duminică, 31 decembrie 2017

miercuri, 20 decembrie 2017

Cristmas Book Tag :-)

Au venit și sărbătorile! De când le așteptăm... Acum să vorbim despre căteva cărți care îmi amintesc de Crăciun:

Tablou de Tomas Kinkade
1) Anticipation: The Christmas excitement is real, what book release(s) are you most anticipating? Entuziazmul de Crăciun e real, care este apariția editorială pe care o aștepți cel mai nerăbdător(oare).
Nu știu! îmi place să fiu surprinsă.😄
2) Christmas Songs & Carols: What book or author can you not help but sing it's praises? Ce carte sau cărui autor nu te poți abține să-i ridici osanale?
Îmi plac romanele de capă și spadă: Dumas, Zevaco și Duron; dintre români: Mihail Sadoveanu, Ioan Dan...


3) Gingerbread Houses: What book or series has wonderful world building? Ce carte sau serie are o lume minunat construită?

Stăpânul inelelor, Roata timpului, Cronicile ucigașului de regi.


4) A Christmas Carol: Favorite classic or one that you want to read? Romanul clasic preferat sau cel pe care dorești să-l citești?

Vreau de mult să citesc Citadela și Anna Karenina. Mereu le amân pentru cărți mai scurte...


5) Christmas Sweets: What book would you love to receive for Christmas? Ce carte dorești să primești de Crăciun?

Nimic. Mi-am luat două cărți luna asta și deja nu mai e loc în mintea mea 😂


6) Candles in the Window: What book gives you that warm fuzzy feeling? Ce carte îți dă senzația aceea de cald și bine?

Basmele românilor de Petre Ispirescu, peveștile fraților Grimm, si cele de Hans Cristian Andersen


7) Christmas Trees & Decorations: What are some of your favorite book covers? Care sunt coperțile tale preferate?

Cele ca asta:
 

 

 
 
 

 



8) Christmas Joy: What are some of your favorite things about Christmas And/Or some of your favorite Christmas memories? Care sunt lucrurile tale preferate despre Crăciun și/sau amintirile tale preferate de Crăciun?

Familia, zăpada, chec, prăjutiri ...

sâmbătă, 9 decembrie 2017

Antoaneta Ralian - traducatoare

Antoaneta Ralian (24 mai 1924 - 27 noiembrie 2015)

Printre diferitele interviuri cu această persoană celebră de care eu n-am auzit sau nu i-am reținut numele până azi, acesta a fost distribuit de unul din prietenii mei de pe facebook.  Mi-ar fi plăcut să pot atașa acest interviu direct, dar nu mă pricep mai bine de atât.😅
O seară frumoasă!

marți, 5 decembrie 2017

Trilogia „Născuți din ceață” de Brandon Sanderson... și ce urmează

 
Știu, știu... v-am mai vorbit despre cărțile astea. Dar nu mă pot abține!!!
După un prin volum furtunos enenimentele capătă un moment de respiro în „Fântâna înălțării”, ajungând să lase atenția să cadă pe oamenii din poveste; pe ce cred ei, pe lucrurile care contează pentru ei...
După răsturnarea unui impetiu, noul lider trebuie învățat să conducă, oamenii trebuie învățați să-l asculte și dușmanii trebuiesc înlăturați. Un roman în care intriga politică și romantismul se înpletesc cu războiul și asasinii. Vin luptă cu insecuritățile tipice adolescentelor și fetelor îndrăgostite... probabil singura parte plictisitoare a cărții. Mai sunt și ocazionalele reveniri la primul volum, prin explicații și rememorări care pot fi redundante pentru cei care-și amintesc bine prima carte. Se parcurg repede, nu se pierde mult timp asupra lor.
Aproape-aproape a apărut un triunghi amoros, dar din fericire a fost ocolit. Noile personaje din această parte sunt interesante și se prind frumos în poveste.
Al treilea volum, „Eroul evurilor”, a ceea ce este cunoscută ca „Trilogia originală” începe în trombă și o ține așa până la ultima pagină. Nu mai este nimic din lumea explorată rămas necunoscut, fiecare personaj a fost studiat și prezentat, toate lucrurile sunt la locul lor, a mai rămas să vedem ce se întâmplă. Până la final, personajele luptă cu o putere pe care ei nu o pot vedea, cate este omniprezentă și omniscientă și, colac peste pupăză, lumea se sfârșește. O aventură foarte plăcută, în ciuda dimensiunilor mari ale operei (fiecare volum are peste 500 de pagini). Mi-a plăcut că nu au existat veșnicele certuri și despărțiri între îndrăgostiți, Vin și Elend dovedindu-se un cuplu echilibrat, conflictele lor fiind tratate cu calm și încredere. Sazed a fost cu adevărat o surpriză la final, nu una de neașteptat, doar că eu nu m-am gândit la posibilitățile care existau. Lupta sa religioasă a gost cheie pentru deznodământul seriei. TenSoon a fost unul din motivele pentru care m-am grăbit să citesc volumul ăsta. Voiam să știu mai multe despre kandra. Am aflat... Uau!
Tocmai ce mă relaxam când m-am „împiedicat” în librărie de volumul patru al seriei.
Fiecare volum ar putea fi citit separat, cu excepția celui de-al doilea care este foarte strâns legat de primul, dar volumul trei am constatat că poate fi parcurs cu ușurință. Scurtele pasaje explicative nu ocupă multe rânduri, dar prezintă lucrurile importante. Cu toate acestea pentru mine seria are mai mult farmec acum când am parcurs cele trei volume unul după altul.
Despre volumul al patrulea, „Aliați în slujba dreptății” nu vă pot spune decât că a apărut în 2017 la noi și poate fi separat de seria originală. Legat de primele trei volume prin istorie –care este totuși un lucru destul de important– poate fi citit de sine stătător. Nu pot spune multe despre ce știu că se întâmplă de teamă să nu vă stric plăcerea lecturii. Nu e grabă cu volumul de față, mai ales că mai sunt trei volume după acesta din serie netraduse încă la noi.😅

miercuri, 29 noiembrie 2017

End of the year book tag! 2017

Eh! Iată că vine si decembrie. Odată cu el, oamenii își evaluează performanțele pe anul care a trecut, fac planuri pentru anul care vine și în general încearcă să fie optimisti. Cel puțin așa ar trebui. Eu o să încep cu lista a ce am citit pe anul asta și ce mi-a plăcut. A fost preluat de la Ariel Bisset .
 

