Autori descoperiți în 2017

Anul trecut am încercat să citesc. A fost mai simplu să-mi propun, mai greu de făcut. Totuși, am reușit câeva lucruri. Una dintre ele a fost să citesc noi autori. Postarea asta e mai lunga.

Petru Rezuș cu Dumbrava roșie, roman istoric, o lectură plăcută, personaje nostime, ritm alert. Am mai vorbit despre el pe blog.

Markus Zusak, Hoțul de cărți. Nu m-a facinat așa cum mă așteptam să mă fascineze după reclama care i s-a făcut.

Gala Galaction: Papucii lui Mahmud, Roxana, Doctorul Taifun... a fost plăcut!

Henryk Sienkiewicz: Potopul și Pan Wolodjowsky; aventură, romane istorice. O incursiune in istoria Poloniei. Una palpitantă

Sara J. Maas Tronul de cleșar – nu mi-a plăcut

Brandon Sanderson: romane fantastice printre care Elantris, trilogia Nascut din ceață (continuată anul ăsta cu Aliați în slijba dreptății), Sufletul împăratului și Cronicile luminii de furtună (primele două, în prezent sunt la a treia) plus nuvela Edgedancer. Sunt foarte curioasă ce se va întâmpla cu poveștile astea două și cum una este în coninuă creștere, iar cea de a doua a fost anunțată ca având zece volume, am de așteptat 😄

Robert Jordan- căutând sfaturi despre scris am dat peste Brandon Sanderson, după care prin el, am aflat de Robert Jordan. Roata timpului este o serie fantastică pe casre sper să o termin cândva... 😁

Neil Gaiman a fost adus în atenția publicului anul trecut prin seria TV Zeii americani; eu am citit Cartea cimitirului și Mitologia nordică. Nu are o exprimare deosebită în nici una din cele două cărți, dar ideile sunt interesante... Dacă vă plac lucrurile ușor grotești.

Moïra Fowley-Doyle cu Sezonul accidentelor am citit-o din curiozitate. Câțiva indivizi de pe goodreads o tot adăugau la citite. Literatură pentru adolescenți, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Cu o fantomă ca personaj nu este prea greu să o încadrezi ca fantasy

Becky Albertalli are un stil foarte nostim. Cel puțin a fost nostim să-l citesc pe Simon vs agenda homosapiens.

Ionel Teodoreanu: Bal mascat. Interesantă.

Ruta Sepetys a fost o expriență plăcută. O mare de lacrimi este un roman al perioadei naziste, cu personaje interesante, în sutuații neobișnuite și felul în care fac față experiențelor prin care trec.

John Williams: Stoner. Un roman bun.

Mihail Sebastian: piese de teatru. 

Victoria Schwab: seria Acest cântec neîmblânzit; este un fel de Twilight, dar mai bun și fără vampiri.

Thomas Mann: Casa Buddenbrook. Bun.

Christina Baker Kline: Trenul orfanilor. O incursiune plăcută în viața orfanilor din america purtați prin "trenurile patriei" dintr-o parte în alta.

Paula Hawkins: Fata din tren. A fost nostim să citesc cartea asta imediat după cealaltă, cuvăntul tren repetându-se. A fost interesant și m-a ținut în supans până la final. Totuși, a lăsat un gust amar.

Agatha Christie: poți spune că ai descoperit un autor pe care îl știi de ani. Prima dată când am citit un roman de-al ei. Crima din orient expres: mi-a plăcut. Un simț al justiției pe care nu-l văzusem până atunci la Hercule Puarot

Daphne du Maurier – Rebecca. A fost greu de uitat.

Arthur C. Clarke - Orașul și stelele; nu-mi place sf 😄

Anthony Doerr- era în toate librăiile, trebuia să o împrumut de udeva!😁

Angie Thomas. Alt roman pe care să-l citesc doar din curiozitate... Nu înțeleg conflictele rasiale de la ei...

Stephen Chbosky: de câțiva ani vreau să ciesc romanul după care au făcut filmul cu Emma Watson, Jurnalul unui adolescent timid. A fost destul de bizar. E în format scrisori câtre nu se știe cine.

Anatole France: Cartea prietenului meu: Pierre Noziere. Foarte nostim, plin de nostalgie.

Margaret Atwood – Povstea cameristei. Pentru că a apărut seria tv, bineînțeles.

Robert Galbraith. De fapt e J. K. Rowling, dar este alt nume așa că o pun aici. Roman polițist, destul de ok.

Patrick Rothfuss cu Numele vântului: îl ador pe Kvote! Mi-ar plăcea dacă ar avea un ritm mai alert...

Cella Serghi, Pânza de păianjen- nimic special de spus.

Sylvia Plath - Clopotul de sticlă plăcută. Subiect deprimant.

Patrick Ness - lectură pentru tineri de gimnaziu... Chemarea monstrului. Cam deprimantă. Stilul autorului este plăcut.

