Se afișează postările cu eticheta prea multe cuvinte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta prea multe cuvinte. Afișați toate postările
joi, 23 noiembrie 2017
miercuri, 22 noiembrie 2017
Winter Book Tag (Tag cu cărți de iarnă)
Ei iată c-a sosit iarna! E timpul să vorbim despre cărți. Am luat această listă de înrebări de la Cărțile nopții. Ea le-a tradus deja așa că de data asta n-a trebuit să mă străduiesc prea tare 😃
1. Zăpada: E frumos când cade prima dată, dar începe să se topească. O carte/o serie pe care ai adorat-o la început, dar apoi, la mijlocul ei, ți-ai dat seama că nu-ți mai place.
N-am putut termina Regii blestemați de Maurice Duron. Ultima carte pur și simplu nu merge.
2. Fulg: Ceva minunat și întotdeauna diferit. Alege o carte care iese în evidență dintre toate pe care le-ai citit.
Floare de Zăpadă și evantaiul secret de Lisa See. Atmosfera, stilul și ideea lucrării a fost deosebită.
3. Om de zăpadă: Întotdeauna e distractiv să îl faci cu familia. Alege o carte pe care ar putea-o citi toată familia.
Orice roman al lui Dikens. Poveste a două orașe a fost ultimul citit.
4. Crăciun: Alege o carte care e plină de veselie și care te-a încălzit în interior după ce ai citit-o.
Numele Vântului de Patrick Rothfuss. Când te trezești că aproape strigi la personaj că face o prostie, înseamnă că te-ai păcălit.5. Moș Crăciun: El aduce cadouri minunate. Alege o carte pe care ți-ai dori să o primești de Crăciun.
Nu am nevoie de cărți zilele astea. Încă n-am epuizat biblioteca mamei.
6. Bulgăre de zăpadă: Poate fi dureros să fii lovit cu un bulgăre de zăpadă. Alege o carte care doare, care te-a făcut să simți o emoție puternică ca tristețea sau furia.
Dragostea Florii de Bujor e ultima citită ce a avut momente în care m-a întristat.
7. Săniuș: Toți l-am iubit când am fost micuți. Alege o carte care ți-a plăcut când ai fost copil.
Buhuhu! cine-și mai amintește. Prinț și cerșetor când eram mică-mică, în ultimii ani, Harry Potter.
8. Degerătură: Alege o carte care într-adevăr te-a dezamăgit.
Pânza de păianjen de Cella Sergi. Nu neapărat dezamăgire ar fi potrivit... dar când ți se pare o carte jmătate Madam Bovary, jumătate Viața ca o pradă și practic o continuare/repovestire a Enigmei Otiliei nu poți predinde că e originală.
9. Ren: Ceva ce ne este drag nouă. Alege o carte care are o valoare sentimentală pentru tine.
Cavaleri Pardaillan a fost primul roman pe care l-am citit. După el a urmat nebunia!
luni, 20 noiembrie 2017
„Pânza de păianjen” de Cella Serghi
Pe lângă relația părinți- copii și iluzie-realitate este puțin „Enigma Otiliei” și puțin „Doamna Bovary”. Câteva momente importante (pentru care sunt recunoscătoare) reprezintă abordarea pragmatică a războiului:
„ei [regalitatea] nu luptă, noi [oamenii de rând] luptăm în război”
și felul în care era pusă problema femeii pe piața muncii:
„cu atâția studenți în nevoie de practică nu are rost să plătesc pentru un sectetar, mai ales pentru o femeie”
Ilozoriul iubirii neîmpărtășite și starea de nesiguranță a personajului par să trecă odată cu obținerea unei anumite înțelegeri asupra propriei nevoi de stabilitate.
Alegoria pânzei de păianjen se aplică multora și astăzi. Este greu să-i scapi iar păianjănul este la pândă.
sâmbătă, 28 octombrie 2017
Intimidating TBR Tag (Lista intimidantă de lecturi)
Internetul care mănâncă timpul. Ar trebui să fac lucruri mai interesante cu viața mea, dar uite-mă!
