o continuare –când nu învățam pentru bac, firește, nu eram inconștientă față de ce este cu adevărat important în lumea reală 😕. Anii au trecut și vă pot mărturisi că am citit „Harry Potter și copilul blestemat”, pe urmă „Fantastic beasts and where to find them” și alte două colecții drăguțe de povestiri de pe Pottermore (unde, în ciuda marelui meu interes pentru limea magică, NU am cont 😄) și sunt la curent.

Ne mai rămânându-mi nici un volum al autoarei la-ndemână, am mers și la literatura sa polițistă: mai precis „Moarte subită”.

Știam de câțiva ani că era autoarea din spatele numelui Robert Galbrath, dar nu m-am grăbit să o citesc din același motiv pentru care nu m-am grăbit să citesc „Moarte subită”. Săptămâna trecută am hotărât să-i acord o șansă...

Nimic nu se potrivește cu toamna mai mult decât Londra cețoasă și misterele. Desigur, mulți asociază perioada cu Haloween-ul. Eu nu. În copilărie îl așteptam cu oarecare nerăbdare pentru că puteam să mă măscăresc pe față fără să mă simt absolut aiurea. Tot mă simțeam auirea, dar puteam spune cui mă întreba că aveam o scuză... Pentru mine toamna înseamnă nostalgie, nu filme horror. Și aveastă carte se potrivește.

Personajele nostime, stilul familar, misterul în sine... s-au nimerit binișor. Nu este cel mai grozav roman polițist, nici cel mai rău. Cu toate acestea limbajul folosit a fost clar adaptat pentru un cititor adult/ adolescent. Mi-ar fi plăcut mai mult dacă nu întâlneam înjurături prin carte. Nu mă înțelegeți greșit: știu că în proporție de 98% populația lumii înjură. Dar o simplă menționare a faptului că înjură este suficient. Din punctul meu de vedere nu e nevoie de cuvintele în sine. Toți am auzit înjurături la viața noastră. Nu e ca și cum n-am ști ce înseamnă.

O altă prolemă nu am azut cu acest roman. Ce mai se întâmplă cu romanele contemporane este că dai peste cuvinte și lucruri de care ești și tu cunoscător (Telephone de Lady Gaga) și care te fac să râzi fiindcă nu ți se mai pare că citesti despre o lume care nu există... L-am citit din nostalgie. Nu prea are logică, dar nu contează. Am să caut continuarea și am să merg mai departe cu aceste cărți. Dacă mă voi oprii probabil va fi din cauză că nu a reușit să mă păstreze curioasă.

Zilele călduroase de ieri-alaltăieri au fost înlocuite de o ploaie lungă. Frunzele au culori minunate; se vede că e toamnă.

„Povestea cameristei” de Margaret Atwood

În urma victoriei răsunătoare a seriei omonime de la Hulu, autoarea a revenit în atenția publicului mare. Ca rezultat m-am ocupat prrsonal de găsirea și lecturarea romanului în sine, seria tv nereusind să mă atragă în mod special.

Despre carte se poate spune fără rețineri că nu satisface nici o curiozitate. Urmărim personajul principal fără a afla cum o cheamă, deși ne sunt oferite anumite sugestii (am avut acces la o ediție cu note de subsol –Leda 2006, unde erau explicate amumite jocuri de cuvinte). Roman explorator, este o gravură a unei lumi distopice, unde femeile sunt reduse la statulul pe care îl aveau în evul mediu adaugându-se dreptul de a încerca să obți un copil cu ajutorul „femeilor container”. Pe lângă acestea, sunt interzise toate libdertățile pe care le aveau cu toții, bărbați și femei.
Este un roman deprimant, care încearcăsă reamintească tuturor cât de importantă este libertatea.
Nu asta m-a deranjat.
M-a deranjat că, după multe pagini, nu am reușit să aflu ce a pățit povestitoarea, cei despre care povestește și cei pe care îi urâște. Poate că de asta au ales să ecranizeze romanul: le dă spațiu să înflorescă. Am înțeles că va fi un sezon doi și din câte am văzut din reclame, au parcurs tot romanul cu primul sezon. Așa că nu pot deduce decât că o vor... improviza.