Personajele feminine preferate din romane

Dacă v-ați uitat în calendar știți că ieri a fost ziua femeii. Eu am încercat să mă gândesc la un articol demn de o asemenea zi, dar numai după ce am văzut un top personaje feminine preferate mi-a picat fisa! Așa că, după o întârziere de o zi, iată topul meu ( top bazat pe ultimele cărți citite.... am o memorie groaznică a numelor)Fără a avea o ordine anume, iată-le 😁:
Diana Slavu din Panza de păianjen de Cella Serghi. O femeie complicată, o luptătoare într-o lume a bărbaților, unde trebuie să-și facă loc, într-un timp când femeia era privită ca un obiect de decor, cu drepturi minime. Supraviețuitoare a războiului, trăind o dragoste neîmpărtășită, reușește să fascineze bărbații din jurul ei într-un mod pe care eu nu-l înțeleg.
Vin, seria Născut din ceață de Brandon Sanderson. O războinică neinfricată, puternică, hotărâtă, capabilă să meargă până la capăt pentru a-i ajuta pe cei în care crede. Mai este și relația ei adorabilă cu Elend, dar ă sta nu este un atribut al ei 😂
Charlotte Bennet din Instrumentele mortale de Cassandra Clare. Am petrecut ceva timp ascultând recenzii la Shadowhunters și, cum filmul City of Bones n-a reușit să-mi trezească interesul pentru seria  Instrumentele mortale (pe lângă ciudatul triunghi amoros care niciodată nu mi-a plăcut) am renunțat să-l citesc. Dar, când am văzut că există o serie a acestei autoare plasată în perioada lui 1878 am zis că pe asta o pot citi (plus că are doar 3 părți, ceea ce e rezonabil dacă o punem alături de cealaltă serie de 6 😄). Charlotte trebuie să se lupte cu prejudecățile vremii, să aibă grijă de un institut și să lupte cu creaturile întunecate, toate în timp ce are grijă de un soț zăpăcit și de niște adolescenți cel puțin zvăpăiați.
Basia din Pan Volloyovsky de Henri Senkievicz. Adorabilă, bătăioasă și hotărâtă! Merită citittă!
La mulți ani fetelor!

Sabriel by Gareth Nix

După succesul avut de Stăpânul Inelelor, mulți autori au încercat să creeze ceva asemânător, o lume fantastică, plină de lucruri nevăzute și aventură. 

Gareth Nix este un autor australian care a publicat mai multe romane fantastice, in română găsindu-se trilogia Vechiul regat din care fac parte Sabriel, Lirael, Abhorsen (un al patrulea volum al seriei existând, dar netradus). Deși se încadrează în genul fantastic, este diferită de seria menționată mai sus. 

Sabriel este un roman tânăr adult plin de aventură și mister. O lucrare de aproximativ 500 de pagini, depinzând de ediție, în care personajele trec prin peripeții incredibile.
Personajul principal este o tânără fată care pleacă să-și găsească părintele dispărut. În călătoria aceasta este însoțită de o pisică bosumflată, de o sabie fermecată și de o pereche de clopote fermecate.
Când și cum va reuși să facă ce și-a propus puteți afla din carte.

Pentru cei care înțeleg engleză cartea în format audio este pe site-ul acela foarte popular cu muzică, emisiuni diverse și videoclipuri... nu dăm nume ca să nu dispară 😅 

NEW YEAR BOOK TAG! pe 2018

Tag luat de la Nerdy Book Life care se pare că l-a luat de pe Bookables (You Tube). Cred că am mai completat întrebările acestea și anul trecut. 😁

Câte cărți intenționezi să citești în 2018?

Am de gând să mă apropii de 50 și să le depășesc. Nu am de gând să-mi petrec tot timpul cu nasul în cărți, dar cred că le pot citi.

Numește ce cărți au rămas necitite din anul precedent și sunt proiritare în 2018?

Oathbringer

Citadela

Anna Karenina

Numește un gen literar din care vrei să citești mai mult?

Genul fantastic și ficțiune istorică. La fel ca anul trecut.

Trei scopuri pentru anul 2018 separate de cărți?
Să termin cu masterul.
Sa ma distrez (distracția pentru mine nu este egală cu beția)
Să încep să progrezez în carieră.

O carte pe care o ai de-o veșnicie și încă n-ai citit-o?

Roșu și Negru

Definește speranțele pentru 2018 într-un singur cuvânt?

Recunoaștere...😐

Lordul Jim de Joseph Conrad

Joseph Conrad a preferat să-și organizeze narațiunea din carte într-o parte de lume departe de occident. Povestea lui se desfășoară pe terenul îndepărtat al Malaeziei, unde un fost marinar aleargă să-și redobâbdescă onoarea pierdută. Este o carte stranie, în care ni se narează indirect, de către un personaj secundar. Acesta pare să pună cap la cap vești pentru a ne oferi nouă o relatre concretă a vieții unui tânăr romantic.

Marlow, pe care îl mai întâlnim și în „Inima întunericului”, este subiectiv, dar, cum am aflat din prefață, povestea a primit reacții de neîncrdere de la începutul publicării sale, mulți nefiind de acord cu felul în care a fost realizată prezentarea romanului. Cu toate acestea, nu am putut să nu rămân impresionată de personajul întâlnit. Nu cred că am apucat să citesc ceva asemănător.

Narațiunea se împletește cu analiza psihologică, făcând popasuri prelungi asupra fiecărui personaj, ca mai apoi să-i lase în urmă. Uneori primim ca „răsplată” pentru răbdarea de care am dat  dovadă un rezumat al felului în care unul sau altul au murit, dar cel mai adesea afăm doar ultima veste pe care a primit-o Marlow despre ei...
O lume mică această lume a mărilor. Personajele par să știe de toate despre toți. Nu găsești comandant de vas de care să nu-ți poată povesti cineva ceva. Scrisorile circulă fără probleme și viața pe mare rămâne la fel de misterioasă și nesigură.
Ideea cărții este următoarea: ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să ți se împlinească și să nu-i faci față 😂
Sper că v-am făcut curioși. Nu este o lectură grea, dar are darul să-ți testeze răbdarea, prin relatarea indirectă.

