Intimidating TBR Tag (Lista intimidantă de lecturi)

Internetul care mănâncă timpul. Ar trebui să fac lucruri mai interesante cu viața mea, dar uite-mă!

1. A book on your TBR pile that you haven't finished. (O carte din lista de lecturi pe care nu ai terminat-o).
Am lăsat „Exilul și împărăția” de Camus în așteptare. Am mai citit și două rânduri din „Clopotul de sticlă” de Silvia Path.

2. A book you just haven't had the time to read for. (O carte pe care pur și simplu nu ai avut timp s-o citești.)
 ...cu greu pot să răspund aici. Sunt mereu alese la nimereală. Mă uit în raft sau în lista de ebook-uri, aleg ceva și încep.

3. A book you haven't read because it's a sequel. (O carte pe care n-ai citit-o fiindcă e o continuare.)
De fapt sunt foarte curioasă cum a continuat seria „Roata timpului” după ce și-a schimbat autorul, dar n-am ajuns încă până la al 11-lea volum.

4. A book you haven't read because it's brand new. (O carte pe care n-ai citit-o pentru că e nou-nouță.)
Uf... iar problema cu noile publicații. Ei, eu am o listă lungă de cărți și nu mă grăbesc să adaug noutăți. Aștept sugestii.

5. A book by and author you read previously but didn't really like. (O carte a unui autor pe care l-ai citit înainte și nu ți-a plăcut foarte mult.)
Habar n-am...
Am citit două romane de Hortensia Papadat Bengescu („Fecioarele despletite” și „Concert din muzică de Bach”) dar nu am continuat cu „Drumul ascuns” și „Rădăcini”. Pur și simplu se mișcă foarte încet.

6. A book on your TBR pile that your just not in the mood to read. (O carte din listă pe care pus simplu nu-ți vine s-o citești.)
„Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee.

7. A book on your TBR pile that you haven't read because it's enormous. (O carte din listă pe care n-ai citit-o fiindcă e enormă.)
„Bâlciul deșertăciunilor”, „Sticletele”... seria „Roata timpului” merită o postare numai pentru ea.

8. A book on your TBR you bought because of the cover. (O carte cumpărată pentru copertă).
„Și Soarele este o stea" are o copertă simpatică, dar n-am cumpărat-o; „Sticletele” la fel.

9. The book on your TBR you find the most intimidating (Cea mai intimidantă carte din listă)
„Citadela” de Antoaine de Sant-Exuperi. Deși nu am citit un rând din ea, pare a fi profund filozofică.

Toamnă și cărți

Toamna. Nu cred că o să pot asocia septembrie cu altceva decât școala. Octombrie își are și el cuvenita asociere cu facultatea, dar nu are vechimea celor doisprezece ani de scoală preuniversitară. Oricum, nu despre asta am vrut să vorbesc azi. Am vrut să vorbesc despre toamnă. Nu prea țin cont de anotimpuri pe blogul ăsta. Nu are importanță. Pe mica mea pagină virtuală poate fi orice sezon în orice moment.

Cele câteva păsărele zburătoare de pe pagină mi se potrivesc la fel de bine ca acum câțiva ani când am ales prima dată fundalul. Nu m-am sinchisit nici o dată de lucrurile din jurul meu.

Pe la mijlocul clasei a zecea îmi amintesc că toată lumea era pornită să vorbească despre Twilight. Se uitau la filme, sufereau după Robert Patison și câțiva curioși cumpărau cărțile. Eu eram liniștită, așteptând cu nerăbdare continuarea lui „Harry Potter”. Nu vă mint, m-am uitat și eu la pozele cu vampirașul favorit al tuturor (care a jucat un rol și în seria Harry Potter 😁 unde l-am văzut mai bine), dar nu datorez cunoașterea în mare a firului narativ Twilight decât acelor câteva discuții asupra filmelor ce se petreceau în jurul meu.

J.K. Rowling a fost singura autoare contemporană pe care am citit-o pentru mulți ani. Ba, chiar pot spune ca, din clasa a XI când am citit talismanele morții până acum un an, când am hotărât s-o citesc pe Lisa See, nu am mai citit alt autor contemporan.

Am privit curoasă prin vitrine când a publicat „Moarte subită”, dar nu am cumpărat-o și nu am citit-o. Recenziile m-au lămurit în timp. Nu e pe lista de lecturi. Am așteptat să apară în viața mea ceva care să ocupe locul camarazilor mei fictivi de școală. Mi-am petrecut zilele plictisitoare ale clasei a XII întrebându-mă de ce nu există o continuare –când nu învățam pentru bac, firește, nu eram inconștientă față de ce este cu adevărat important în lumea reală 😕. Anii au trecut și vă pot mărturisi că am citit „Harry Potter și copilul blestemat”, pe urmă „Fantastic beasts and where to find them” și alte două colecții drăguțe de povestiri de pe Pottermore (unde, în ciuda marelui meu interes pentru limea magică, NU am cont 😄) și sunt la curent.

Ne mai rămânându-mi nici un volum al autoarei la-ndemână, am mers și la literatura sa polițistă: mai precis „Moarte subită”.