Are there any books you started this year that you need to finish?
Ca cărți ai început anul ăsta pe care trebuie să le termini?
Am lăsat Drumul ascuns de Hortensia Papadat Bengescu neterminată și n-as vrea să intru cu ea în anul care vine...

Do you have an autumnal book to transition into the end of the year?
Ai o carte de toamnă care te-a ajutat să pășesti către sfârșitul de an?
În afată de Chemarea cucului de Robert Galbrath, nu. nu serbez Halloweenul, iar nostalgia este destul de frecventă în literatura pe care eu prefer s-o citesc (pentru mine toamna = nostralgie).

Is there a new release you’re still waiting for?
Este o publicație nouă pe care încă o aștepți?
Nu. Dar am cumpărat Aliați în slujba dreptății de Brandon Sanderson acum o păptămână (nici nu știam că a apărut!!!) tradusă la editura Litera și sunt foarte nerăbdătoare să ajung la ea cu seria Născuți din ceață - sunt la al treilea volum. E amuzant, nu e cel mai interesant lucru din lume dar îmi plac personajele și lumea... cel puțin deocamdată.

What are three books you want to read before the end of the year?
Care sunt trei cărți pe care vrei să le citești până la sfârșitul anului?
Micul prinț?! Masa umbrelor de Ionel Teodoreanu (se pare că sunt eseuri.. s-ar putea să o trec la abandonate) și... Prietenul nostru comun de Charles Dickens.

Is there a book you think could still shock you and become your favourite book of the year?
Este o carte despre care crezi că te-ar putea șoca și ar deveni cartea ta favorită pe anul ăsta?
Nu citesc recenziile cărților pentru că există riscul să îmi pierd interesul în ele. Uneori găsesc pe câte unii care se apucă să-mi povestească ce se întâmplă și nu mai am chef de carte. IMPORTANT: Și eu fac asta uneori, dar încerc să anunț în timp util că urmează revelații.

Have you already started making reading plans for 2018?
Ai început să creezi lista de lecturi pentru 2018?
De data asta chiar am planuri: să citesc ce cărți am deja. Cei care mi-au văzut biblioteca știu că am de unde alege. Multe sunt lucrări de autori români așa că la anul, dacă voi continua cu recenziile vor fi multe nume românești - Sadoveanu, Barbu, Preda ( am patru romane de el, fără să pun la socoteală volumul doi din Moromeții) Zaharia Stancu și mulți mulți alții, inclusiv dramaturgie.
 
Voi aveți lista de lecturi făcută pe anul ce vine?

miercuri, 22 noiembrie 2017

Winter Book Tag (Tag cu cărți de iarnă)




Ei iată c-a sosit iarna! E timpul să vorbim despre cărți. Am luat această listă de înrebări de la Cărțile nopții. Ea le-a tradus deja așa că de data asta n-a trebuit să mă străduiesc prea tare 😃



   1. Zăpada: E frumos când cade prima dată, dar începe să se topească. O carte/o serie pe care ai adorat-o la început, dar apoi, la mijlocul ei, ți-ai dat seama că nu-ți mai place.
N-am putut termina Regii blestemați de Maurice Duron. Ultima carte pur și simplu nu merge.
2. Fulg: Ceva minunat și întotdeauna diferit. Alege o carte care iese în evidență dintre toate pe care le-ai citit.

Floare de Zăpadă și evantaiul secret de Lisa See. Atmosfera, stilul și ideea lucrării a fost deosebită.
3. Om de zăpadă: Întotdeauna e distractiv să îl faci cu familia. Alege o carte pe care ar putea-o citi toată familia.

Orice roman al lui Dikens. Poveste a două orașe a fost ultimul citit.
4. Crăciun: Alege o carte care e plină de veselie și care te-a încălzit în interior după ce ai citit-o.

Numele Vântului de Patrick Rothfuss. Când te trezești că aproape strigi la personaj că face o prostie, înseamnă că te-ai păcălit.
5. Moș Crăciun: El aduce cadouri minunate. Alege o carte pe care ți-ai dori să o primești de Crăciun.

Nu am nevoie de cărți zilele astea. Încă n-am epuizat biblioteca mamei.
6. Bulgăre de zăpadă: Poate fi dureros să fii lovit cu un bulgăre de zăpadă. Alege o carte care doare, care te-a făcut să simți o emoție puternică ca tristețea sau furia.

Dragostea Florii de Bujor e ultima citită ce a avut momente în care m-a întristat.
7. Săniuș: Toți l-am iubit când am fost micuți. Alege o carte care ți-a plăcut când ai fost copil.

Buhuhu! cine-și mai amintește. Prinț și cerșetor când eram mică-mică, în ultimii ani, Harry Potter.
8. Degerătură: Alege o carte care într-adevăr te-a dezamăgit.

Pânza de păianjen de Cella Sergi. Nu neapărat dezamăgire ar fi potrivit... dar când ți se pare o carte jmătate Madam Bovary, jumătate Viața ca o pradă și practic o continuare/repovestire a Enigmei Otiliei nu poți predinde că e originală.
9. Ren: Ceva ce ne este drag nouă. Alege o carte care are o valoare sentimentală pentru tine.

Cavaleri Pardaillan a fost primul roman pe care l-am citit. După el a urmat nebunia!

luni, 20 noiembrie 2017

„Pânza de păianjen” de Cella Serghi

Roman important pentru literatura românescă? Poate.
Pe lângă relația părinți- copii și iluzie-realitate este puțin „Enigma Otiliei” și puțin „Doamna Bovary”. Câteva momente importante (pentru care sunt recunoscătoare) reprezintă abordarea pragmatică a războiului: 
„ei [regalitatea] nu luptă, noi [oamenii de rând] luptăm în război” 
și felul în care era pusă problema femeii pe piața muncii:
 „cu atâția studenți în nevoie de practică nu are rost să plătesc pentru un sectetar, mai ales pentru o femeie” 
Ilozoriul iubirii neîmpărtășite și starea de nesiguranță a personajului par să trecă odată cu obținerea unei anumite înțelegeri asupra propriei nevoi de stabilitate.
Alegoria pânzei de păianjen se aplică multora și astăzi. Este greu să-i scapi iar păianjănul este la pândă.