Winter Biannual Bibliothon 2018

Salutări!

Săptămâna asta am fost ocupată cu Winter Biannual Bibliothon (care tradus ar suna cam așa: Tona de cărți de două ori pe an – sesiunea de iarnă). Este un eveniment organizat de niște booktuberi (tineri care câștigă un oarecare venit de pe urma promovării cărților pe care le primesc de la edituri pe youtube). Pentru a-și asigura trafic pe cont ei organizează tot felul de evenimente printre care și acesta. Timp de o săptămână, să încerce să citească tot timpul (sau aproape tot timpul).

Important: nu sunt partener cu ei și nu am fost plătită să vorbesc despre ei...le fac reclamă pe gratis cum s-ar zice printre răutăcioși. Blogul meu este independent și mă ocup de el în timpul meu liber. Motivația: Pur și simplu astfel de evenimente ne pot încuraja să citim și pot ajuta la desființarea idei că nu e cool 😕 să stai cu nasul în carte.

Mai dearte, pentru această provocare am ales câteva cărți și am sfârșit prin a citi altele 😄

Evenimentul a început din ianuarie 20 și se termină azi 26.

Prima carte pe care am citit-o a fost Every Heart a Doorway de Seanan McGuire. Citită în engleză, fiindcă mi-a fost lene să caut dacă a fost tradusă în română, nu o recomand nimănui sub 15 ani. Pe lângă pasajele despre membre și organe sfârtecate, există discuții despre masturbare, ascunderea de crime față de lege și sexualitate (dacă nu v-au ajuns celelalte motive). Oh! Mulți mulți monștri, uitasem 😂 Nu mi-a plăcut prea tare. Are personaje diverse: ca orientare sexuală, rasă, mod de viață... ce mai vreți voi, probabil o are 😂 Pe aceasta am încadrat-o la: carte sub 200 de pagini și la boli mentale, provocarea având câteva cereri de urmat.

Apoi am parcurs Cei doi tineri din Verona de William Shakespeare. Scurtă, nostimă, doar dialog, nu-mi puteam dori mai mult. Și pentru că tot eram la Shakespeare, am citit și Richard al II-lea, tragedie de data aceasta și una destul de bună... Pe amândouă le pot incadra la carte despre care nu știai nimic înainte, dar încă mă gândesc dacă o să pot să adaug pe una din ele la titlul cărți menționat în altă carte.

Începută, tot cu ocazia provocării, dar lăsată neterminată este Agentul secret de Joseph Conrad care îmi place mult până acum.

Voi ce părere aveți despre provocările la citit, dar despre booktuberi? Cunoașteți un booktuber român?

Anul în care ea a citit o carte din fiecare țară

Salutări. Va-ți gândit vreodată să citiți câte o carte din fiecare țară? Iată că cineva a încercat. Ce a ieșit și mai ales cum a reușit găsiți în videoclipul de mai sus. Ar trebui să aibă subtitrarea în română din start. Sper să vă placă.

Drunken Book Tag

Încercam să găsesc ceva simpatic pentru începutul de an și am dat peste setul acesta de întrebări creat de Pagesandpens and Chelseadollingreads de pe youtube. Dacă nu aveți 18 ani, puteți să completați întrebările, fără să gustați băuturile (ca mine😄)

1. Wine Coolers - A Guilty Pleasure Read - o carte pe care o citești de plăcere.

...îmi plac cărțile defective și cele fantastice... În ultimul timp îl citesc pe Sanderson de parcă m-ar plăti cineva 😄

2. Beer - Favorite New Adult/College Aged Book?Cartea preferată de nivel adult/colegiu.

Hmm... Nu știu 😂

3. Tequila - A Book You Never Want To See Again- o carte pe care nu vrei s-o mai vezi.

50 de umbre ale lui Grey

4. Beer Bing - A Quick Read - o lectură rapidă.

Othello - a fost rapidă, nu și ușoară.

5. Spring Break - Your Favorite Smutty Read- cartea ta cu depravați favorită.

Nu am o astfel de carte.

6. Screwdriver - A Dark And Twisted Book- o carte întunecată și sucită.

Rebecca

7. Long Island Iced Tea - A Diverse Read- un roman cu personaje diverse

The Hate U Give

8. Sex On The Beach - Not Worth The Hype- cartea care nu a meritat iufa

... Cam toate după mine.

9. Wine - A Cry Worthy Book- o către de plâns.
Chemarea monstrului (despre cancer și bătăuși; abordați-o cu precauție), Supa de pui (oricare dintre volume).

10. Striped Club - A Sexy Naked Book- o carte care e sexi dezbrăcată.

😆 am văzut coperta de la ediția colecționarului pentru Regina roșie. E destul de drăguță.

Cam atât pentru azi. Vă pregătiți de examene?

