„Povestea cameristei” de Margaret Atwood

În urma victoriei răsunătoare a seriei omonime de la Hulu, autoarea a revenit în atenția publicului mare. Ca rezultat m-am ocupat prrsonal de găsirea și lecturarea romanului în sine, seria tv nereusind să mă atragă în mod special.

Despre carte se poate spune fără rețineri că nu satisface nici o curiozitate. Urmărim personajul principal fără a afla cum o cheamă, deși ne sunt oferite anumite sugestii (am avut acces la o ediție cu note de subsol –Leda 2006, unde erau explicate amumite jocuri de cuvinte). Roman explorator, este o gravură a unei lumi distopice, unde femeile sunt reduse la statulul pe care îl aveau în evul mediu adaugându-se dreptul de a încerca să obți un copil cu ajutorul „femeilor container”. Pe lângă acestea, sunt interzise toate libdertățile pe care le aveau cu toții, bărbați și femei.
Este un roman deprimant, care încearcăsă reamintească tuturor cât de importantă este libertatea.
Nu asta m-a deranjat.
M-a deranjat că, după multe pagini, nu am reușit să aflu ce a pățit povestitoarea, cei despre care povestește și cei pe care îi urâște. Poate că de asta au ales să ecranizeze romanul: le dă spațiu să înflorescă. Am înțeles că va fi un sezon doi și din câte am văzut din reclame, au parcurs tot romanul cu primul sezon. Așa că nu pot deduce decât că o vor... improviza.

Seria „Monștrii din Verity” de V.E. Schwab

O serie în două volume în care întâlnim personaje departe de obișnuitul supererou cu onoarea nepătată gata să se acopere de glorie. Seria se adresează „demograficului” young adult fără a fi enervantă (eg: dramă inutilă, momente de dragoste neîmpărtășită, fițe de dive pop care habar n-au de fapt cum merge lumea).

Personajele principale, Kate, fiica primarului orașului, și August, fiul adoptiv al celui care conduce cea de-a doua parte a orașului, se întâlnesc și descoperă că au un țel comun.

O parte romane de spionaj, o parte romane psihologice și o parte romane fantastice, prezentând un oraș distopian în care ființe întunecate se nasc ca rezultat al crimelor comise, este o lectură care satisface majoritatea cererilor cititorilor de gen. Pfuu! ce frază lungă.

Stilul narativ este simplu, fără înflorituri și digresiuni. Lumea este prezentată ușor, fără să ni se arunce munți de informație dintr-o dată.

„Acest cântec neîmblânzit”, prima carte a seriei poate fi citită și ca volum unic oferind o finalitate acțiunii.

„Duetul nostru întunecat” încheie povestea celor două personaje principale, reunindu-le pentru a-și duce la îndeplinire planurile finale.

O variantă fantasy a lui „Romeo și Julieta”, este o poveste fără romance. O lectură care ridică întrebarea: „Cine este monstrul?” și cine trebuie să-l pedepsească.

"Hoțul de cărți" de Marcus

Acum câțiva ani era la modă această carte (cam cum este acum  "Toată lumina pe care nu o putem vedea") și mi-a picat și mie în mâini. Curiozitatea este unul din motivele pentru care stau cu ochii după alte cărți decât cele care îmi ocupă biblioteca (rafturi întregi!) și citesc cam cu vinovăție volume noi în loc sa îi citesc pe clasicii de pe rafturi.
Cartea nu a fost expraordinară. Începe abtupt și este destul de veselă în ciuda subiectului nu tocmai plăcut. Ideea unui narator în persoana morții a adus un plus de inovație cărții. Felul în care este organizat firul narativ poate fi puțin neplăcut. Naratorul sare de la momentul prezent la viitor și înapoi, oferind informații de feluri diverse, la un moment dat fiind chiar un narator pe care nu te poți baza, prezentând lucrurile într-o lumină diferită decât realitatea.
Este o experiență diferită și nu este deloc neplăcută, dar i s-a făcut mai multă reclamă decât ar fi trebuit.