Seria „Monștrii din Verity” de V.E. Schwab

O serie în două volume în care întâlnim personaje departe de obișnuitul supererou cu onoarea nepătată gata să se acopere de glorie. Seria se adresează „demograficului” young adult fără a fi enervantă (eg: dramă inutilă, momente de dragoste neîmpărtășită, fițe de dive pop care habar n-au de fapt cum merge lumea).

Personajele principale, Kate, fiica primarului orașului, și August, fiul adoptiv al celui care conduce cea de-a doua parte a orașului, se întâlnesc și descoperă că au un țel comun.

O parte romane de spionaj, o parte romane psihologice și o parte romane fantastice, prezentând un oraș distopian în care ființe întunecate se nasc ca rezultat al crimelor comise, este o lectură care satisface majoritatea cererilor cititorilor de gen. Pfuu! ce frază lungă.

Stilul narativ este simplu, fără înflorituri și digresiuni. Lumea este prezentată ușor, fără să ni se arunce munți de informație dintr-o dată.

„Acest cântec neîmblânzit”, prima carte a seriei poate fi citită și ca volum unic oferind o finalitate acțiunii.

„Duetul nostru întunecat” încheie povestea celor două personaje principale, reunindu-le pentru a-și duce la îndeplinire planurile finale.

O variantă fantasy a lui „Romeo și Julieta”, este o poveste fără romance. O lectură care ridică întrebarea: „Cine este monstrul?” și cine trebuie să-l pedepsească.

"Hoțul de cărți" de Marcus

Acum câțiva ani era la modă această carte (cam cum este acum  "Toată lumina pe care nu o putem vedea") și mi-a picat și mie în mâini. Curiozitatea este unul din motivele pentru care stau cu ochii după alte cărți decât cele care îmi ocupă biblioteca (rafturi întregi!) și citesc cam cu vinovăție volume noi în loc sa îi citesc pe clasicii de pe rafturi.
Cartea nu a fost expraordinară. Începe abtupt și este destul de veselă în ciuda subiectului nu tocmai plăcut. Ideea unui narator în persoana morții a adus un plus de inovație cărții. Felul în care este organizat firul narativ poate fi puțin neplăcut. Naratorul sare de la momentul prezent la viitor și înapoi, oferind informații de feluri diverse, la un moment dat fiind chiar un narator pe care nu te poți baza, prezentând lucrurile într-o lumină diferită decât realitatea.
Este o experiență diferită și nu este deloc neplăcută, dar i s-a făcut mai multă reclamă decât ar fi trebuit.

„Născuți din ceață: Ultimul imperiu“ de Brandon Sanderson

Un roman care a reușit să lanseze un autor nou pe culmile succesului lumii ficțiunii fantastice. Este un roman mare, mult mai mare decât aș fi citit eu în mod normal. Când am auzit prima dată de acest roman a fost la o recomandare goodreads din 2013. Am citit descrierea și am zis că ar fi drăguț să-l citesc. Nu mă gândeam serios c-o să-l citesc, dar am reușit să dau peste el. În mod surprinzător, l-am găsit în format digital. Cred că dacă aș fi ținut în mână cele 800+ pagini, aș fi renunțat. Dar, așa, cu paginile zburând pe ecran, a fost mai usor (mai puțin ochii uscați despre care probabil știți 😊) Și acum recenzia în  sine.

Universul: Foarte bine conturat, făra a fi încărcat. De loc un roman scurt, amestecul dintre narațiune și descriere este bine proporționat. Unele lucruri ar putea fi puse la îndoială, ca de exemplu, abilitatea oamenilor și a vegetației de a supraviețui vreme îndelungată într-un mediu acoperit mereu de nori de cenusă, dar fiind o lume magică, și creaturile care o trăiesc pot fi la fel de magice, nu?