Jurnalul lui Adam și al Evei de Mark Twain

Volum apărut la Editura Univers, conține următoarele lucrări:
Jurnalul lui Adam și al Evei - foarte haioasă
Ceasul - cam sucită și ironică în stilul lui Twain
Povestea băiețelului cuminte - lasă un gust amar în urmă
Alonzo Fitz Clarence, Rosana Ethelton și iubirea lor cea mare -ei bine, aceasta a fost drăguță și s-a terminat chiar pe un ton vesel. Sunt surprinsă! 😄
Edward Mills și George Benton. poveste - 😕
O întamplare ciudată- E despre un eveniment din armată. Merită citită!
Povestea cu stafia - nostimă
Familia McWilliams și sistemul de alarmă care ne apăra de hoți - o critică împotriva industriei de consum, care creează aparate defecte, pentru a putea cere bani în plus la reparea lor (cum? Și atunci existau excroci!!!!)
Două povestioare - interesantă construcția prozei
Pașaportul care a întârziat pe drum - și asta a fost simpatică
Fabula - două pagini. Scurtă și la obiect. Exact cum îmi place
Străinul misterios - 100 de pagini de critică socială și luptă împotriva arderii pe rug a oamenilor nevinovați. Și se încheie cumva așa cum a început, având persomaje biblice împletindu-se în firul narativ.

Un autor care a schimbat literatura americană, operele cele mai cunoscute fiind „Aventurile lui Huckelberry Finn” și „Aventurile lui Ton Sawyer” - pe care am citit-o și mi-a plăcut. „Prinț și cerșetor” este însă preferata mea și nu cred c-o să-mi schimb părerea prea curând.

„Prietenul nostru comun” de Charlrs Dickens

Un an nou fericit! Cum vă simțiți după sărbători? Eu am zile libere, numai bune pentru citit.

"Prietenul nostru comun" de Charles Dickens 😉

Editura Cartea rânească; traducere, cuvânt înainte și note de Niculai Popescu

Roman publicat inițial în foileton din mai 1864 până în noiembrie 1865, format care pentru Dickens ajunsese să fie foarte neplăcut (Cuvânt înainte) este ultimul roman complet lăsat de autor și unul în care stilul său este pe deplin matur. Dornic să ofere o pildă morală și o critică socială împotriva avariției și a superficialității societății secolului XIX, Dickens pune în scenă o farsă căreia îi cad în plasă toate personajele lumii sale, unele rămânând la fel, altele arâtându-se în întregimea urâțeniei lor sufletești.

Umorul incontestabil și viziunea rămasă optimistă, alăturate bunei sale cunoașteri a oamenilor simplii conferă culoare acestei lucrări pe care ar trebui s-o citim și în ziua de azi. Spre deosebire de celelalte romane ale autorului (Marile speranțe, Dombey și fiul, David Copperfield șamd), de acesta nu auzisem. Pierderea mea. Este o opera la fel de frumoasă și poate chiar mai optimistă decât altele menționate. Ca în toate operele sale, personaje sunt puse în antiteză cu valorile morale ale celor cinstiți, sfârșind pedepsiți. În ciuda reputației sale de umorist, recunosc că această mi s-a părut mult mai amuzantă decât Vremuri Grele.

Un fragment care să ilustreze acest fapt aveți aici:

După aceste cuvinte [doamna Wilfer, mama Bellei Wilfer, în propria ei casă], părăsii încăperea. După câteva clipe apăru din nou, strigând pe tonul ei de crainic:

-Domnul Rokesmith aduce un pachet domnișoarei Bella Wilfer.

Domul Rokesmith se ivi numaidecât după rostirea numelui său și, firește, înțelese ce se petrecea acolo. Dar se prefăcea discret că nu înțelege nimic și i se adresă domnișoarei Bella:

-Domnul Boffin intenționase să fie pus în trăsură pachețelul ăsta pentru dumneata azi-dimineață. Voia să ți-l dea ca o mică amintire din partea lui... e numai o pungă, domnișoară Wilfer... dar pentru că planul nu i-a izbutit, m-am oferit eu să-l aduc, venind după dumneata.

Bella îl lua și îi mulțumi.

-Ne-am cam certat puțin domnule Rokesmith, dar nu mai rău ca de obicei. Dumneata știi ce frumos ne purtăm când suntem între noi. M-ai găsit când tocmai mă pregăteam să plec. La revedere, mamă! La revedere, Lavy!

Și, sărutându-le pe rând, domnișoara Bella se îndreptă spre ușă. Secretarul ar fi însoțit-o, dar doamna Wilfer se apropie și spuse cu demnitate:

-Scuzați! Permiteți să mă slujesc de un drept firesc și s-o conduc pe fiică-mea la răsura care o așteaptă.

El își ceru iertare și-i făcu loc să treacă.

Un spectacol într-adevăr grandios s-o vezi pe doamna Wilfer deschizând larg ușa casei și strigând în gura mare, cu mânușile întinse:

-Servitorul doamnei Boffin! - căruia când acesta se prezentă, îi aduse o înștiințare scurtă, dar maiestuoasă: - Domnișoara Wilfer sosește numaidecât.

Vorbea ca o guvernatoare de la temnița din Turnul Londrei care preda un pușcăriaș de stat.

Efectul acestui ceremonial a fost, timp de un sfert de oră după aceea, pur și simplu paralizant pentru vecini, sporit simțitor de respectabila doamnă, care în vremea asta lua aer, căzută într-un fel de extaz senin pe treapta de sus a scării.

Un alt fragment micuț aici.

Lady Tippins trăiește într-o stare cronică de invitație să ia masa cu soții Veneering și într-o stare cronică de inflamație după ce s-a ospătat.

Cam așa decurg episoadele comice în această carte. Un episod important este pribegia doamnei Betty Higgen și dorința sa de a-și păstra drepturile asupra propriei ființe până în ultima clipă. Explicațiile din Cuvânt înainte (care este mult mai bine să fie citit după terminarea romanului, oferind explicații și detalii despre finalul romanului, care ar putea strica plăcerea lecturii) este elocventă pentru necesitatea acestui personaj. Prin operele literare autorii nu doar satisfăceau nevoia oamenilor de a citi povești, dar puneau în lumină și probleme morale, legislative și greșeli. Legea săracilor, dovedindu-se greșită, mulți scriitori militau pentru eliminarea ei.