„Născuți din ceață: Ultimul imperiu“ de Brandon Sanderson

Un roman care a reușit să lanseze un autor nou pe culmile succesului lumii ficțiunii fantastice. Este un roman mare, mult mai mare decât aș fi citit eu în mod normal. Când am auzit prima dată de acest roman a fost la o recomandare goodreads din 2013. Am citit descrierea și am zis că ar fi drăguț să-l citesc. Nu mă gândeam serios c-o să-l citesc, dar am reușit să dau peste el. În mod surprinzător, l-am găsit în format digital. Cred că dacă aș fi ținut în mână cele 800+ pagini, aș fi renunțat. Dar, așa, cu paginile zburând pe ecran, a fost mai usor (mai puțin ochii uscați despre care probabil știți 😊) Și acum recenzia în  sine.

Universul: Foarte bine conturat, făra a fi încărcat. De loc un roman scurt, amestecul dintre narațiune și descriere este bine proporționat. Unele lucruri ar putea fi puse la îndoială, ca de exemplu, abilitatea oamenilor și a vegetației de a supraviețui vreme îndelungată într-un mediu acoperit mereu de nori de cenusă, dar fiind o lume magică, și creaturile care o trăiesc pot fi la fel de magice, nu?

Sistemul magic: (sau echivalentul acestei categorii) mi-a dat puțină bătaie de cap. În urma ingerări unor anumite metale, oamenii născuți cu abilități alomantice pot obține anumite puteri. Pe lângă aceștia mai sunt și cețurienii, care pot controla un singul metal și încă unii despre care nu va spun 😁. Aș minți dacă aș spune că am ținut minte care metal oferă fiecare abilitate în parte. Cele mai des pomenite fiind totusi fludorul și bronzul, le-am reținut. Autorul a studiat chimia un an (cred) la facultate, așa că presupun că alegerea metalelor nu a fost chiar la nimereală, din păcate, necunoscând detalii, nu pot evalua mai profud.

Acțiunea: De nota 10. Nu am nimic de reptoșat. M-a distrat; m-a făcut sa sufăr; m-a intrigat... am zburat prin această carte. O deschideam dimineața și o puneam jos doar fiindcă nu aveam de ales. Luptele aeriene au fost palpitante, momentele de acalmie au fost bine tratate. Putea fi mult mai scurtă? Poate, dar n-ar fi avut același farmec.

Personajele: Kalcier ar fi fost... dar n-a fost... așa a fost să fie. "Mereu mai este înca un secret."
Vin a fost adorabilă, așa cum se putea să fie o hoață, ucigașă, într-un conac plin de nobili. Felul în care își insușește cunoștințele asupra abilităților alomantice este mai puțin tras de păr decât în cazul altor romane de gen. Asta a fost un lucru foarte bun. Personajele în general sunt un punct forte la Sanderson, din câte am observat eu.

Dialogul: Am citit recenzii în care se spune că dialogul este cam lung. Probabil că da. Mie mi-a plăcut. Kalcier avea cele mai nostime răspunsuri, iar felul în care îl amețeau pe Boare mă făcea să râd.
Am citit această carte ca lectură de vacanță, nu ca operă revoluțională de literatură. Oferă ce promite. 