Sistemul magic: (sau echivalentul acestei categorii) mi-a dat puțină bătaie de cap. În urma ingerări unor anumite metale, oamenii născuți cu abilități alomantice pot obține anumite puteri. Pe lângă aceștia mai sunt și cețurienii, care pot controla un singul metal și încă unii despre care nu va spun 😁. Aș minți dacă aș spune că am ținut minte care metal oferă fiecare abilitate în parte. Cele mai des pomenite fiind totusi fludorul și bronzul, le-am reținut. Autorul a studiat chimia un an (cred) la facultate, așa că presupun că alegerea metalelor nu a fost chiar la nimereală, din păcate, necunoscând detalii, nu pot evalua mai profud.

Acțiunea: De nota 10. Nu am nimic de reptoșat. M-a distrat; m-a făcut sa sufăr; m-a intrigat... am zburat prin această carte. O deschideam dimineața și o puneam jos doar fiindcă nu aveam de ales. Luptele aeriene au fost palpitante, momentele de acalmie au fost bine tratate. Putea fi mult mai scurtă? Poate, dar n-ar fi avut același farmec.

Personajele: Kalcier ar fi fost... dar n-a fost... așa a fost să fie. "Mereu mai este înca un secret."
Vin a fost adorabilă, așa cum se putea să fie o hoață, ucigașă, într-un conac plin de nobili. Felul în care își insușește cunoștințele asupra abilităților alomantice este mai puțin tras de păr decât în cazul altor romane de gen. Asta a fost un lucru foarte bun. Personajele în general sunt un punct forte la Sanderson, din câte am observat eu.

Dialogul: Am citit recenzii în care se spune că dialogul este cam lung. Probabil că da. Mie mi-a plăcut. Kalcier avea cele mai nostime răspunsuri, iar felul în care îl amețeau pe Boare mă făcea să râd.
Am citit această carte ca lectură de vacanță, nu ca operă revoluțională de literatură. Oferă ce promite. 

