"A Bird without Wings" („O pasăre fără aripi”) - Celtic Tunder

Refren:
Ca o pasăre fără aripi
Ce năzuiește să zboare,
Ca copil fără mamă
Lăsat singur, plândând.
Ca un cântec fără versuri,
Ca o lume fără muzică,
N-aș ști ce să fac
Aș fi pierdut fără ca tu
Să-mi porți de grijă. 

Devin așa singur,  când nu-mi ești aproape
Măsor fiecare clipă, aștept în fiecare zi,
Până ce te întorci dinnou
Și mă îmbrățișezi foarte tare
În acel moment știu
Totul este bine. 

Refren:... 

Ești îngerul meu păzitor
Lumina și călăuza mea
Mâna ta pe umărul meu
Și tu alături de mine.
Tu faci totul să fie minunat,
Mă faci să mă simt împlinit.
Totul în lumea mea
Aștern la picioarele tale... 

Ca o biserică fără clopotniță,
Unde clopotul nu sună niciodată.
Într- un oraș fără oameni,
Unde nicio voce nu cântă în cor niciodata
Dacă o barcă pe mare
Ar fi pierdută fără vele,
Atunci fără devotamentul tău
Cu siguranță toate la care am visat s-ar nărui. 

Refren: ... 

Nu aș ști ce să fac
Aș fi pierdut fără ca tu
Să- mi porți de grijă.

Astăzi am ales o melodie pe un ton mai vesel!? (cu siguranță nu )
Autori: Mike Chapman, Phil Coulter

"Home from the Sea" („Acasă de pe Mare”) - Celtic Tunder

Într-o noapte rece
Cu furtuna în plină forță
Barca de salvare a răspuns chemării.
Au fost înălțați și azvârliți
De au crezut că sunt pierduți
În timp ce-i priveau de pe zidurile portului.
Deși noaptea era neagră precum smoala,
Nu era cale de întoarcere,
Căci acolo departe cineva aștepta,
Dar fiecare voluntar a trebuit să-și înfrunte teama
În timp ce s-au alăturat în rugă tăcută. 

Repetă Cor: 
Duceți-ne acasă, acasă, acasă de pe mare
Îngeri ai bunăvoinței, răspundeți rugii noastre
Și duceți-ne acasă, acasă, acasă de pe mare

Duceți-ne în siguranță acasă de pe mare.

Și și-au făcut loc
Peste gura golfului,
Vântul sufla ca niciodată.
În timp ce luptau cavalerește,
Toți se gândeau
La cei dragi aflați la mal.
Apoi o licărire
Și au știut că aveau dreptate
Iat-o acolo pe creasta unui val.
O veche barcă de pescuit
Și abia mai plutește.
Rogu-te Doamne, 

Sunt suflete ce pot fi salvate.

Revin cu o nouă melodie de la același grup vocal. Aceasta a fost scisă de Phil Coulter, după ce și-a pierdut fratele pe mare. A fost înregistrată prima dată de către el, frații Clancy și corul pazei de coastă. Toate câștigurile obținute de pe urma melodiei au fost donate organizației RNLI (Royal National Lifeboat Institution - Paza de coastă) Irlanda. Înregistrarea a avut un mare succes și este de atunci imnul neoficial al pazei de coastă în Regatul unit și Irlanda. Sursă.

„Caledonia” - Celtic Tunder

Nu știu dacă poți vedea, schimbările prin care trec
 În aceste câteva zile, m-am temut, că aș putea să mă pierd.
 Am spus povești de demult, am cântat cântece
Ce m-au făcut să mă gândesc la locurile de baștină
Și de aceea par atât de distant astăzi. 

Refren:
Lasă-mă să-ți spun că te iubesc
Și mă gândesc la tine mereu
Caledonia, tu mă chemi, acum merg acasă
Dar, de aș deveni un străin
Află că asta m-ar întrista rău.
Caledonia a fost tot ce am avut vreodată.

M-am mutat și am continuat să mă mut.
Am demonstrat ce am aveam de demonstrat
... pierdut pretenii ce trebuia să-i pierd
Am găsit pe alți pe drum.
Am sărutat fete și le-am lăsat plângând
Vise furate, da, nu neg
Am călătorit îndelung, uneori conștiința zburându- mi
Undeva în vânt.

Refren
Refren

„Caledonia” este este o baladă folk scrisă de Dougie McLean în 1977. Cuvândul „Caledonia” este denumirea în latină a Scoției, devenind ca un fel de imn pentru aceștia.  A fost scris în 10 minute pe o plajă în Franța, când artistului i s-a făcut dor de casă. Sursă.

---

Pentru informații suplimentare cercetați sectiunea „Despre”

Vești și planuri de viitor

Deși pare că a fost lăsat în uitare (ceea ce s-a cam și întâmplat într-o anumită măsură) acest blog va căpăta în curând culoare - nu nu mă refer la șablonul de pe fundal. Am găsit un subiect demn de a scrie pe blog despre el. Noi vești peste câteva zile :)

Shakira - Sale El Sol

letters

some forgotten letters left unarranged on a desk; where could the order go; why was it disorganized… because no owner came to take them they remained uncared, they lost themselves in each other and when they decided to be free they realized they could not: neither one of them had any value without each other and so, they had to stay together. those who didn’t like themselves hid under the other ones, but they were there, to stay forever and ever irremovable and unchangeable…

this would probably be the saddest manor of describing the general perception of human mind. mostly, humans don't enjoy seeing their past in true colors; they gladly give in to anything that can rearrange their past in a positive way. one can gladly accept a lie about them if that lie sounds better than the truth. also if the past isn't favorable, we forget it: specialist call this selective memory, when people remember only the events of their life which they consider important, that shock them etc.

selective memory is useful. it would be impossible for us to live remembering everything we have done until today. we would certainly go nuts... but the information remains impregnated at the unconscious level and if a certain factor stimulates it, the memory reacts and reveal us a certain event we thought long forgotten.