Nope Book Tag

NOPE. Book Tag by A booktube book
Questions/Întrebări:
1. NOPE. Ending: A book ending that made you go NOPE either in denial, rage, or simply because the ending was crappy./Final NOPE: finalul unei cărți care te-a făcut să zici NOPE, fie în abnegație, revoltă, sau pur și simplu pentru că finalul era de rahat.
Fata din tren.
2. NOPE. Protagonist: A main character you dislike and drives you crazy./Protagonist NOPE: Personaj principal care nu-ți place și care te scoate din sărite.
Hatchcliff din „La răscruce de vânturi“.
3. NOPE. Series: A series that turned out to be one huge pile of NOPE. after you’ve invested all of that time and energy on it, or a series you gave up on because it wasn’t worth it anymore./Serie NOPE: o serie care s-a dovedit a fi o grămadă mare de nu, după ce ai investit timp în a o citi, sau o serie la care ai renunțat pentru că nu mai merita efortul.
Instumentele Mortale. E prea lungă.
4. NOPE. Popular pairing: A “ship” you don’t support./ Cuplu popular NOPE: o cuplare pe cate nu o susții.
Păi, dacă e vorba de cupluri din romane, atunci GreyxAnastasia, dacă vorbim despre ce își imaginează autorii fanfictiune pe net, când am auzit combinația HarryxDraco nu mai știu ce am zis.
5. NOPE. Plot twist: A plot twist you didn’t see coming or didn’t like./ schimbare neprevăzută NOPE: o scimbare neprevăzută a firului narativ pe care nu o așteptai sau nu ți-a plăcut.
Finalul de la "Duetul nostru întunecat" (nu știu dacă a fost tradusă încă în română).
6. NOPE. Protagonist action/decision: A character decision that made you shake your head NOPE./ decizie a protagonistului/gest al protagonistilui NOPE: decizie a unui personaj ca te-a făcut să-ți scuturi capul nu.
Rand din Roata timpului, când a salvat-o pe femeia în alb din locul unde era ținută.
7. NOPE. Genre: A genre you will never read./ gen literar NOPE: genul literal pe care nu-l vei citi.
Horror/ macabru.
8. NOPE. Book format: Book formatting you hate and avoid buying until it comes out in a different edition./ formatul cărților NOPE: formatul de carte pe care îl eviți până apare în alt format.
Nu prea este cazul meu. Singurele cu care am probleme sunt cele audio, dar acestea apar de obicei după cele scrise. Nu prea îmi plac cele cu coperți tari, dar mai ales mărimea textlui contează, dacă este prea mic nu cumpăr cartea.
9. NOPE. Trope: A trope that makes you go NOPE./ un artificiu NOPE: un artificiu literar care nu-ți place.
Amnezia.
10. NOPE. Recommendation: A book recommendation that is constantly hyped and pushed at you that you simply refuse to read./ Recomandarea NOPE: o carte pe care o găsești recomandată mereu și refuzi s-o citești.
Acum câțiva ani era la modă Twilight.
11. NOPE. Cliche/pet peeve: A cliche or writing pet peeve that always makes you roll your eyes./ clișeu NOPE: un clișeu sau stil de a scrie care te face să dai ochii peste cap.
Scene la duș.
12. NOPE. Love interest: The love interest that’s not worthy of being one. A character you don’t think should have been a viable love interest./ personajul de care se îndrăgostește protagonistul NOPE: un personaj de care se îndrăgostește personajul cere nu e demn să fie așa ceva. Un personaj care nu crezi că ar fi tebuit să fie viabil pebtru acest rol.
Nu știu.
13. NOPE. Book: A book that shouldn’t have existed that made you say NOPE./ carte NOPE: o carte care nu ar fi trebuit să existe, care te-a fàcut să spui nu.
Carry on de Raindbow Rowell.
14. NOPE. Villain: A scary villain/antagonist you would hate to cross and would make you run in the opposite direction./ răufăcătotul NOPE: un răufăcător/ antagonist de speriat pe care nu ai vrea să-l întâlnești în calea ta și te-ar face să fugi în cealaltă direcție.
Sauron.
15. NOPE. Death: A character death that still haunts you./moartea NOPE: moartea unui personaj care încă te bântuie.
Hanno din "Cada Buddenbrook".
16. NOPE. Author: An author you had a bad experience reading for and have decided to quit./ Autor NOPE: autor față de care ai avut o experiență neplăcută citindu-l și ai decis să nu-l mai citești.
Stendhal... Dar am de gând să ma încerc.

"Stoner" de John Williams

Am luat catea asta în mână în urma unei recenzii ademenitoare. În acea recenzie explica și cum această carte a stat mulți ani ascunsă și cum a fost relansată de curând după ce a fost uitată mult timp.
Pe de o parte înțeleg perfect de ce această carte nu a fost plăcută în America de după război. Personajul nu este un mare războinic, nici un tată minunat, nu luptă pentru cariera lui, pentru fericirea lui... nu luptă și punct.
Ceea ce este probabil alt motiv pentru care acest personaj nu a câștigat inimile publicului a fost faptul clar demonstrat că ar fi putut lupta cu toți și toate, având mai mult decât pregătirea necesară.
William Stoner este un om care din motive puțin evidente pentru cei din afară nu dorește conflict, nu dorește să se lupte cu numeni și, totuși, nu acceptă compromisuri. Viața lui merită parcursă nu pentru că ne va învăța mari lecții de patriotism, onoare sau cum să fii un bun părinte. Personajul practic eșuează în toate. Din această carte putem înțelege mai multe despre viață decât ne-am fi așteptat.
Răutate survenită dintr-un sens greșit de competiție, menținută doar din mândrie. O prietenie care a rezistat ani în ciuda diferențelor, o iubire găsită târziu, o căsnicie nefericită, convenții sociale peste care nu se trece, dar cel mai important lucru pe care îl găsim în această carte este pasiunea și responsabilitatea personajului față de singura pasiune pe care a avut-o.
Odată descoperită, a mers pe calea ei fără să se dezmintă. Din punctul ăsta de vedere eu cred că n-a avut regrete.
Un alt aspect care mi-a plăcut au fost dezbaterile literare. Urmărite cu atenție sunt chiar demne de apreciat, autorul a fost un om de litere.