Este pe departe un roman foarte complet, fiind terminat înainte de începerea publicării sale în foileton (romanele în foileton erau adesea scrise în timp ce apăreau). Are multe elemente interconectate, pasajele din prima parte găsindu-și urmările în ultima, a doua sau a tria parte, ceea ce nu se întâmpla adesea în romane de atunci, apropiindu-se prin aceasta de romanele secolului XX.

Și acum vă las în compania autorului cu o pagină din postfață:

Cristmas Book Tag :-)

Au venit și sărbătorile! De când le așteptăm... Acum să vorbim despre căteva cărți care îmi amintesc de Crăciun:



Tablou de Tomas Kinkade

1) Anticipation: The Christmas excitement is real, what book release(s) are you most anticipating? Entuziazmul de Crăciun e real, care este apariția editorială pe care o aștepți cel mai nerăbdător(oare).
Nu știu! îmi place să fiu surprinsă.😄
2) Christmas Songs & Carols: What book or author can you not help but sing it's praises? Ce carte sau cărui autor nu te poți abține să-i ridici osanale?
Îmi plac romanele de capă și spadă: Dumas, Zevaco și Duron; dintre români: Mihail Sadoveanu, Ioan Dan...

3) Gingerbread Houses: What book or series has wonderful world building? Ce carte sau serie are o lume minunat construită?

Stăpânul inelelor, Roata timpului, Cronicile ucigașului de regi.


4) A Christmas Carol: Favorite classic or one that you want to read? Romanul clasic preferat sau cel pe care dorești să-l citești?

Vreau de mult să citesc Citadela și Anna Karenina. Mereu le amân pentru cărți mai scurte...


5) Christmas Sweets: What book would you love to receive for Christmas? Ce carte dorești să primești de Crăciun?

Nimic. Mi-am luat două cărți luna asta și deja nu mai e loc în mintea mea 😂

6) Candles in the Window: What book gives you that warm fuzzy feeling? Ce carte îți dă senzația aceea de cald și bine?

Basmele românilor de Petre Ispirescu, peveștile fraților Grimm, si cele de Hans Cristian Andersen


7) Christmas Trees & Decorations: What are some of your favorite book covers? Care sunt coperțile tale preferate?

Cele ca asta:

 

 

 

 

 

 

8) Christmas Joy: What are some of your favorite things about Christmas And/Or some of your favorite Christmas memories? Care sunt lucrurile tale preferate despre Crăciun și/sau amintirile tale preferate de Crăciun?

Familia, zăpada, chec, prăjutiri ...

Antoaneta Ralian - traducatoare

Antoaneta Ralian (24 mai 1924 - 27 noiembrie 2015)

Printre diferitele interviuri cu această persoană celebră de care eu n-am auzit sau nu i-am reținut numele până azi, acesta a fost distribuit de unul din prietenii mei de pe facebook.  Mi-ar fi plăcut să pot atașa acest interviu direct, dar nu mă pricep mai bine de atât.😅

O seară frumoasă!

Trilogia „Născuți din ceață” de Brandon Sanderson... și ce urmează

 
Știu, știu... v-am mai vorbit despre cărțile astea. Dar nu mă pot abține!!!

După un prin volum furtunos enenimentele capătă un moment de respiro în „Fântâna înălțării”, ajungând să lase atenția să cadă pe oamenii din poveste; pe ce cred ei, pe lucrurile care contează pentru ei...

După răsturnarea unui impetiu, noul lider trebuie învățat să conducă, oamenii trebuie învățați să-l asculte și dușmanii trebuiesc înlăturați. Un roman în care intriga politică și romantismul se înpletesc cu războiul și asasinii. Vin luptă cu insecuritățile tipice adolescentelor și fetelor îndrăgostite... probabil singura parte plictisitoare a cărții. Mai sunt și ocazionalele reveniri la primul volum, prin explicații și rememorări care pot fi redundante pentru cei care-și amintesc bine prima carte. Se parcurg repede, nu se pierde mult timp asupra lor.

Aproape-aproape a apărut un triunghi amoros, dar din fericire a fost ocolit. Noile personaje din această parte sunt interesante și se prind frumos în poveste.

Al treilea volum, „Eroul evurilor”, a ceea ce este cunoscută ca „Trilogia originală” începe în trombă și o ține așa până la ultima pagină. Nu mai este nimic din lumea explorată rămas necunoscut, fiecare personaj a fost studiat și prezentat, toate lucrurile sunt la locul lor, a mai rămas să vedem ce se întâmplă. Până la final, personajele luptă cu o putere pe care ei nu o pot vedea, cate este omniprezentă și omniscientă și, colac peste pupăză, lumea se sfârșește. O aventură foarte plăcută, în ciuda dimensiunilor mari ale operei (fiecare volum are peste 500 de pagini). Mi-a plăcut că nu au existat veșnicele certuri și despărțiri între îndrăgostiți, Vin și Elend dovedindu-se un cuplu echilibrat, conflictele lor fiind tratate cu calm și încredere. Sazed a fost cu adevărat o surpriză la final, nu una de neașteptat, doar că eu nu m-am gândit la posibilitățile care existau. Lupta sa religioasă a gost cheie pentru deznodământul seriei. TenSoon a fost unul din motivele pentru care m-am grăbit să citesc volumul ăsta. Voiam să știu mai multe despre kandra. Am aflat... Uau!