joi, 9 noiembrie 2017

Dragodstea Florii de Bujor de Lisa See


Dragostea Florii de Bujor este o poveste cu o fantomă. Dacă până aici nu v-am făcut curioși... e cam greu mai departe. În primul rând ar trebui să vă placă să citiți; în al doilea rând ar trebui să vă intereseze China veche; în al treilea rând ar trebui să fiți profund fascinați de obiceiurile și credințele chinezești. Și după toate astea, să puteți accepta ideea că o poveste este spusă de un personaj din lumea de dincolo, blocat încă pe drumul spre viața veșnică.
Un roman presărat cu comentarii literare, cu gelozie, eroticism și, la un moment dat, un pic cam de speriat! Citit în octombrie pe final (da sunt în urmă cu postările...) se potrivește cu atmosfera Halloween-ului, pentru cei care îl serbează; se potrivește cu melancoliile toamnei, pentru cei care preferă să se lase îmbrățișați de nuanțele pământului și se potrivește curioșilor de orice fel care vor să înțeleagă viața unei fete cu picioarele legate din camerele interioare.
Recunosc, Lisa See nu este una dintre cele mai bune scriitoare ale momentului. Probabil sunt alți autori mai „plastici” din punct de vedere al stilului, dar mie mi-a plăcut pentru felul în care se documentează asupra subiectelor ei. Nu are un stil foarte stufos, ceea ce mie îmi place. Romanul a fost interesant, cu siguranța nu am mai citit opere de genul acesta (am ocolit „Poveste de crăciun” de Dickens cu o îndârjire de invidiat 😄 ) și mărturisesc că în alte contexte nu aș aborda povești cu fantome. Aceasta însă este una frumoasă. 
Spor la citit!


sâmbătă, 28 octombrie 2017

Intimidating TBR Tag (Lista intimidantă de lecturi)

Internetul care mănâncă timpul. Ar trebui să fac lucruri mai interesante cu viața mea, dar uite-mă!

1. A book on your TBR pile that you haven't finished. (O carte din lista de lecturi pe care nu ai terminat-o).
Am lăsat „Exilul și împărăția” de Camus în așteptare. Am mai citit și două rânduri din „Clopotul de sticlă” de Silvia Path.

2. A book you just haven't had the time to read for. (O carte pe care pur și simplu nu ai avut timp s-o citești.)
 ...cu greu pot să răspund aici. Sunt mereu alese la nimereală. Mă uit în raft sau în lista de ebook-uri, aleg ceva și încep.

3. A book you haven't read because it's a sequel. (O carte pe care n-ai citit-o fiindcă e o continuare.)
De fapt sunt foarte curioasă cum a continuat seria „Roata timpului” după ce și-a schimbat autorul, dar n-am ajuns încă până la al 11-lea volum.

4. A book you haven't read because it's brand new. (O carte pe care n-ai citit-o pentru că e nou-nouță.)
Uf... iar problema cu noile publicații. Ei, eu am o listă lungă de cărți și nu mă grăbesc să adaug noutăți. Aștept sugestii.

5. A book by and author you read previously but didn't really like. (O carte a unui autor pe care l-ai citit înainte și nu ți-a plăcut foarte mult.)
Habar n-am...
Am citit două romane de Hortensia Papadat Bengescu („Fecioarele despletite” și „Concert din muzică de Bach”) dar nu am continuat cu „Drumul ascuns” și „Rădăcini”. Pur și simplu se mișcă foarte încet.

6. A book on your TBR pile that your just not in the mood to read. (O carte din listă pe care pus simplu nu-ți vine s-o citești.)
„Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee.

7. A book on your TBR pile that you haven't read because it's enormous. (O carte din listă pe care n-ai citit-o fiindcă e enormă.)
„Bâlciul deșertăciunilor”, „Sticletele”... seria „Roata timpului” merită o postare numai pentru ea.

8. A book on your TBR you bought because of the cover. (O carte cumpărată pentru copertă).
„Și Soarele este o stea" are o copertă simpatică, dar n-am cumpărat-o; „Sticletele” la fel.

9. The book on your TBR you find the most intimidating (Cea mai intimidantă carte din listă)
„Citadela” de Antoaine de Sant-Exuperi. Deși nu am citit un rând din ea, pare a fi profund filozofică.

