marți, 22 ianuarie 2019

Valle del Silencio, Spania

In apropiere de Valladolid se află o zonă pitorească pe care am văzut-o în 2013. Răsfoind hard disk-ul, am gasit câteva poze pentru voi.


un copac foarte, foarte bătrân! 💓💗








culori de vis – era toamnă




castane comestibile (după fiecare, evident)




Era un sat de popas în aropiere. nu era aglomerat și multe case erau doar de poză  (în genul a ce găsim noi la muzeul satului)


miercuri, 9 ianuarie 2019

Autori noi citiți în 2018

Anul trecut am făcut o listă cu toți autorii noi citiți. Voi face asta si anul acesta și vor fi prezentați fără o ordine anume.

Antoine de Saint-Exupery - am citit in final Micul Prinț și an început Citadela... pe care o citesc de 3 luni 😅.
 
Tomas Harris cu romanul său despre Hannibal, Tăcerea mieilor. Nu au fost cel mai grozav text parcurs dar a avut momente de suspans.
 
Garth Nix cu seria Sabriel pe care am apreciat-o mult. Este în roman de aventură care poate părea macabru câteodată, dar care are multe momente nostime si care mi-a plăcut.
 
Cassandra Clare cu seria Instrumentele Infernale. A fost o lectură plăcută, dar nu vreau să mai citesc prea curând ceva de la ea. Treaba cu triunghiurile amoroase e că nu reușesc să mă țină interesantă prea mult.
 
Leigh Bardugo cu Wonder Woman, seria Grișa și continuarea Banda celor 6 ciori. WW a fost nostimă, seria Grișa mi s-a părut interesantă ca abordare... Banda celor 6 ciori continuă cu o poveste mai alertă ca să păstreze cititorii curioși.
 
 
 
Seanan McGuire nu a reușit să mă impresioneze cu varianta ei creepy a lui Alice în Tara Minunilor.
 
H. G. Ballard cu High Rize... Un roman groaznic... De ce au făcut un film după el nu pot să pricep(Și l-am ascultat citit de actorul care-l interpretează pe Loki în răzbunătorii... era pe youtube, inca mai este).
 
Helene Wecker, The Golen and the Jinni, este un roman fantastic de inspirație orientală. Nu cunosc multe despre personajele lor mitologice așa că nu pot evalua  romanul decât din punct de vedere structural: este cam lung. Actiunea se mută de pe un continent pe altul destul de des și este foarte mult detaliu...dar este o lectură plăcută pentru adolescenți și tineri pasionați de fantast.
 
 
 
Naomi Novik. Am început cu Aleasa Dragonului, despre care am spus deja că are un titlu complet diferit de cel în engleză. Este și acesta un roman stufos, dar afmosfera este mult mai vioaie și personajele mai bine conturate. Am continuat din curiozitate cu Dragonul Majestății Sale și m-am pomenit că citesc toată seria. La un momendat devenise plictisitoare, dacă nu era in format audio pe youtube, cred că nu-l terminam. Așa, textul a mers și eu ascultam și făceam altele. Povestea este interesantă și dragonii sunt... dragoni 😏
 
Maggie Stiefvater cu seria Frăția ciorilor, primul volum apărut în toamnă la noi. Seria este potrivită adolescenților. Felul în care scrie autoarea este frumos. Personaje interesante (deși personajele principale sunt un grup de adolescenți porniți în căutarea unui rege celtic – nu vă spun care ca să vă fac curioși 😉 – adulți sunt prezenți în poveste și chiar sunt oameni interesanți, spre deosebire de alte romane în care nu se „vede” urmă de adult decât dacă trebuie să trimită adolescentul la el în cameră pe „nedrept”. Personajul preferat? Blue Sargent – da, este un nume de persoană. Problema cu această carte: ... moartea este ceva relativ și un ucigaș în serie scăpă cam nepedepsit...
 
Susan Dennard cu prima carte din Tărâmul vrăjitoarelor. Îmi place acest roman. Ar trebui să citesc cea de-a doua carte și nuvela din serie ca să fiu pregătită pentru ultimul volum care apare anul acesta... Roman fantastic, desigur. Cred că v-ați împăcat deja cu asta 😄.
 
 
 
N. K. Jenishin. Acest roman a fost menționat de Brandon Sanderson în interviurile sale de pe youtube (a scris Nascuti din ceata... si, da, asta urmaresc eu pe youtube...+ interviuri cu Tom Hiddleston). Are într-adevăr o abordare deosebită din punct de vedere al perspectivei narative. Durează puțin până înțelegi cine vorbește cu tine și de ce. Cele o suta de mii de regate. Autor de culoare, dacă este un lucru care contează pentru voi.
 
Douglas Adams The hitchhiker's guide trough the galaxy. Umor negru. Ar fi putut fi interesant, dacă mi-ar fi plăcut sf de genul acesta. Lectură pentru copii.
 
Gary Vaynerchuk despre social media...nu au fost informații noi. Cartea era din 2005 și ce fusese util în ea a fost regurgitat în mai multe articole și postări online.
 
Rich Roll cu Omul Ultra. O carte bunicică, dar nu ma grăbesc să trec la regimul vegan.
 
Jessie Burton cu Muza. Un roman bun, cu artiști și deciziile lor.
 