Nope Book Tag

NOPE. Book Tag by A booktube book
Questions/Întrebări:
1. NOPE. Ending: A book ending that made you go NOPE either in denial, rage, or simply because the ending was crappy./Final NOPE: finalul unei cărți care te-a făcut să zici NOPE, fie în abnegație, revoltă, sau pur și simplu pentru că finalul era de rahat.
Fata din tren.
2. NOPE. Protagonist: A main character you dislike and drives you crazy./Protagonist NOPE: Personaj principal care nu-ți place și care te scoate din sărite.
Hatchcliff din „La răscruce de vânturi“.
3. NOPE. Series: A series that turned out to be one huge pile of NOPE. after you’ve invested all of that time and energy on it, or a series you gave up on because it wasn’t worth it anymore./Serie NOPE: o serie care s-a dovedit a fi o grămadă mare de nu, după ce ai investit timp în a o citi, sau o serie la care ai renunțat pentru că nu mai merita efortul.
Instumentele Mortale. E prea lungă.
4. NOPE. Popular pairing: A “ship” you don’t support./ Cuplu popular NOPE: o cuplare pe cate nu o susții.
Păi, dacă e vorba de cupluri din romane, atunci GreyxAnastasia, dacă vorbim despre ce își imaginează autorii fanfictiune pe net, când am auzit combinația HarryxDraco nu mai știu ce am zis.
5. NOPE. Plot twist: A plot twist you didn’t see coming or didn’t like./ schimbare neprevăzută NOPE: o scimbare neprevăzută a firului narativ pe care nu o așteptai sau nu ți-a plăcut.
Finalul de la "Duetul nostru întunecat" (nu știu dacă a fost tradusă încă în română).
6. NOPE. Protagonist action/decision: A character decision that made you shake your head NOPE./ decizie a protagonistului/gest al protagonistilui NOPE: decizie a unui personaj ca te-a făcut să-ți scuturi capul nu.
Rand din Roata timpului, când a salvat-o pe femeia în alb din locul unde era ținută.
7. NOPE. Genre: A genre you will never read./ gen literar NOPE: genul literal pe care nu-l vei citi.
Horror/ macabru.
8. NOPE. Book format: Book formatting you hate and avoid buying until it comes out in a different edition./ formatul cărților NOPE: formatul de carte pe care îl eviți până apare în alt format.
Nu prea este cazul meu. Singurele cu care am probleme sunt cele audio, dar acestea apar de obicei după cele scrise. Nu prea îmi plac cele cu coperți tari, dar mai ales mărimea textlui contează, dacă este prea mic nu cumpăr cartea.
9. NOPE. Trope: A trope that makes you go NOPE./ un artificiu NOPE: un artificiu literar care nu-ți place.
Amnezia.
10. NOPE. Recommendation: A book recommendation that is constantly hyped and pushed at you that you simply refuse to read./ Recomandarea NOPE: o carte pe care o găsești recomandată mereu și refuzi s-o citești.
Acum câțiva ani era la modă Twilight.
11. NOPE. Cliche/pet peeve: A cliche or writing pet peeve that always makes you roll your eyes./ clișeu NOPE: un clișeu sau stil de a scrie care te face să dai ochii peste cap.
Scene la duș.
12. NOPE. Love interest: The love interest that’s not worthy of being one. A character you don’t think should have been a viable love interest./ personajul de care se îndrăgostește protagonistul NOPE: un personaj de care se îndrăgostește personajul cere nu e demn să fie așa ceva. Un personaj care nu crezi că ar fi tebuit să fie viabil pebtru acest rol.
Nu știu.
13. NOPE. Book: A book that shouldn’t have existed that made you say NOPE./ carte NOPE: o carte care nu ar fi trebuit să existe, care te-a fàcut să spui nu.
Carry on de Raindbow Rowell.
14. NOPE. Villain: A scary villain/antagonist you would hate to cross and would make you run in the opposite direction./ răufăcătotul NOPE: un răufăcător/ antagonist de speriat pe care nu ai vrea să-l întâlnești în calea ta și te-ar face să fugi în cealaltă direcție.
Sauron.
15. NOPE. Death: A character death that still haunts you./moartea NOPE: moartea unui personaj care încă te bântuie.
Hanno din "Cada Buddenbrook".
16. NOPE. Author: An author you had a bad experience reading for and have decided to quit./ Autor NOPE: autor față de care ai avut o experiență neplăcută citindu-l și ai decis să nu-l mai citești.
Stendhal... Dar am de gând să ma încerc.

"Stoner" de John Williams

Am luat catea asta în mână în urma unei recenzii ademenitoare. În acea recenzie explica și cum această carte a stat mulți ani ascunsă și cum a fost relansată de curând după ce a fost uitată mult timp.
Pe de o parte înțeleg perfect de ce această carte nu a fost plăcută în America de după război. Personajul nu este un mare războinic, nici un tată minunat, nu luptă pentru cariera lui, pentru fericirea lui... nu luptă și punct.
Ceea ce este probabil alt motiv pentru care acest personaj nu a câștigat inimile publicului a fost faptul clar demonstrat că ar fi putut lupta cu toți și toate, având mai mult decât pregătirea necesară.
William Stoner este un om care din motive puțin evidente pentru cei din afară nu dorește conflict, nu dorește să se lupte cu numeni și, totuși, nu acceptă compromisuri. Viața lui merită parcursă nu pentru că ne va învăța mari lecții de patriotism, onoare sau cum să fii un bun părinte. Personajul practic eșuează în toate. Din această carte putem înțelege mai multe despre viață decât ne-am fi așteptat.
Răutate survenită dintr-un sens greșit de competiție, menținută doar din mândrie. O prietenie care a rezistat ani în ciuda diferențelor, o iubire găsită târziu, o căsnicie nefericită, convenții sociale peste care nu se trece, dar cel mai important lucru pe care îl găsim în această carte este pasiunea și responsabilitatea personajului față de singura pasiune pe care a avut-o.
Odată descoperită, a mers pe calea ei fără să se dezmintă. Din punctul ăsta de vedere eu cred că n-a avut regrete.
Un alt aspect care mi-a plăcut au fost dezbaterile literare. Urmărite cu atenție sunt chiar demne de apreciat, autorul a fost un om de litere.