luni, 23 octombrie 2017

Toamnă și cărți

Toamna. Nu cred că o să pot asocia septembrie cu altceva decât școala. Octombrie își are și el cuvenita asociere cu facultatea, dar nu are vechimea celor doisprezece ani de scoală preuniversitară. Oricum, nu despre asta am vrut să vorbesc azi. Am vrut să vorbesc despre toamnă. Nu prea țin cont de anotimpuri pe blogul ăsta. Nu are importanță. Pe mica mea pagină virtuală poate fi orice sezon în orice moment.
Cele câteva păsărele zburătoare de pe pagină mi se potrivesc la fel de bine ca acum câțiva ani când am ales prima dată fundalul. Nu m-am sinchisit nici o dată de lucrurile din jurul meu.
Pe la mijlocul clasei a zecea îmi amintesc că toată lumea era pornită să vorbească despre Twilight. Se uitau la filme, sufereau după Robert Patison și câțiva curioși cumpărau cărțile. Eu eram liniștită, așteptând cu nerăbdare continuarea lui „Harry Potter”. Nu vă mint, m-am uitat și eu la pozele cu vampirașul favorit al tuturor (care a jucat un rol și în seria Harry Potter 😁 unde l-am văzut mai bine), dar nu datorez cunoașterea în mare a firului narativ Twilight decât acelor câteva discuții asupra filmelor ce se petreceau în jurul meu.
J.K. Rowling a fost singura autoare contemporană pe care am citit-o pentru mulți ani. Ba, chiar pot spune ca, din clasa a XI când am citit talismanele morții până acum un an, când am hotărât s-o citesc pe Lisa See, nu am mai citit alt autor contemporan.
Am privit curoasă prin vitrine când a publicat „Moarte subită”, dar nu am cumpărat-o și nu am citit-o. Recenziile m-au lămurit în timp. Nu e pe lista de lecturi. Am așteptat să apară în viața mea ceva care să ocupe locul camarazilor mei fictivi de școală. Mi-am petrecut zilele plictisitoare ale clasei a XII întrebându-mă de ce nu există o continuare –când nu învățam pentru bac, firește, nu eram inconștientă față de ce este cu adevărat important în lumea reală 😕. Anii au trecut și vă pot mărturisi că am citit „Harry Potter și copilul blestemat”, pe urmă „Fantastic beasts and where to find them” și alte două colecții drăguțe de povestiri de pe Pottermore (unde, în ciuda marelui meu interes pentru limea magică, NU am cont 😄) și sunt la curent.
Ne mai rămânându-mi nici un volum al autoarei la-ndemână, am mers și la literatura sa polițistă: mai precis „Moarte subită”.
Știam de câțiva ani că era autoarea din spatele numelui Robert Galbrath, dar nu m-am grăbit să o citesc din același motiv pentru care nu m-am grăbit să citesc „Moarte subită”. Săptămâna trecută am hotărât să-i acord o șansă...
Nimic nu se potrivește cu toamna mai mult decât Londra cețoasă și misterele. Desigur, mulți asociază perioada cu Haloween-ul. Eu nu. În copilărie îl așteptam cu oarecare nerăbdare pentru că puteam să mă măscăresc pe față fără să mă simt absolut aiurea. Tot mă simțeam auirea, dar puteam spune cui mă întreba că aveam o scuză... Pentru mine toamna înseamnă nostalgie, nu filme horror. Și aveastă carte se potrivește.
Personajele nostime, stilul familar, misterul în sine... s-au nimerit binișor. Nu este cel mai grozav roman polițist, nici cel mai rău. Cu toate acestea limbajul folosit a fost clar adaptat pentru un cititor adult/ adolescent. Mi-ar fi plăcut mai mult dacă nu întâlneam înjurături prin carte. Nu mă înțelegeți greșit: știu că în proporție de 98% populația lumii înjură. Dar o simplă menționare a faptului că înjură este suficient. Din punctul meu de vedere nu e nevoie de cuvintele în sine. Toți am auzit înjurături la viața noastră. Nu e ca și cum n-am ști ce înseamnă.
O altă prolemă nu am azut cu acest roman. Ce mai se întâmplă cu romanele contemporane este că dai peste cuvinte și lucruri de care ești și tu cunoscător (Telephone de Lady Gaga) și care te fac să râzi fiindcă nu ți se mai pare că citesti despre o lume care nu există... L-am citit din nostalgie. Nu prea are logică, dar nu contează. Am să caut continuarea și am să merg mai departe cu aceste cărți. Dacă mă voi oprii probabil va fi din cauză că nu a reușit să mă păstreze curioasă.
Zilele călduroase de ieri-alaltăieri au fost înlocuite de o ploaie lungă. Frunzele au culori minunate; se vede că e toamnă.

luni, 9 octombrie 2017

„Povestea cameristei” de Margaret Atwood

În urma victoriei răsunătoare a seriei omonime de la Hulu, autoarea a revenit în atenția publicului mare. Ca rezultat m-am ocupat prrsonal de găsirea și lecturarea romanului în sine, seria tv nereusind să mă atragă în mod special.
Despre carte se poate spune fără rețineri că nu satisface nici o curiozitate. Urmărim personajul principal fără a afla cum o cheamă, deși ne sunt oferite anumite sugestii (am avut acces la o ediție cu note de subsol –Leda 2006, unde erau explicate amumite jocuri de cuvinte). Roman explorator, este o gravură a unei lumi distopice, unde femeile sunt reduse la statulul pe care îl aveau în evul mediu adaugându-se dreptul de a încerca să obți un copil cu ajutorul „femeilor container”. Pe lângă acestea, sunt interzise toate libdertățile pe care le aveau cu toții, bărbați și femei.
Este un roman deprimant, care încearcăsă reamintească tuturor cât de importantă este libertatea.
Nu asta m-a deranjat.
M-a deranjat că, după multe pagini, nu am reușit să aflu ce a pățit povestitoarea, cei despre care povestește și cei pe care îi urâște. Poate că de asta au ales să ecranizeze romanul: le dă spațiu să înflorescă. Am înțeles că va fi un sezon doi și din câte am văzut din reclame, au parcurs tot romanul cu primul sezon. Așa că nu pot deduce decât că o vor... improviza.

vineri, 6 octombrie 2017

Seria „Monștrii din Verity” de V.E. Schwab

O serie în două volume în care întâlnim personaje departe de obișnuitul supererou cu onoarea nepătată gata să se acopere de glorie. Seria se adresează „demograficului” young adult fără a fi enervantă (eg: dramă inutilă, momente de dragoste neîmpărtășită, fițe de dive pop care habar n-au de fapt cum merge lumea).
Personajele principale, Kate, fiica primarului orașului, și August, fiul adoptiv al celui care conduce cea de-a doua parte a orașului, se întâlnesc și descoperă că au un țel comun.
O parte romane de spionaj, o parte romane psihologice și o parte romane fantastice, prezentând un oraș distopian în care ființe întunecate se nasc ca rezultat al crimelor comise, este o lectură care satisface majoritatea cererilor cititorilor de gen. Pfuu! ce frază lungă.
Stilul narativ este simplu, fără înflorituri și digresiuni. Lumea este prezentată ușor, fără să ni se arunce munți de informație dintr-o dată.
„Acest cântec neîmblânzit”, prima carte a seriei poate fi citită și ca volum unic oferind o finalitate acțiunii.
„Duetul nostru întunecat” încheie povestea celor două personaje principale, reunindu-le pentru a-și duce la îndeplinire planurile finale.
O variantă fantasy a lui „Romeo și Julieta”, este o poveste fără romance. O lectură care ridică întrebarea: „Cine este monstrul?” și cine trebuie să-l pedepsească.