Știam de câțiva ani că era autoarea din spatele numelui Robert Galbrath, dar nu m-am grăbit să o citesc din același motiv pentru care nu m-am grăbit să citesc „Moarte subită”. Săptămâna trecută am hotărât să-i acord o șansă...

Nimic nu se potrivește cu toamna mai mult decât Londra cețoasă și misterele. Desigur, mulți asociază perioada cu Haloween-ul. Eu nu. În copilărie îl așteptam cu oarecare nerăbdare pentru că puteam să mă măscăresc pe față fără să mă simt absolut aiurea. Tot mă simțeam auirea, dar puteam spune cui mă întreba că aveam o scuză... Pentru mine toamna înseamnă nostalgie, nu filme horror. Și aveastă carte se potrivește.

Personajele nostime, stilul familar, misterul în sine... s-au nimerit binișor. Nu este cel mai grozav roman polițist, nici cel mai rău. Cu toate acestea limbajul folosit a fost clar adaptat pentru un cititor adult/ adolescent. Mi-ar fi plăcut mai mult dacă nu întâlneam înjurături prin carte. Nu mă înțelegeți greșit: știu că în proporție de 98% populația lumii înjură. Dar o simplă menționare a faptului că înjură este suficient. Din punctul meu de vedere nu e nevoie de cuvintele în sine. Toți am auzit înjurături la viața noastră. Nu e ca și cum n-am ști ce înseamnă.

O altă prolemă nu am azut cu acest roman. Ce mai se întâmplă cu romanele contemporane este că dai peste cuvinte și lucruri de care ești și tu cunoscător (Telephone de Lady Gaga) și care te fac să râzi fiindcă nu ți se mai pare că citesti despre o lume care nu există... L-am citit din nostalgie. Nu prea are logică, dar nu contează. Am să caut continuarea și am să merg mai departe cu aceste cărți. Dacă mă voi oprii probabil va fi din cauză că nu a reușit să mă păstreze curioasă.

Zilele călduroase de ieri-alaltăieri au fost înlocuite de o ploaie lungă. Frunzele au culori minunate; se vede că e toamnă.

„Povestea cameristei” de Margaret Atwood

În urma victoriei răsunătoare a seriei omonime de la Hulu, autoarea a revenit în atenția publicului mare. Ca rezultat m-am ocupat prrsonal de găsirea și lecturarea romanului în sine, seria tv nereusind să mă atragă în mod special.

Despre carte se poate spune fără rețineri că nu satisface nici o curiozitate. Urmărim personajul principal fără a afla cum o cheamă, deși ne sunt oferite anumite sugestii (am avut acces la o ediție cu note de subsol –Leda 2006, unde erau explicate amumite jocuri de cuvinte). Roman explorator, este o gravură a unei lumi distopice, unde femeile sunt reduse la statulul pe care îl aveau în evul mediu adaugându-se dreptul de a încerca să obți un copil cu ajutorul „femeilor container”. Pe lângă acestea, sunt interzise toate libdertățile pe care le aveau cu toții, bărbați și femei.
Este un roman deprimant, care încearcăsă reamintească tuturor cât de importantă este libertatea.
Nu asta m-a deranjat.
M-a deranjat că, după multe pagini, nu am reușit să aflu ce a pățit povestitoarea, cei despre care povestește și cei pe care îi urâște. Poate că de asta au ales să ecranizeze romanul: le dă spațiu să înflorescă. Am înțeles că va fi un sezon doi și din câte am văzut din reclame, au parcurs tot romanul cu primul sezon. Așa că nu pot deduce decât că o vor... improviza.

Seria „Monștrii din Verity” de V.E. Schwab

O serie în două volume în care întâlnim personaje departe de obișnuitul supererou cu onoarea nepătată gata să se acopere de glorie. Seria se adresează „demograficului” young adult fără a fi enervantă (eg: dramă inutilă, momente de dragoste neîmpărtășită, fițe de dive pop care habar n-au de fapt cum merge lumea).

Personajele principale, Kate, fiica primarului orașului, și August, fiul adoptiv al celui care conduce cea de-a doua parte a orașului, se întâlnesc și descoperă că au un țel comun.

O parte romane de spionaj, o parte romane psihologice și o parte romane fantastice, prezentând un oraș distopian în care ființe întunecate se nasc ca rezultat al crimelor comise, este o lectură care satisface majoritatea cererilor cititorilor de gen. Pfuu! ce frază lungă.

Stilul narativ este simplu, fără înflorituri și digresiuni. Lumea este prezentată ușor, fără să ni se arunce munți de informație dintr-o dată.

„Acest cântec neîmblânzit”, prima carte a seriei poate fi citită și ca volum unic oferind o finalitate acțiunii.

„Duetul nostru întunecat” încheie povestea celor două personaje principale, reunindu-le pentru a-și duce la îndeplinire planurile finale.

O variantă fantasy a lui „Romeo și Julieta”, este o poveste fără romance. O lectură care ridică întrebarea: „Cine este monstrul?” și cine trebuie să-l pedepsească.