Victoria Aveyard. Roman fantastic, Regina roșie, a fost foarte lăudat în urma cu câțiva ani. Povestea este bunicică. Personajele relativ interesante... Seria este terminată. Nu știu. Pentru cititori tineri este un roman foarte bun, pentru veterani e un Războiul Foamei răsuflat.
 
Stendhal cu Mânăstirea din Parma. Am petrecut mult timp crezând că scriitorul acesta e rus... Scrie ca Dostoyevski. Totuși e francez și descrie Italia foarte elegant în această lucrare. Cât a putut să mă enerveze Fabritio! Totuși, mă bucur că am citit-o. Trebuia să ajung și la Roșu și Negru ( ca sa nu mai vorbesc de Armance pe care am abandonat-o acum cativa ani...). Poate reușesc anul ăsta.

Astea sunt. Voi ce autori noi ați citit în anul care a trecut?

luni, 7 ianuarie 2019

Figurine din porțelan de casa

5 fete cucuiete realizate în casă cu materiale ușor de găsit.
Întâi să vă vorbesc de rețeta pentru material.
Cunoscut sub numele de porțelan de casă din cauza felului cum rămâne ușor transparent, lutul este făcut din amidon de porumb, aracet, oțet, ulei și – în cazul de față – făină. Am ales rețeta care nu necesită coacere/ punere la foc mic.
Rețetă:

Sunt și alte rețete. Eu am considerat că aceasta cu făină va fi mai bună...
Primele încercări
Am găsit flori și forme diverse făcute cu materialul acesta, dar eu prefer oamenii. Desigur am vrut să fac câteva figuri întâi pentru a mă familiariza cu materialul. E lipicios, dacă nu se lipește se întărește... O adevărată complicație. Evident, nu a fost ușor să trec de la creion și hârtie la un glod fără formă.
Primele încercări au fost fără mari succese:



Arată mai bine




Cutia de suplimente e luată de la altcineva și o folosesc mai ales pentru apă, să diluez/ amestec culorile. Foloseam pahare cândva, dar se vărsau prea repede.




Coca este grea. Ca să nu se usuce strâmb, a avut nevoie de "proptele"😄


Câteva capete pe care le-am atașat mai apoi corpurilor din carton. Am încercat să înfig una într-un dop de vin, dar era prea grea coca.


Ideea asta mi-a venit târziu. Puteam să am un corp rotund și simplu pentru fiecare figurină, dar n-a fost să fie...


Cum spuneam: până când se întărește trebuie ținută cu proptele în locul ei.

Cea mai bine realizată căpățână. A fost ultima făcută și arată exact așa cum trebuie... Cam ovală barba, dar merge.

Încercări pe care am testat culoarea să vad cum rezistă.

O formă de la o cutie de bomboane luată de la Kaufland în care am presat coca.

Culoare peste material. Am mers pe fețe albe. Știu, oamenii nu au pielea albă. N-am crezut că o să-mi iasă și n-am amestecat culorile.


Toate au nevoie de ochi și gură.

Pentru cele albastre și pietricica roșie marmorată din stânga am amestecat culoare acrilică (merge și guașă sau acuarelă... merg și pasteluri; orice colorant) și am frământat lutul până când arăta așa cum voiam.

Pentru obrajii roșii am răzuit pasteluri în pudră măruntă și am frecat cu o pensulă fețele.


Aceasta va avea mâini. A fost o adevărară muncă să găsesc o metodă să le înfig în material. Deja se întărise așa că am aplicat niște cocă în plus în jurul sârmelor.

Sprâncenată nu glumă!


Aceasta a fost prima încercare și nu am făcut umerii, așa că a trebuit să improvizez cu un carton și bandă dublu adezivă cu burete în mijloc. De cinci ani e banda aceasta prin casă. Nici nu visam că o s-o folosesc astfel!

Părul a fost schițat mai mult din dorința de a economisi albul. Se duce repede. Acrilicele au si rol protector, sigilând coca pentru a nu atrage umezeală și gândaci ( are făină, ulei, amidon... Mai continui?!)


Pentru a face părul am „jumulit” niste măști de halloween care aveau păr din nailon pe ele și niște elastice de păr cu aceleasi fire care erau vechi. O puteți vedea purtând o mândră pălărie 😄 din niște resturi de material găsite în trusa de croitorie (puteți folosi materiale de la îmbrăcăminte veche sau carpe, dacă aveți).


Pentru a prinde părul de păpușă am folosit metoda perucii. Așa, dacă aș fi greșit, puteam s-o iau de la capăt. Plus am putut coase unele fire și n-a trebuit să apelez mereu la lipici. 




Aceasta a fost făcută complet prin lipire. Pentru că stătea prea înfoiată am legat-o cu o folie și am lasat-o să stea așa până se usucă.
Pentru păr am folosit și lână.

Între timp am lucrat și la alte modele, acestea dovedindu-se o provocare. Nu am intenționat să fac o oaie/berbec albastră, dar dacă așa a ieșit, să merg până la capăt, zic!


Peruca pe care am cusut-o


Părul din lână


Acesteia puteam să nici nu-i desenez gura. În final am acoperit-o cu totul!


Mândre! 😄


Coca poate murdării și este lipicioasă. Am pus-o pe hârtie de copt ca să mai pot folosii biroul și în viitor.


 

Și acum, rezultatul:












Cu asta mi-am ocupat ultimele zile ale anului trecut. Printre cozonaci, desigur!