miercuri, 13 septembrie 2017

"Hoțul de cărți" de Marcus

Acum câțiva ani era la modă această carte (cam cum este acum  "Toată lumina pe care nu o putem vedea") și mi-a picat și mie în mâini. Curiozitatea este unul din motivele pentru care stau cu ochii după alte cărți decât cele care îmi ocupă biblioteca (rafturi întregi!) și citesc cam cu vinovăție volume noi în loc sa îi citesc pe clasicii de pe rafturi.
Cartea nu a fost expraordinară. Începe abtupt și este destul de veselă în ciuda subiectului nu tocmai plăcut. Ideea unui narator în persoana morții a adus un plus de inovație cărții. Felul în care este organizat firul narativ poate fi puțin neplăcut. Naratorul sare de la momentul prezent la viitor și înapoi, oferind informații de feluri diverse, la un moment dat fiind chiar un narator pe care nu te poți baza, prezentând lucrurile într-o lumină diferită decât realitatea.
Este o experiență diferită și nu este deloc neplăcută, dar i s-a făcut mai multă reclamă decât ar fi trebuit.

miercuri, 23 august 2017

„Născuți din ceață: Ultimul imperiu“ de Brandon Sanderson

Un roman care a reușit să lanseze un autor nou pe culmile succesului lumii ficțiunii fantastice. Este un roman mare, mult mai mare decât aș fi citit eu în mod normal. Când am auzit prima dată de acest roman a fost la o recomandare goodreads din 2013. Am citit descrierea și am zis că ar fi drăguț să-l citesc. Nu mă gândeam serios c-o să-l citesc, dar am reușit să dau peste el. În mod surprinzător, l-am găsit în format digital. Cred că dacă aș fi ținut în mână cele 800+ pagini, aș fi renunțat. Dar, așa, cu paginile zburând pe ecran, a fost mai usor (mai puțin ochii uscați despre care probabil știți 😊) Și acum recenzia în  sine.
Universul: Foarte bine conturat, făra a fi încărcat. De loc un roman scurt, amestecul dintre narațiune și descriere este bine proporționat. Unele lucruri ar putea fi puse la îndoială, ca de exemplu, abilitatea oamenilor și a vegetației de a supraviețui vreme îndelungată într-un mediu acoperit mereu de nori de cenusă, dar fiind o lume magică, și creaturile care o trăiesc pot fi la fel de magice, nu?
Sistemul magic: (sau echivalentul acestei categorii) mi-a dat puțină bătaie de cap. În urma ingerări unor anumite metale, oamenii născuți cu abilități alomantice pot obține anumite puteri. Pe lângă aceștia mai sunt și cețurienii, care pot controla un singul metal și încă unii despre care nu va spun 😁. Aș minți dacă aș spune că am ținut minte care metal oferă fiecare abilitate în parte. Cele mai des pomenite fiind totusi fludorul și bronzul, le-am reținut. Autorul a studiat chimia un an (cred) la facultate, așa că presupun că alegerea metalelor nu a fost chiar la nimereală, din păcate, necunoscând detalii, nu pot evalua mai profud.
Acțiunea: De nota 10. Nu am nimic de reptoșat. M-a distrat; m-a făcut sa sufăr; m-a intrigat... am zburat prin această carte. O deschideam dimineața și o puneam jos doar fiindcă nu aveam de ales. Luptele aeriene au fost palpitante, momentele de acalmie au fost bine tratate. Putea fi mult mai scurtă? Poate, dar n-ar fi avut același farmec.
Personajele: Kalcier ar fi fost... dar n-a fost... așa a fost să fie. "Mereu mai este înca un secret."
Vin a fost adorabilă, așa cum se putea să fie o hoață, ucigașă, într-un conac plin de nobili. Felul în care își insușește cunoștințele asupra abilităților alomantice este mai puțin tras de păr decât în cazul altor romane de gen. Asta a fost un lucru foarte bun. Personajele în general sunt un punct forte la Sanderson, din câte am observat eu.
Dialogul: Am citit recenzii în care se spune că dialogul este cam lung. Probabil că da. Mie mi-a plăcut. Kalcier avea cele mai nostime răspunsuri, iar felul în care îl amețeau pe Boare mă făcea să râd.
Am citit această carte ca lectură de vacanță, nu ca operă revoluțională de literatură. Oferă ce promite. 

vineri, 21 iulie 2017

Nope Book Tag

NOPE. Book Tag by A booktube book
Questions/Întrebări:
1. NOPE. Ending: A book ending that made you go NOPE either in denial, rage, or simply because the ending was crappy./Final NOPE: finalul unei cărți care te-a făcut să zici NOPE, fie în abnegație, revoltă, sau pur și simplu pentru că finalul era de rahat.
Fata din tren.
2. NOPE. Protagonist: A main character you dislike and drives you crazy./Protagonist NOPE: Personaj principal care nu-ți place și care te scoate din sărite.
Hatchcliff din „La răscruce de vânturi“.
3. NOPE. Series: A series that turned out to be one huge pile of NOPE. after you’ve invested all of that time and energy on it, or a series you gave up on because it wasn’t worth it anymore./Serie NOPE: o serie care s-a dovedit a fi o grămadă mare de nu, după ce ai investit timp în a o citi, sau o serie la care ai renunțat pentru că nu mai merita efortul.
Instumentele Mortale. E prea lungă.
4. NOPE. Popular pairing: A “ship” you don’t support./ Cuplu popular NOPE: o cuplare pe cate nu o susții.
Păi, dacă e vorba de cupluri din romane, atunci GreyxAnastasia, dacă vorbim despre ce își imaginează autorii fanfictiune pe net, când am auzit combinația HarryxDraco nu mai știu ce am zis.
5. NOPE. Plot twist: A plot twist you didn’t see coming or didn’t like./ schimbare neprevăzută NOPE: o scimbare neprevăzută a firului narativ pe care nu o așteptai sau nu ți-a plăcut.
Finalul de la "Duetul nostru întunecat" (nu știu dacă a fost tradusă încă în română).
6. NOPE. Protagonist action/decision: A character decision that made you shake your head NOPE./ decizie a protagonistului/gest al protagonistilui NOPE: decizie a unui personaj ca te-a făcut să-ți scuturi capul nu.
Rand din Roata timpului, când a salvat-o pe femeia în alb din locul unde era ținută.
7. NOPE. Genre: A genre you will never read./ gen literar NOPE: genul literal pe care nu-l vei citi.
Horror/ macabru.
8. NOPE. Book format: Book formatting you hate and avoid buying until it comes out in a different edition./ formatul cărților NOPE: formatul de carte pe care îl eviți până apare în alt format.
Nu prea este cazul meu. Singurele cu care am probleme sunt cele audio, dar acestea apar de obicei după cele scrise. Nu prea îmi plac cele cu coperți tari, dar mai ales mărimea textlui contează, dacă este prea mic nu cumpăr cartea.
9. NOPE. Trope: A trope that makes you go NOPE./ un artificiu NOPE: un artificiu literar care nu-ți place.
Amnezia.
10. NOPE. Recommendation: A book recommendation that is constantly hyped and pushed at you that you simply refuse to read./ Recomandarea NOPE: o carte pe care o găsești recomandată mereu și refuzi s-o citești.
Acum câțiva ani era la modă Twilight.
11. NOPE. Cliche/pet peeve: A cliche or writing pet peeve that always makes you roll your eyes./ clișeu NOPE: un clișeu sau stil de a scrie care te face să dai ochii peste cap.
Scene la duș.
12. NOPE. Love interest: The love interest that’s not worthy of being one. A character you don’t think should have been a viable love interest./ personajul de care se îndrăgostește protagonistul NOPE: un personaj de care se îndrăgostește personajul cere nu e demn să fie așa ceva. Un personaj care nu crezi că ar fi tebuit să fie viabil pebtru acest rol.
Nu știu.
13. NOPE. Book: A book that shouldn’t have existed that made you say NOPE./ carte NOPE: o carte care nu ar fi trebuit să existe, care te-a fàcut să spui nu.
Carry on de Raindbow Rowell.
14. NOPE. Villain: A scary villain/antagonist you would hate to cross and would make you run in the opposite direction./ răufăcătotul NOPE: un răufăcător/ antagonist de speriat pe care nu ai vrea să-l întâlnești în calea ta și te-ar face să fugi în cealaltă direcție.
Sauron.
15. NOPE. Death: A character death that still haunts you./moartea NOPE: moartea unui personaj care încă te bântuie.
Hanno din "Cada Buddenbrook".
16. NOPE. Author: An author you had a bad experience reading for and have decided to quit./ Autor NOPE: autor față de care ai avut o experiență neplăcută citindu-l și ai decis să nu-l mai citești.
Stendhal... Dar am de gând să ma încerc.