„Steaua fără nume“ de Mihail Sebastian

Volumul pe care îl am eu ( editura "Blasco") include trei piese de teatru: "Jocul de-a vacanța", "Steaua fără nume" și "Ultima oră".

Piesele de teatru au mereu mai multă semnificație dacă sunt jucate, dar în cazul de față didascaliile s-au dovedit deoseit de explicite. Comicul de situație este probabil cel mai folosit în cadrul acestor piese. O convenție între autor, actori și public face posibil umorul acesta. Personajele nu reușesc să se înțeleagă între ele, alearga dintr-un loc în altul, se frământă, se agită. 

Toate sunt catalogate drept comedii. Eu nu am râs cu inima ușoară decât la ultima. Celelalte au reușit să lase în urmă o idee, un concept care să-mi ceară să reflectez puțin asupra oamenilor, vieți, deciziilor...

Autorul a murit tânăr, a trăit o viață mai ascunsă, piesele sale fiind semnate sub Matei Vișniec, pentru că era evreu. La începutul volumului se găsesc citate din opere de crtică literară care îi regretă geniul pierdut.

Ușor de parcus și vesele, pot distra într-o după amiază de vară, cum avem zilele astea.

Isteria de jumătate de an

Am văzut câteva tag-uri despre cărți și m-am gândit să fac și eu câteva. Acesta este 'Mid year book freack out'. A fost amuzant, mai ales când mi-am dat seama că nu știu ce să răspund la fiecare întrebare 😄


1. Best Book You've Read So Far in 2017?
Cea mai bună carte citită până acum în 2017?
Greu de ales... Cred că voi spune "O mare de lacrimi" de Ruta Sepetys fiindcă este ultima citita...dar încă pot numi "Potopul" ca o carte foarte bună.

2. Best Sequel You've Read So Far in 2017?
Cea mai bună continuare citita pâna acum în 2017?
Nu prea am citit serii, dar "Pan Wolodjowski" mi-a plăcut.

3. New Release You Haven't Read Yet, But Want To?
Noua publicație pe care n-ai citit-o încă, dar vrei s-o citești?
... nimic. Am atâtea cărți rămase din urmă de citit că nu mă grăbesc să ajung la ultimele noutăți. Poate "Creaturi fantastice și unde pot fi găsite" de J.K. Rowling. Nu m-am uitat la film pentru că mi-a fost prea lene să merg la cinema.

4. Most Anticipated Release For Second Half of 2015?
Publicația așteptată cu cea mai mare nerăbdare în cea de a doua parte a anlui 2017?
Același răspuns ca mai sus. "Wonder Woman" de Leigh Bardugo.

5. Biggest Disappointment?
Cea mai mare dezamăgire?
Nu mă dezamăgește literatura pe mine. Aleg volume care sunt deja confirmate ca bune.😁

6. Biggest Surprise?
Cea mai mare surpriza?
"Sezonul accidentelor" a fost aproape plictisitoare, dar a abordat câteva probleme destul de interesante spre final. "Papuci lui Mahmud" a lui Gala Galaction de asemenea.

7. Favourite New Author?
Noul autor preferat?
Sunt între Brandon Sanderson și Hortensia Papadat Bengescu. Ar trebui să mai citesc ceva de ea...

8. Newest Fictional Crush?
Noua dragoste din fictiune?
Nu mă îndrăgostesc de personaje fictive... Chaol a fost simpatic, dar nu îl visez noaptea dacă asta așteptați să vă spun.

9. Newest Favourite Character?
Cel mai recent personaj favorit?
Nobody Owens din "Cartea cimitirului" și Florian din "O mare de lacrimi", deși Emilia m-a câștigat la final (aș fi putut face pariu că fesul roz scapă!, dar poate a scăpat în felul său).

10. Book That Made You Cry?
Cartea care te-a facut să plângi?
În mod surprinzător, nu a fost "O mare de lacrimi", a fost "Cartea cimitirului". Și nu din motive existente în carte.