Tocmai ce mă relaxam când m-am „împiedicat” în librărie de volumul patru al seriei.

Fiecare volum ar putea fi citit separat, cu excepția celui de-al doilea care este foarte strâns legat de primul, dar volumul trei am constatat că poate fi parcurs cu ușurință. Scurtele pasaje explicative nu ocupă multe rânduri, dar prezintă lucrurile importante. Cu toate acestea pentru mine seria are mai mult farmec acum când am parcurs cele trei volume unul după altul.

Despre volumul al patrulea, „Aliați în slujba dreptății” nu vă pot spune decât că a apărut în 2017 la noi și poate fi separat de seria originală. Legat de primele trei volume prin istorie –care este totuși un lucru destul de important– poate fi citit de sine stătător. Nu pot spune multe despre ce știu că se întâmplă de teamă să nu vă stric plăcerea lecturii. Nu e grabă cu volumul de față, mai ales că mai sunt trei volume după acesta din serie netraduse încă la noi.😅

End of the year book tag! 2017

Eh! Iată că vine si decembrie. Odată cu el, oamenii își evaluează performanțele pe anul care a trecut, fac planuri pentru anul care vine și în general încearcă să fie optimisti. Cel puțin așa ar trebui. Eu o să încep cu lista a ce am citit pe anul asta și ce mi-a plăcut. A fost preluat de la Ariel Bisset .

 

Are there any books you started this year that you need to finish?

Ca cărți ai început anul ăsta pe care trebuie să le termini?

Am lăsat Drumul ascuns de Hortensia Papadat Bengescu neterminată și n-as vrea să intru cu ea în anul care vine...

Do you have an autumnal book to transition into the end of the year?

Ai o carte de toamnă care te-a ajutat să pășesti către sfârșitul de an?

În afată de Chemarea cucului de Robert Galbrath, nu. nu serbez Halloweenul, iar nostalgia este destul de frecventă în literatura pe care eu prefer s-o citesc (pentru mine toamna = nostralgie).

Is there a new release you’re still waiting for?

Este o publicație nouă pe care încă o aștepți?

Nu. Dar am cumpărat Aliați în slujba dreptății de Brandon Sanderson acum o păptămână (nici nu știam că a apărut!!!) tradusă la editura Litera și sunt foarte nerăbdătoare să ajung la ea cu seria Născuți din ceață - sunt la al treilea volum. E amuzant, nu e cel mai interesant lucru din lume dar îmi plac personajele și lumea... cel puțin deocamdată.

What are three books you want to read before the end of the year?

Care sunt trei cărți pe care vrei să le citești până la sfârșitul anului?

Micul prinț?! Masa umbrelor de Ionel Teodoreanu (se pare că sunt eseuri.. s-ar putea să o trec la abandonate) și... Prietenul nostru comun de Charles Dickens.

Is there a book you think could still shock you and become your favourite book of the year?

Este o carte despre care crezi că te-ar putea șoca și ar deveni cartea ta favorită pe anul ăsta?

Nu citesc recenziile cărților pentru că există riscul să îmi pierd interesul în ele. Uneori găsesc pe câte unii care se apucă să-mi povestească ce se întâmplă și nu mai am chef de carte. IMPORTANT: Și eu fac asta uneori, dar încerc să anunț în timp util că urmează revelații.

Have you already started making reading plans for 2018?

Ai început să creezi lista de lecturi pentru 2018?

De data asta chiar am planuri: să citesc ce cărți am deja. Cei care mi-au văzut biblioteca știu că am de unde alege. Multe sunt lucrări de autori români așa că la anul, dacă voi continua cu recenziile vor fi multe nume românești - Sadoveanu, Barbu, Preda ( am patru romane de el, fără să pun la socoteală volumul doi din Moromeții) Zaharia Stancu și mulți mulți alții, inclusiv dramaturgie.

 

Voi aveți lista de lecturi făcută pe anul ce vine?

Winter Book Tag (Tag cu cărți de iarnă)

Ei iată c-a sosit iarna! E timpul să vorbim despre cărți. Am luat această listă de înrebări de la Cărțile nopții. Ea le-a tradus deja așa că de data asta n-a trebuit să mă străduiesc prea tare 😃

---

   1. Zăpada: E frumos când cade prima dată, dar începe să se topească. O carte/o serie pe care ai adorat-o la început, dar apoi, la mijlocul ei, ți-ai dat seama că nu-ți mai place.
N-am putut termina Regii blestemați de Maurice Duron. Ultima carte pur și simplu nu merge.
2. Fulg: Ceva minunat și întotdeauna diferit. Alege o carte care iese în evidență dintre toate pe care le-ai citit.
Floare de Zăpadă și evantaiul secret de Lisa See. Atmosfera, stilul și ideea lucrării a fost deosebită.
3. Om de zăpadă: Întotdeauna e distractiv să îl faci cu familia. Alege o carte pe care ar putea-o citi toată familia.
Orice roman al lui Dikens. Poveste a două orașe a fost ultimul citit.
4. Crăciun: Alege o carte care e plină de veselie și care te-a încălzit în interior după ce ai citit-o.
Numele Vântului de Patrick Rothfuss. Când te trezești că aproape strigi la personaj că face o prostie, înseamnă că te-ai păcălit.
5. Moș Crăciun: El aduce cadouri minunate. Alege o carte pe care ți-ai dori să o primești de Crăciun.
Nu am nevoie de cărți zilele astea. Încă n-am epuizat biblioteca mamei.
6. Bulgăre de zăpadă: Poate fi dureros să fii lovit cu un bulgăre de zăpadă. Alege o carte care doare, care te-a făcut să simți o emoție puternică ca tristețea sau furia.
Dragostea Florii de Bujor e ultima citită ce a avut momente în care m-a întristat.
7. Săniuș: Toți l-am iubit când am fost micuți. Alege o carte care ți-a plăcut când ai fost copil.
Buhuhu! cine-și mai amintește. Prinț și cerșetor când eram mică-mică, în ultimii ani, Harry Potter.
8. Degerătură: Alege o carte care într-adevăr te-a dezamăgit.
Pânza de păianjen de Cella Sergi. Nu neapărat dezamăgire ar fi potrivit... dar când ți se pare o carte jmătate Madam Bovary, jumătate Viața ca o pradă și practic o continuare/repovestire a Enigmei Otiliei nu poți predinde că e originală.
9. Ren: Ceva ce ne este drag nouă. Alege o carte care are o valoare sentimentală pentru tine.
Cavaleri Pardaillan a fost primul roman pe care l-am citit. După el a urmat nebunia!