sâmbătă, 8 iulie 2017

"Stoner" de John Williams

Am luat catea asta în mână în urma unei recenzii ademenitoare. În acea recenzie explica și cum această carte a stat mulți ani ascunsă și cum a fost relansată de curând după ce a fost uitată mult timp.
Pe de o parte înțeleg perfect de ce această carte nu a fost plăcută în America de după război. Personajul nu este un mare războinic, nici un tată minunat, nu luptă pentru cariera lui, pentru fericirea lui... nu luptă și punct.
Ceea ce este probabil alt motiv pentru care acest personaj nu a câștigat inimile publicului a fost faptul clar demonstrat că ar fi putut lupta cu toți și toate, având mai mult decât pregătirea necesară.
William Stoner este un om care din motive puțin evidente pentru cei din afară nu dorește conflict, nu dorește să se lupte cu numeni și, totuși, nu acceptă compromisuri. Viața lui merită parcursă nu pentru că ne va învăța mari lecții de patriotism, onoare sau cum să fii un bun părinte. Personajul practic eșuează în toate. Din această carte putem înțelege mai multe despre viață decât ne-am fi așteptat.
Răutate survenită dintr-un sens greșit de competiție, menținută doar din mândrie. O prietenie care a rezistat ani în ciuda diferențelor, o iubire găsită târziu, o căsnicie nefericită, convenții sociale peste care nu se trece, dar cel mai important lucru pe care îl găsim în această carte este pasiunea și responsabilitatea personajului față de singura pasiune pe care a avut-o.
Odată descoperită, a mers pe calea ei fără să se dezmintă. Din punctul ăsta de vedere eu cred că n-a avut regrete.
Un alt aspect care mi-a plăcut au fost dezbaterile literare. Urmărite cu atenție sunt chiar demne de apreciat, autorul a fost un om de litere.

miercuri, 5 iulie 2017

„Steaua fără nume“ de Mihail Sebastian


Volumul pe care îl am eu ( editura "Blasco") include trei piese de teatru: "Jocul de-a vacanța", "Steaua fără nume" și "Ultima oră".
Piesele de teatru au mereu mai multă semnificație dacă sunt jucate, dar în cazul de față didascaliile s-au dovedit deoseit de explicite. Comicul de situație este probabil cel mai folosit în cadrul acestor piese. O convenție între autor, actori și public face posibil umorul acesta. Personajele nu reușesc să se înțeleagă între ele, alearga dintr-un loc în altul, se frământă, se agită. 
Toate sunt catalogate drept comedii. Eu nu am râs cu inima ușoară decât la ultima. Celelalte au reușit să lase în urmă o idee, un concept care să-mi ceară să reflectez puțin asupra oamenilor, vieți, deciziilor...
Autorul a murit tânăr, a trăit o viață mai ascunsă, piesele sale fiind semnate sub Matei Vișniec, pentru că era evreu. La începutul volumului se găsesc citate din opere de crtică literară care îi regretă geniul pierdut.
Ușor de parcus și vesele, pot distra într-o după amiază de vară, cum avem zilele astea.

joi, 29 iunie 2017

Isteria de jumătate de an


Am văzut câteva tag-uri despre cărți și m-am gândit să fac și eu câteva. Acesta este 'Mid year book freack out'. A fost amuzant, mai ales când mi-am dat seama că nu știu ce să răspund la fiecare întrebare 😄


1. Best Book You've Read So Far in 2017?
Cea mai bună carte citită până acum în 2017?
Greu de ales... Cred că voi spune "O mare de lacrimi" de Ruta Sepetys fiindcă este ultima citita...dar încă pot numi "Potopul" ca o carte foarte bună.

2. Best Sequel You've Read So Far in 2017?
Cea mai bună continuare citita pâna acum în 2017?
Nu prea am citit serii, dar "Pan Wolodjowski" mi-a plăcut.

3. New Release You Haven't Read Yet, But Want To?
Noua publicație pe care n-ai citit-o încă, dar vrei s-o citești?
... nimic. Am atâtea cărți rămase din urmă de citit că nu mă grăbesc să ajung la ultimele noutăți. Poate "Creaturi fantastice și unde pot fi găsite" de J.K. Rowling. Nu m-am uitat la film pentru că mi-a fost prea lene să merg la cinema.