11. Book That Made You Happy?
Cartea care te-a făcut fericit?
Toate cărțile mă fac fericită când le termin. Char dacă mă enervează uneori când sunt la juma de drum ("Bal mascat").

12. Favourite Book To Movie Adaptation You Saw This Year?
Cea mai bună adaptare carte-film vazută anul asta?
Greu de spus. Nu prea mai casc gura la filme. Mai mult stau cu ochii holbați la "Camera de gardă". Am văzut spot-ul promoțional la "Anne of Green Gables" și "Cele 13 motive". Mi-au plăcut amândouă. Pe cel de al doilea chiar vreau să-l citesc.

13. Favourite Review You've Written This Year?
Recenzia preferată scrisă până în prezent?
Nu cred că am apucat să scriu recenzia preferată încă.

14. Most Beautiful Book You Bought So Far This Year?
Cea mai frumosă carte cumpărată până în prezent?
Nu știu...nu cumpăr cărți pentru copertă, deși le apreciez pe cele superbe. "Banda celor 6 ciori" arată bine, la fel și "Acest cântec neîmblânzit".

15. What Books Do You Need To Read By The End of The Year?
Ce cărți trebuie să citești până la sfârșitul anului?
O listă enormă de peste 50 de cărți, unele serii altele individuale, dar toate necitite încă.

"Simon vs the Homo Sapiens Agenda" de Becky Albertali

 Hm... Ce oi fi citit, ce n-oi fi citit. Oricum, nu mă grăbeam să deschid această carte, dar nu pot spune că a fost o dezamăgire totală. Există anumite emisiuni care prezintă relații gay pentru plăcerea fetelor, este o piață pentru asta...

Detaliind, nu este un roman prost, are umor, personaje haioase, e chiar plăcut, dar nu este neapărat cel mai interesant lucru. Este interesant pentru cuplul principal, gay, și pentru că e promovat de conunitatea LGBT. Cineva trebuie să scrie și despre asta.

Felul în care personajul principal actionează este în mare corect, familia lui este nostimă până la absurd, ceea ce va place tineretului. Este o poveste drăguță, un roman contemporan, potrivit stilului american. 

"Tronul de cleștar" de Sara J. Maas

Recunosc, sunt o victimă a reclamelor mascate! În ultimul timp, dacă mi se întâmpla să caut recomandări de cărți fantasy pe net, mă izbeam de acest titlu și de volumele ce urmează. Ca urmare atunci când am avut ocazia să citesc primul volum am deschis-o cu destulă curiozitate. Rezultatul acestei fapte necugetate a dus la timp petrecut întrebându-mă "de ce oare citesc asta??" Nu se ridică la nivelul Stăpânului inelului, dar, să fiu sinceră, nu mă așteptam să se întâmple. JRR Tolken  a scris toată viața despre universul său fictiv.
Înainte să încep să ciopârțesc această carte vă voi spune clar că este un roman plăcut de vacanță, cu un personaj cu care poți empatiza ușor. Spor la citit! Mulți sunt încântați de serie.
Nu am să discut ideea că un personaj care a suferit un an de închisoare nu ar trebui să fie "frumoasă". Nici cum triunghiul amoros este extrem de fumat. Ceea ce m-a deranjat de fapt a fost inutilul personaj principal. Nu se gândea decât la petreceri, la rochii frumoase, la cum să se răzbune pe rivala fictivă și la cât de fără prieteni este. Nu cunosc nici un asasin, dar nu cred că asta ar trebui să fie preocupatea lui/ei, oricine ar fi. Asasinul din "Calea regilor" este mult mai real, după părerea mea.
Universul este conturat într-un fel simplist. Poate pentru a nu plictisi pe nimeni cu detalii ce par inutile. Pe de altă parte, este primul volum al unei serii; ce nu s-a spus acum se va spune în următoarele. Apar câteva zâne și oameni care traversează alte dimensiuni, inclusiv pe cea a celor trecuți în neființă și mulți monștrii.
Din păcate singurul personaj interesant pentru mine a fost Nox și acesta a dispărut foarte repede. Nu știu dacă apare în volumele următoare, dar chiar nu știu ce ar putea să mă facă să continui seria ( poate plictiseala).
Și acum să atingem problema principală: cele două personaje masculune. De câte ori trebuie să citesc că Dorian are ochii de safir? De multe ori ( se vede treaba că autoarea e învățată cu cititori fără memorie prea bună). Nu există nici un alt epitet care să arate că individul are ochii verzi, verdele nu poate fi descris decât prin cuvântul "safir". Flirturile lor mi s-au părut plictisitoare și singurul luru bun despre ei a fost că mai discutau uneori despre cărți. Cât despre celălalt tip, păi nu-mi amintesc, dar sigur și despre el a spus ceva similar... Nu pot să diger ușor triunghiurile amoroase. Mi se pare că a avea un singur tip care să te intereseze este mai mult decât suficient... mai ales că viața e complicată destul și așa.
Chaol nu mi s-a părut un șef al gărzi palatului credibil. Nu poți fi șeful gărzi fără să fi omorât un om. Nu sunt deloc de părere că bătrân înseamnă neapărat și înțelept, dar nu se poate că fii gardian la 20 de ani și să fie lumea de acord să-ți încredințeze un întreg palat pe mână oricât de bun prieten ai fi cu prințul moștenitor.
Probele n-au putut decât să mă facă să mă gândesc la seria "Jocurile foamei" și nu au fost deloc atât de importante pe cât părea că ar trebui să fie.
Nu a fost un roman plictisitor, dar nici nu m-a fascinat din cale afară. Face o lectură de vacanță plăcută, dar nimic deosebit nu se desprinde din paginile ei. Probabil volumele următoare aprofunfdează unele subiecte. Repet, mulți susțin că adoră această serie, eu nu.