„Pânza de păianjen” de Cella Serghi

Roman important pentru literatura românescă? Poate.
Pe lângă relația părinți- copii și iluzie-realitate este puțin „Enigma Otiliei” și puțin „Doamna Bovary”. Câteva momente importante (pentru care sunt recunoscătoare) reprezintă abordarea pragmatică a războiului: 

„ei [regalitatea] nu luptă, noi [oamenii de rând] luptăm în război” 

și felul în care era pusă problema femeii pe piața muncii:

 „cu atâția studenți în nevoie de practică nu are rost să plătesc pentru un sectetar, mai ales pentru o femeie” 

Ilozoriul iubirii neîmpărtășite și starea de nesiguranță a personajului par să trecă odată cu obținerea unei anumite înțelegeri asupra propriei nevoi de stabilitate.

Alegoria pânzei de păianjen se aplică multora și astăzi. Este greu să-i scapi iar păianjănul este la pândă.

Dragodstea Florii de Bujor de Lisa See

Dragostea Florii de Bujor este o poveste cu o fantomă. Dacă până aici nu v-am făcut curioși... e cam greu mai departe. În primul rând ar trebui să vă placă să citiți; în al doilea rând ar trebui să vă intereseze China veche; în al treilea rând ar trebui să fiți profund fascinați de obiceiurile și credințele chinezești. Și după toate astea, să puteți accepta ideea că o poveste este spusă de un personaj din lumea de dincolo, blocat încă pe drumul spre viața veșnică.

Un roman presărat cu comentarii literare, cu gelozie, eroticism și, la un moment dat, un pic cam de speriat! Citit în octombrie pe final (da sunt în urmă cu postările...) se potrivește cu atmosfera Halloween-ului, pentru cei care îl serbează; se potrivește cu melancoliile toamnei, pentru cei care preferă să se lase îmbrățișați de nuanțele pământului și se potrivește curioșilor de orice fel care vor să înțeleagă viața unei fete cu picioarele legate din camerele interioare.

Recunosc, Lisa See nu este una dintre cele mai bune scriitoare ale momentului. Probabil sunt alți autori mai „plastici” din punct de vedere al stilului, dar mie mi-a plăcut pentru felul în care se documentează asupra subiectelor ei. Nu are un stil foarte stufos, ceea ce mie îmi place. Romanul a fost interesant, cu siguranța nu am mai citit opere de genul acesta (am ocolit „Poveste de crăciun” de Dickens cu o îndârjire de invidiat 😄 ) și mărturisesc că în alte contexte nu aș aborda povești cu fantome. Aceasta însă este una frumoasă. 

Spor la citit!

Intimidating TBR Tag (Lista intimidantă de lecturi)

Internetul care mănâncă timpul. Ar trebui să fac lucruri mai interesante cu viața mea, dar uite-mă!

1. A book on your TBR pile that you haven't finished. (O carte din lista de lecturi pe care nu ai terminat-o).
Am lăsat „Exilul și împărăția” de Camus în așteptare. Am mai citit și două rânduri din „Clopotul de sticlă” de Silvia Path.

2. A book you just haven't had the time to read for. (O carte pe care pur și simplu nu ai avut timp s-o citești.)
 ...cu greu pot să răspund aici. Sunt mereu alese la nimereală. Mă uit în raft sau în lista de ebook-uri, aleg ceva și încep.

3. A book you haven't read because it's a sequel. (O carte pe care n-ai citit-o fiindcă e o continuare.)
De fapt sunt foarte curioasă cum a continuat seria „Roata timpului” după ce și-a schimbat autorul, dar n-am ajuns încă până la al 11-lea volum.

4. A book you haven't read because it's brand new. (O carte pe care n-ai citit-o pentru că e nou-nouță.)
Uf... iar problema cu noile publicații. Ei, eu am o listă lungă de cărți și nu mă grăbesc să adaug noutăți. Aștept sugestii.

5. A book by and author you read previously but didn't really like. (O carte a unui autor pe care l-ai citit înainte și nu ți-a plăcut foarte mult.)
Habar n-am...
Am citit două romane de Hortensia Papadat Bengescu („Fecioarele despletite” și „Concert din muzică de Bach”) dar nu am continuat cu „Drumul ascuns” și „Rădăcini”. Pur și simplu se mișcă foarte încet.