4. Most Anticipated Release For Second Half of 2015?
Publicația așteptată cu cea mai mare nerăbdare în cea de a doua parte a anlui 2017?
Același răspuns ca mai sus. "Wonder Woman" de Leigh Bardugo.

5. Biggest Disappointment?
Cea mai mare dezamăgire?
Nu mă dezamăgește literatura pe mine. Aleg volume care sunt deja confirmate ca bune.😁

6. Biggest Surprise?
Cea mai mare surpriza?
"Sezonul accidentelor" a fost aproape plictisitoare, dar a abordat câteva probleme destul de interesante spre final. "Papuci lui Mahmud" a lui Gala Galaction de asemenea.

7. Favourite New Author?
Noul autor preferat?
Sunt între Brandon Sanderson și Hortensia Papadat Bengescu. Ar trebui să mai citesc ceva de ea...

8. Newest Fictional Crush?
Noua dragoste din fictiune?
Nu mă îndrăgostesc de personaje fictive... Chaol a fost simpatic, dar nu îl visez noaptea dacă asta așteptați să vă spun.

9. Newest Favourite Character?
Cel mai recent personaj favorit?
Nobody Owens din "Cartea cimitirului" și Florian din "O mare de lacrimi", deși Emilia m-a câștigat la final (aș fi putut face pariu că fesul roz scapă!, dar poate a scăpat în felul său).

10. Book That Made You Cry?
Cartea care te-a facut să plângi?
În mod surprinzător, nu a fost "O mare de lacrimi", a fost "Cartea cimitirului". Și nu din motive existente în carte.

11. Book That Made You Happy?
Cartea care te-a făcut fericit?
Toate cărțile mă fac fericită când le termin. Char dacă mă enervează uneori când sunt la juma de drum ("Bal mascat").

12. Favourite Book To Movie Adaptation You Saw This Year?
Cea mai bună adaptare carte-film vazută anul asta?
Greu de spus. Nu prea mai casc gura la filme. Mai mult stau cu ochii holbați la "Camera de gardă". Am văzut spot-ul promoțional la "Anne of Green Gables" și "Cele 13 motive". Mi-au plăcut amândouă. Pe cel de al doilea chiar vreau să-l citesc.

13. Favourite Review You've Written This Year?
Recenzia preferată scrisă până în prezent?
Nu cred că am apucat să scriu recenzia preferată încă.

14. Most Beautiful Book You Bought So Far This Year?
Cea mai frumosă carte cumpărată până în prezent?
Nu știu...nu cumpăr cărți pentru copertă, deși le apreciez pe cele superbe. "Banda celor 6 ciori" arată bine, la fel și "Acest cântec neîmblânzit".

15. What Books Do You Need To Read By The End of The Year?
Ce cărți trebuie să citești până la sfârșitul anului?
O listă enormă de peste 50 de cărți, unele serii altele individuale, dar toate necitite încă.

vineri, 23 iunie 2017

"Simon vs the Homo Sapiens Agenda" de Becky Albertali

 Hm... Ce oi fi citit, ce n-oi fi citit. Oricum, nu mă grăbeam să deschid această carte, dar nu pot spune că a fost o dezamăgire totală. Există anumite emisiuni care prezintă relații gay pentru plăcerea fetelor, este o piață pentru asta...

Detaliind, nu este un roman prost, are umor, personaje haioase, e chiar plăcut, dar nu este neapărat cel mai interesant lucru. Este interesant pentru cuplul principal, gay, și pentru că e promovat de conunitatea LGBT. Cineva trebuie să scrie și despre asta.
Felul în care personajul principal actionează este în mare corect, familia lui este nostimă până la absurd, ceea ce va place tineretului. Este o poveste drăguță, un roman contemporan, potrivit stilului american. 

duminică, 21 mai 2017

"Tronul de cleștar" de Sara J. Maas


Recunosc, sunt o victimă a reclamelor mascate! În ultimul timp, dacă mi se întâmpla să caut recomandări de cărți fantasy pe net, mă izbeam de acest titlu și de volumele ce urmează. Ca urmare atunci când am avut ocazia să citesc primul volum am deschis-o cu destulă curiozitate. Rezultatul acestei fapte necugetate a dus la timp petrecut întrebându-mă "de ce oare citesc asta??" Nu se ridică la nivelul Stăpânului inelului, dar, să fiu sinceră, nu mă așteptam să se întâmple. JRR Tolken  a scris toată viața despre universul său fictiv.
Înainte să încep să ciopârțesc această carte vă voi spune clar că este un roman plăcut de vacanță, cu un personaj cu care poți empatiza ușor. Spor la citit! Mulți sunt încântați de serie.
Nu am să discut ideea că un personaj care a suferit un an de închisoare nu ar trebui să fie "frumoasă". Nici cum triunghiul amoros este extrem de fumat. Ceea ce m-a deranjat de fapt a fost inutilul personaj principal. Nu se gândea decât la petreceri, la rochii frumoase, la cum să se răzbune pe rivala fictivă și la cât de fără prieteni este. Nu cunosc nici un asasin, dar nu cred că asta ar trebui să fie preocupatea lui/ei, oricine ar fi. Asasinul din "Calea regilor" este mult mai real, după părerea mea.
Universul este conturat într-un fel simplist. Poate pentru a nu plictisi pe nimeni cu detalii ce par inutile. Pe de altă parte, este primul volum al unei serii; ce nu s-a spus acum se va spune în următoarele. Apar câteva zâne și oameni care traversează alte dimensiuni, inclusiv pe cea a celor trecuți în neființă și mulți monștrii.
Din păcate singurul personaj interesant pentru mine a fost Nox și acesta a dispărut foarte repede. Nu știu dacă apare în volumele următoare, dar chiar nu știu ce ar putea să mă facă să continui seria ( poate plictiseala).
Și acum să atingem problema principală: cele două personaje masculune. De câte ori trebuie să citesc că Dorian are ochii de safir? De multe ori ( se vede treaba că autoarea e învățată cu cititori fără memorie prea bună). Nu există nici un alt epitet care să arate că individul are ochii verzi, verdele nu poate fi descris decât prin cuvântul "safir". Flirturile lor mi s-au părut plictisitoare și singurul luru bun despre ei a fost că mai discutau uneori despre cărți. Cât despre celălalt tip, păi nu-mi amintesc, dar sigur și despre el a spus ceva similar... Nu pot să diger ușor triunghiurile amoroase. Mi se pare că a avea un singur tip care să te intereseze este mai mult decât suficient... mai ales că viața e complicată destul și așa.
Chaol nu mi s-a părut un șef al gărzi palatului credibil. Nu poți fi șeful gărzi fără să fi omorât un om. Nu sunt deloc de părere că bătrân înseamnă neapărat și înțelept, dar nu se poate că fii gardian la 20 de ani și să fie lumea de acord să-ți încredințeze un întreg palat pe mână oricât de bun prieten ai fi cu prințul moștenitor.
Probele n-au putut decât să mă facă să mă gândesc la seria "Jocurile foamei" și nu au fost deloc atât de importante pe cât părea că ar trebui să fie.
Nu a fost un roman plictisitor, dar nici nu m-a fascinat din cale afară. Face o lectură de vacanță plăcută, dar nimic deosebit nu se desprinde din paginile ei. Probabil volumele următoare aprofunfdează unele subiecte. Repet, mulți susțin că adoră această serie, eu nu.