„Potopul” de Henry Sienkiewicz

Ce s-o mai lungesc eu că romanul ăsta e și așa lung. O mie și ceva de pagini de istorisiri de război, cavaleri neînfricați și trădători la fel de grozavi ca eroi în sine.

Am adorat această carte, deși mulți ani de acum în colo n-o voi mai deschide s-o parcurg din scoarță în scoarță. În ciuda dimensiunilor de proporții nu sunt momente de mare plictiseală. Acțiunea este încântătoare.

Parte dintr-o trilogie eu am început, în modul specific numai mie, cu ultima parte, „Pan Wolodjiowski”, și trebuie să mărturisesc că mi-a fost cam greu la început să „mă întorc în timp” puțin cu personajele deja văzute. La scurt timp am aflat că nu este deloc greu și că nu trebuie să citești aceste cărți în ordine (deși este o idee bună să fie luate în ordine 😊).

Cu toate acestea nu mă voi grăbi să caut prima parte a trilogiei. Nu cred că voi mai parcurge încă un text așa de mare de la același autor prea curând.

Niciodată să nu spun niciodată totuși... o lectură pe care o recomand cu drag. Kimicic a fost adorabil, iar de Mihai ce să mai zic... cumva mereu face ceea ce trebuie!  💖 nu că n-ar fi fost asta intenția autorului, dar totuși.

Un clasic al literaturi polone, demn de toată atenția.

"Georges" de Alexandre Dumas

Pe Alexandre Dumas îl știți pentru "Cei trei muschetari", pentru romanele care au fost ecranizate de nenumărate ori și pe care le urmăreați cu familia și prietenii.

Dar pe Georges ați apucat să-l cunoașteți?

Din punct de vedere al spațiului, aici este o noutate, acțiunea fiind situată într-una dintre coloniile franceze. Este povestea unui tânăr mulatru care luptă să fie acceptat în societatea de acolo.
Probabil a fost o carte cu mai puțin succes datorită subiectului abordat și deciziei în privința finalului, dar a fost o încercare destul de îndrăzneață pentru perioada respectivă. Este o tentativă de a înfățișa problema celor care nu erau acceptați de societate.
Rasismul, discriminarea și scavia sunt ilustrate în această operă, pe care, la momentul când am citit-o acum 8, ani mi s-a părut impresionantă. Cred că merită citită, măcar pentru atmosferă. Este un roman relativ scurt. Nu se compară cu numărul de pagini ale "Contelui de Monte Cristo".
Personajele sunt ușor de îndrăgit așa cum se întâmplă cu toate personajele lui Dumas. Personajul feminin mi sa părut că ar fi putut fi conturat mai în detaliu, dar nu este așa de rău pe cât sună. Iar finalul nu vă va lăsa cu lacrimile șiroind, deci, ce mai așteptați?
Dacă încă nu v-am convins, să vă mai spun și cât ador această copertă. E minunată!!!!

"Dumbrava roșie" de Petru Rezuș

Un roman despre perioada de sfârșit a domniei lui Ștefan cel Mare, presărat cu povești nostime și aventură. O operă simplă, fără să iasă în evidență.