6. A book on your TBR pile that your just not in the mood to read. (O carte din listă pe care pus simplu nu-ți vine s-o citești.)
„Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee.

7. A book on your TBR pile that you haven't read because it's enormous. (O carte din listă pe care n-ai citit-o fiindcă e enormă.)
„Bâlciul deșertăciunilor”, „Sticletele”... seria „Roata timpului” merită o postare numai pentru ea.

8. A book on your TBR you bought because of the cover. (O carte cumpărată pentru copertă).
„Și Soarele este o stea" are o copertă simpatică, dar n-am cumpărat-o; „Sticletele” la fel.

9. The book on your TBR you find the most intimidating (Cea mai intimidantă carte din listă)
„Citadela” de Antoaine de Sant-Exuperi. Deși nu am citit un rând din ea, pare a fi profund filozofică.

Toamnă și cărți

Toamna. Nu cred că o să pot asocia septembrie cu altceva decât școala. Octombrie își are și el cuvenita asociere cu facultatea, dar nu are vechimea celor doisprezece ani de scoală preuniversitară. Oricum, nu despre asta am vrut să vorbesc azi. Am vrut să vorbesc despre toamnă. Nu prea țin cont de anotimpuri pe blogul ăsta. Nu are importanță. Pe mica mea pagină virtuală poate fi orice sezon în orice moment.

Cele câteva păsărele zburătoare de pe pagină mi se potrivesc la fel de bine ca acum câțiva ani când am ales prima dată fundalul. Nu m-am sinchisit nici o dată de lucrurile din jurul meu.

Pe la mijlocul clasei a zecea îmi amintesc că toată lumea era pornită să vorbească despre Twilight. Se uitau la filme, sufereau după Robert Patison și câțiva curioși cumpărau cărțile. Eu eram liniștită, așteptând cu nerăbdare continuarea lui „Harry Potter”. Nu vă mint, m-am uitat și eu la pozele cu vampirașul favorit al tuturor (care a jucat un rol și în seria Harry Potter 😁 unde l-am văzut mai bine), dar nu datorez cunoașterea în mare a firului narativ Twilight decât acelor câteva discuții asupra filmelor ce se petreceau în jurul meu.

J.K. Rowling a fost singura autoare contemporană pe care am citit-o pentru mulți ani. Ba, chiar pot spune ca, din clasa a XI când am citit talismanele morții până acum un an, când am hotărât s-o citesc pe Lisa See, nu am mai citit alt autor contemporan.

Am privit curoasă prin vitrine când a publicat „Moarte subită”, dar nu am cumpărat-o și nu am citit-o. Recenziile m-au lămurit în timp. Nu e pe lista de lecturi. Am așteptat să apară în viața mea ceva care să ocupe locul camarazilor mei fictivi de școală. Mi-am petrecut zilele plictisitoare ale clasei a XII întrebându-mă de ce nu există o continuare –când nu învățam pentru bac, firește, nu eram inconștientă față de ce este cu adevărat important în lumea reală 😕. Anii au trecut și vă pot mărturisi că am citit „Harry Potter și copilul blestemat”, pe urmă „Fantastic beasts and where to find them” și alte două colecții drăguțe de povestiri de pe Pottermore (unde, în ciuda marelui meu interes pentru limea magică, NU am cont 😄) și sunt la curent.

Ne mai rămânându-mi nici un volum al autoarei la-ndemână, am mers și la literatura sa polițistă: mai precis „Moarte subită”.

Știam de câțiva ani că era autoarea din spatele numelui Robert Galbrath, dar nu m-am grăbit să o citesc din același motiv pentru care nu m-am grăbit să citesc „Moarte subită”. Săptămâna trecută am hotărât să-i acord o șansă...

Nimic nu se potrivește cu toamna mai mult decât Londra cețoasă și misterele. Desigur, mulți asociază perioada cu Haloween-ul. Eu nu. În copilărie îl așteptam cu oarecare nerăbdare pentru că puteam să mă măscăresc pe față fără să mă simt absolut aiurea. Tot mă simțeam auirea, dar puteam spune cui mă întreba că aveam o scuză... Pentru mine toamna înseamnă nostalgie, nu filme horror. Și aveastă carte se potrivește.

Personajele nostime, stilul familar, misterul în sine... s-au nimerit binișor. Nu este cel mai grozav roman polițist, nici cel mai rău. Cu toate acestea limbajul folosit a fost clar adaptat pentru un cititor adult/ adolescent. Mi-ar fi plăcut mai mult dacă nu întâlneam înjurături prin carte. Nu mă înțelegeți greșit: știu că în proporție de 98% populația lumii înjură. Dar o simplă menționare a faptului că înjură este suficient. Din punctul meu de vedere nu e nevoie de cuvintele în sine. Toți am auzit înjurături la viața noastră. Nu e ca și cum n-am ști ce înseamnă.

O altă prolemă nu am azut cu acest roman. Ce mai se întâmplă cu romanele contemporane este că dai peste cuvinte și lucruri de care ești și tu cunoscător (Telephone de Lady Gaga) și care te fac să râzi fiindcă nu ți se mai pare că citesti despre o lume care nu există... L-am citit din nostalgie. Nu prea are logică, dar nu contează. Am să caut continuarea și am să merg mai departe cu aceste cărți. Dacă mă voi oprii probabil va fi din cauză că nu a reușit să mă păstreze curioasă.

Zilele călduroase de ieri-alaltăieri au fost înlocuite de o ploaie lungă. Frunzele au culori minunate; se vede că e toamnă.