marți, 2 mai 2017

„Potopul” de Henry Sienkiewicz


Ce s-o mai lungesc eu că romanul ăsta e și așa lung. O mie și ceva de pagini de istorisiri de război, cavaleri neînfricați și trădători la fel de grozavi ca eroi în sine.
Am adorat această carte, deși mulți ani de acum în colo n-o voi mai deschide s-o parcurg din scoarță în scoarță. În ciuda dimensiunilor de proporții nu sunt momente de mare plictiseală. Acțiunea este încântătoare.
Parte dintr-o trilogie eu am început, în modul specific numai mie, cu ultima parte, „Pan Wolodjiowski”, și trebuie să mărturisesc că mi-a fost cam greu la început să „mă întorc în timp” puțin cu personajele deja văzute. La scurt timp am aflat că nu este deloc greu și că nu trebuie să citești aceste cărți în ordine (deși este o idee bună să fie luate în ordine 😊).
Cu toate acestea nu mă voi grăbi să caut prima parte a trilogiei. Nu cred că voi mai parcurge încă un text așa de mare de la același autor prea curând.
Niciodată să nu spun niciodată totuși... o lectură pe care o recomand cu drag. Kimicic a fost adorabil, iar de Mihai ce să mai zic... cumva mereu face ceea ce trebuie!  💖 nu că n-ar fi fost asta intenția autorului, dar totuși.
Un clasic al literaturi polone, demn de toată atenția.

miercuri, 12 aprilie 2017

"Georges" de Alexandre Dumas


Pe Alexandre Dumas îl știți pentru "Cei trei muschetari", pentru romanele care au fost ecranizate de nenumărate ori și pe care le urmăreați cu familia și prietenii.

Dar pe Georges ați apucat să-l cunoașteți?

Din punct de vedere al spațiului, aici este o noutate, acțiunea fiind situată într-una dintre coloniile franceze. Este povestea unui tânăr mulatru care luptă să fie acceptat în societatea de acolo.
Probabil a fost o carte cu mai puțin succes datorită subiectului abordat și deciziei în privința finalului, dar a fost o încercare destul de îndrăzneață pentru perioada respectivă. Este o tentativă de a înfățișa problema celor care nu erau acceptați de societate.
Rasismul, discriminarea și scavia sunt ilustrate în această operă, pe care, la momentul când am citit-o acum 8, ani mi s-a părut impresionantă. Cred că merită citită, măcar pentru atmosferă. Este un roman relativ scurt. Nu se compară cu numărul de pagini ale "Contelui de Monte Cristo".
Personajele sunt ușor de îndrăgit așa cum se întâmplă cu toate personajele lui Dumas. Personajul feminin mi sa părut că ar fi putut fi conturat mai în detaliu, dar nu este așa de rău pe cât sună. Iar finalul nu vă va lăsa cu lacrimile șiroind, deci, ce mai așteptați?
Dacă încă nu v-am convins, să vă mai spun și cât ador această copertă. E minunată!!!!

duminică, 26 februarie 2017

"Dumbrava roșie" de Petru Rezuș

Un roman despre perioada de sfârșit a domniei lui Ștefan cel Mare, presărat cu povești nostime și aventură. O operă simplă, fără să iasă în evidență.

Sincer nici nu stiu dacă se mai publică. Avantajul de a avea acces la biblioteca mamei este că multe din cărți sunt poate ieșite din circulație 😁

Nu am găsit-o pe Goodreads!? Ceea ce m-a amuzat. Cred că trebuie s-o adaug personal, doar că nu mă pricep... Cred că o să ignor acest fapt și o să trec la următoarea carte.😄

Editare 27 dec 2017: a apărut și o pot adaugă la citite. Urâtă!!

duminică, 5 februarie 2017

„Oamenii mării” de Victor Hugo




Ce pot să spun... mă bucur că a fost o repovestire, fiindcă, ultima dată când am citit ceva de Hugo a trebuit să fac pauze între volume pe durata a câțiva ani.
Nu știu de ce, dar se pare că era la modă să-ti omori personajul principal în mod tragic pe vremea când se scriau cărțile astea...
Cineva mi-a spus că literatura în general era scrisă pentru femei (Se pare că printre autorii care au scris literatură pentru bărbați ar fi fost Joseph Conrad și Hemingway). Oare era așa de întipărită în memoria colectivă franceză ideea că femeile apreciează dramele și iubirea neîmpărtășită?! O, stați puțin, era un romantic din punct de vedere al curentului pe care-l urma.
Cred că am învățat mai multe despre Guernsey decât am știut despre orașul natal, o cauză fiind poate și faptul că autorul a locuit și acolo în perioda sa de exil, după ce și-a acuzat regele de trădare. Plăcerea sa pentru detalii și acumularea de informații mi-a umplut mintea de tehnici și denumiri pe care le poate înțelege doar un marinar.
O carte pe care mi-a plăcut s-o citesc, dar de care nu mă voi apropia iar în viitorul apopiat.
S-a întâmplar ca volumul pe care l-am deschis să aibă ilustrații. A fost un motiv în plus s-o parcurg! (Da, știu, om în toată firea mă distrez cu niște desene... ce pot să fac; așa funcționez!)