Sincer nici nu stiu dacă se mai publică. Avantajul de a avea acces la biblioteca mamei este că multe din cărți sunt poate ieșite din circulație 😁

Nu am găsit-o pe Goodreads!? Ceea ce m-a amuzat. Cred că trebuie s-o adaug personal, doar că nu mă pricep... Cred că o să ignor acest fapt și o să trec la următoarea carte.😄

Editare 27 dec 2017: a apărut și o pot adaugă la citite. Urâtă!!

„Oamenii mării” de Victor Hugo

Ce pot să spun... mă bucur că a fost o repovestire, fiindcă, ultima dată când am citit ceva de Hugo a trebuit să fac pauze între volume pe durata a câțiva ani.
Nu știu de ce, dar se pare că era la modă să-ti omori personajul principal în mod tragic pe vremea când se scriau cărțile astea...
Cineva mi-a spus că literatura în general era scrisă pentru femei (Se pare că printre autorii care au scris literatură pentru bărbați ar fi fost Joseph Conrad și Hemingway). Oare era așa de întipărită în memoria colectivă franceză ideea că femeile apreciează dramele și iubirea neîmpărtășită?! O, stați puțin, era un romantic din punct de vedere al curentului pe care-l urma.
Cred că am învățat mai multe despre Guernsey decât am știut despre orașul natal, o cauză fiind poate și faptul că autorul a locuit și acolo în perioda sa de exil, după ce și-a acuzat regele de trădare. Plăcerea sa pentru detalii și acumularea de informații mi-a umplut mintea de tehnici și denumiri pe care le poate înțelege doar un marinar.
O carte pe care mi-a plăcut s-o citesc, dar de care nu mă voi apropia iar în viitorul apopiat.
S-a întâmplar ca volumul pe care l-am deschis să aibă ilustrații. A fost un motiv în plus s-o parcurg! (Da, știu, om în toată firea mă distrez cu niște desene... ce pot să fac; așa funcționez!)

„Nopțile de Sânziene” de Mihail Sadoveanu

O lectură foarte plăcută, o poveste frumoasă și revelația de la final merită tot timpul. Una din operele mai de inceput a lui Sadoveanu.

Sarea și piperul:

Neculai Peceneaga (are sens doar dacă parcurgeți cartea cap-coadă :)

Context:

Romanul se încadrează în categoria realismului magic, publicată în 1934,

Recomandare: de citit într-o zi cu ploaie, că tot plouă mult zilele astea.

„Concert din muzică de Bach” de Hortensia Papadat Bengescu

 Eugen Lovinescu, vedea în opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evoluției necesare de la subiectiv la obiectiv în cadrul prozei românești, dublată de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”(sursă).

Sarea și piperul:

Când doamna Vera de după brise-bise, pândise câteva zile în șir la toate orele și mereu zadarnic venitea lui Lică, trecuse prin numeroase faze ale curiozității și decepției.

"Na venit azi!... Nici azi n-a venit!... Ce-o fi având de nu vine?... Lipsește pe semne!... Să știi că s-au certat!... Se vede că l-a luat dracu!..."

Cam astea erau etapele nerăbdării pe care le petrecuse doamna Vera.

Context:

Acest roman este cel de mijloc dintr-o serie de trei, toate axându-se pe membrii unei familii și cunoștințelor acestora. Dacă doriți să le citiți în odine, trebuie să începeți cu „Fecioarele despletite”. A fost creat în timpul ședințelor cenaclului „Sburătorul”, căruia i l-a și dedicat. Vă puteți imagina oameni întâlnindu-se să discute capitolele unor romane!

10 cărți clasice

Continuând în tonul dat de ultima postre, aveți o selecție a 10 cărți clasice pe care ei spun că trebuie să le citiți... eu nu le-am citit încă :D. Am altele în biblioteecă pe care le amân de ani!

Îndrăznesc să afirm că această selecție se referă la romane scrise în limba engleză, fiindcă sunt exclusiv englezești!

 Sursă: Link

Salut! Sunt Beth de la AbeBooks și astăzi suntem aici să-ți recomandăm niște cărți clasice. Este un citat al lui Mark Twain care sună cam așa:

O carte clasică este o carte pe care toată lumea o laudă dar nimeni n-o citește.

Și cred că este ușor să crezi asta. Este intimidant dacă te gîndești la cele 1200 de pagini din „Război și pace”. Este ușor să renunți chiar înainte de a începe, dar un clasic este un clasic dintr-un motiv și orice iubitor de cărți va dori să exploreze cel puțin cîteva dintre ele. Așa că am întocmit o listă cu zece cărți clasice pe care chiar trebuie să le citești.

Privește această listă cu îngăduință, aceastea sunt doar preferințele noastre și am exclus nenumărate dar este un loc bun de unde să începi.

Publicată inițial în 1851, aceasta este povestea căutării asidue a marinarinarilor pentru a găsi un cașalot alb uriaș. Conține una dintre cele mai celebre introduceri din literatură „Spune-mi Ismail” și este o poveste celebră despre nebunie și obsesie.

„De veghe în lanul de secară” a fost o lucrare foarte controversată. Este un clasic care nu numai merită atenție dar de asemenea și o recitire deoarece munți cititori au mărturisit o abordare diferită a cărții în adolescentă față de perioada adultă. Fie că-l placi sau urăsti pe Holden Caulfield, este o carte ce provoacă reacții puternice multora și a fost revoluționară pentru vremea ei. 

O poveste de dragoste din Anglia secolului XIX , ar fi ușor să catalogăm „Mândrie și prejudecată” ca un simplu roman de dragoste, dar în această carte se petrec mult mai multe. Povestea o urmăește pe Elizabet Bennet ce navighează terenul minat al discuțiilor politicoase despre măritiș, moralitate și altele. Dacă vei citi doar o singură carte de Jane Austin, aceasta este! 

„Marele Gatsby” este un exemplu perfect al literaturii de secol XX. În timp ce este ușor să rămâi fermecat de viața opulentă, mărinimoasă și plină de petreceri a lui J. Gatsby, în realitate este mult mai mult, explorând teme precum senzația de gol și la ce măsuri disperate vor recurge oamenii pentru a obține ceea ce ei cred că-și doresc. 

Aceasta este probabil cartea mea preferată dintre clasice, scisă în 1960, „Să ucizi o pasăre cântătoare” este singura carte pe care a ascis-o Harper Lee și ideile din ea au fost atât de curajoase și noncomformiste pentru timpul respectiv. Ne-a prezentat ulele dintre cele mai puternice persomaje din literatură: Atticus Finch. Dacă n-ați citit-o, mergeți s-o citiți! Serios!

În romanul de neuitat a lui Ray Bradbury, „451º Fahrenheit”, din 1953, există încă pompieri, dar în loc să potolească focul pentru a salva vieți eu pornesc incendii pentru a arde cărți. Este o poveste înfricoșătoare a unei lumi în care cenzura a câștigat și informația a fost redusă a sunete scurte pentru a păstra masele în neștiintă. Într-o lume mdernă, unde Twitter este la putere, mai ales, este interesantă.

Situată în timpul marii depresii în California, „Șoareci și oameni” este o poveste minuntă despre prietenie și loialitate ce explorează teme întunecate precum rasismul și bolile mentale. Paralele între cruzime și bunătate, pauperitate și privilegii, il fac să fie un roman ce nu poate fi ratat. Din nefericire a fost numă o carte plină de vulgaritate sau cruzime și este pe lista celor mai provicatoare lecturi a Asociației Bibliotecii Americane. 

Că veni vorba de cărți provocatoare, o altă carte care a intrat pe acestă listă este „Aventurile lui Huckleberry Finn” de Mark Twain, cel mai probabil din cauza limbajului foarte liber, care, după standardele actuale, este inacceptabil de rasist. Spune povestea lui Huckleberry Finn, un tânăr vagabond și a aventurii sale cu pluta. Criticii cărți denunță felul în care este glorificată viața fără părinți și prea multă libertate pentru un băiat, dar de fapt, Huckleberry Finn este singur și tânjeste după o viață de fanilie și o casă adevărată. 

Termeni colocviali ca fratele mai mare, poliția gândiri și cele 2 minute de ură provin dintr-un singur roman: „1984” a lui George Orwell, care dinnou, a fost o lucrare fără precedent a vremii sale. Asemeni cu „451º Fahrenheit” a lui Ray Bradbury, este un clasic interesant de citit mai ales în contextul lumii moderne actuale. Chiar termenul de orwellian, ce denotă regiditate, control, dictatorial sau fascist este probabil rezultatul direct al acestui roman.

O zi bună!