1. A book on your TBR pile that you haven't finished. (O carte din lista de lecturi pe care nu ai terminat-o).
Am lăsat „Exilul și împărăția” de Camus în așteptare. Am mai citit și două rânduri din „Clopotul de sticlă” de Silvia Path.
2. A book you just haven't had the time to read for. (O carte pe care pur și simplu nu ai avut timp s-o citești.)
...cu greu pot să răspund aici. Sunt mereu alese la nimereală. Mă uit în raft sau în lista de ebook-uri, aleg ceva și încep.
3. A book you haven't read because it's a sequel. (O carte pe care n-ai citit-o fiindcă e o continuare.)
De fapt sunt foarte curioasă cum a continuat seria „Roata timpului” după ce și-a schimbat autorul, dar n-am ajuns încă până la al 11-lea volum.
4. A book you haven't read because it's brand new. (O carte pe care n-ai citit-o pentru că e nou-nouță.)
Uf... iar problema cu noile publicații. Ei, eu am o listă lungă de cărți și nu mă grăbesc să adaug noutăți. Aștept sugestii.
5. A book by and author you read previously but didn't really like. (O carte a unui autor pe care l-ai citit înainte și nu ți-a plăcut foarte mult.)
Habar n-am...
Am citit două romane de Hortensia Papadat Bengescu („Fecioarele despletite” și „Concert din muzică de Bach”) dar nu am continuat cu „Drumul ascuns” și „Rădăcini”. Pur și simplu se mișcă foarte încet.
6. A book on your TBR pile that your just not in the mood to read. (O carte din listă pe care pus simplu nu-ți vine s-o citești.)
„Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee.
7. A book on your TBR pile that you haven't read because it's enormous. (O carte din listă pe care n-ai citit-o fiindcă e enormă.)
„Bâlciul deșertăciunilor”, „Sticletele”... seria „Roata timpului” merită o postare numai pentru ea.
8. A book on your TBR you bought because of the cover. (O carte cumpărată pentru copertă).
„Și Soarele este o stea" are o copertă simpatică, dar n-am cumpărat-o; „Sticletele” la fel.
9. The book on your TBR you find the most intimidating (Cea mai intimidantă carte din listă)
„Citadela” de Antoaine de Sant-Exuperi. Deși nu am citit un rând din ea, pare a fi profund filozofică.
1. A book on your TBR pile that you haven't finished. (O carte din lista de lecturi pe care nu ai terminat-o).
Am lăsat „Exilul și împărăția” de Camus în așteptare. Am mai citit și două rânduri din „Clopotul de sticlă” de Silvia Path.
2. A book you just haven't had the time to read for. (O carte pe care pur și simplu nu ai avut timp s-o citești.)
...cu greu pot să răspund aici. Sunt mereu alese la nimereală. Mă uit în raft sau în lista de ebook-uri, aleg ceva și încep.
3. A book you haven't read because it's a sequel. (O carte pe care n-ai citit-o fiindcă e o continuare.)
De fapt sunt foarte curioasă cum a continuat seria „Roata timpului” după ce și-a schimbat autorul, dar n-am ajuns încă până la al 11-lea volum.
4. A book you haven't read because it's brand new. (O carte pe care n-ai citit-o pentru că e nou-nouță.)
Uf... iar problema cu noile publicații. Ei, eu am o listă lungă de cărți și nu mă grăbesc să adaug noutăți. Aștept sugestii.
5. A book by and author you read previously but didn't really like. (O carte a unui autor pe care l-ai citit înainte și nu ți-a plăcut foarte mult.)
Habar n-am...
Am citit două romane de Hortensia Papadat Bengescu („Fecioarele despletite” și „Concert din muzică de Bach”) dar nu am continuat cu „Drumul ascuns” și „Rădăcini”. Pur și simplu se mișcă foarte încet.
6. A book on your TBR pile that your just not in the mood to read. (O carte din listă pe care pus simplu nu-ți vine s-o citești.)
„Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee.
7. A book on your TBR pile that you haven't read because it's enormous. (O carte din listă pe care n-ai citit-o fiindcă e enormă.)
„Bâlciul deșertăciunilor”, „Sticletele”... seria „Roata timpului” merită o postare numai pentru ea.
8. A book on your TBR you bought because of the cover. (O carte cumpărată pentru copertă).
„Și Soarele este o stea" are o copertă simpatică, dar n-am cumpărat-o; „Sticletele” la fel.
9. The book on your TBR you find the most intimidating (Cea mai intimidantă carte din listă)
„Citadela” de Antoaine de Sant-Exuperi. Deși nu am citit un rând din ea, pare a fi profund filozofică.
luni, 23 octombrie 2017
Toamnă și cărți
Toamna. Nu cred că o să pot asocia septembrie cu altceva decât școala. Octombrie își are și el cuvenita asociere cu facultatea, dar nu are vechimea celor doisprezece ani de scoală preuniversitară. Oricum, nu despre asta am vrut să vorbesc azi. Am vrut să vorbesc despre toamnă. Nu prea țin cont de anotimpuri pe blogul ăsta. Nu are importanță. Pe mica mea pagină virtuală poate fi orice sezon în orice moment.
Cele câteva păsărele zburătoare de pe pagină mi se potrivesc la fel de bine ca acum câțiva ani când am ales prima dată fundalul. Nu m-am sinchisit nici o dată de lucrurile din jurul meu.
Pe la mijlocul clasei a zecea îmi amintesc că toată lumea era pornită să vorbească despre Twilight. Se uitau la filme, sufereau după Robert Patison și câțiva curioși cumpărau cărțile. Eu eram liniștită, așteptând cu nerăbdare continuarea lui „Harry Potter”. Nu vă mint, m-am uitat și eu la pozele cu vampirașul favorit al tuturor (care a jucat un rol și în seria Harry Potter 😁 unde l-am văzut mai bine), dar nu datorez cunoașterea în mare a firului narativ Twilight decât acelor câteva discuții asupra filmelor ce se petreceau în jurul meu.
J.K. Rowling a fost singura autoare contemporană pe care am citit-o pentru mulți ani. Ba, chiar pot spune ca, din clasa a XI când am citit talismanele morții până acum un an, când am hotărât s-o citesc pe Lisa See, nu am mai citit alt autor contemporan.
Am privit curoasă prin vitrine când a publicat „Moarte subită”, dar nu am cumpărat-o și nu am citit-o. Recenziile m-au lămurit în timp. Nu e pe lista de lecturi. Am așteptat să apară în viața mea ceva care să ocupe locul camarazilor mei fictivi de școală. Mi-am petrecut zilele plictisitoare ale clasei a XII întrebându-mă de ce nu există o continuare –când nu învățam pentru bac, firește, nu eram inconștientă față de ce este cu adevărat important în lumea reală 😕. Anii au trecut și vă pot mărturisi că am citit „Harry Potter și copilul blestemat”, pe urmă „Fantastic beasts and where to find them” și alte două colecții drăguțe de povestiri de pe Pottermore (unde, în ciuda marelui meu interes pentru limea magică, NU am cont 😄) și sunt la curent.
Ne mai rămânându-mi nici un volum al autoarei la-ndemână, am mers și la literatura sa polițistă: mai precis „Moarte subită”.
Știam de câțiva ani că era autoarea din spatele numelui Robert Galbrath, dar nu m-am grăbit să o citesc din același motiv pentru care nu m-am grăbit să citesc „Moarte subită”. Săptămâna trecută am hotărât să-i acord o șansă...
Nimic nu se potrivește cu toamna mai mult decât Londra cețoasă și misterele. Desigur, mulți asociază perioada cu Haloween-ul. Eu nu. În copilărie îl așteptam cu oarecare nerăbdare pentru că puteam să mă măscăresc pe față fără să mă simt absolut aiurea. Tot mă simțeam auirea, dar puteam spune cui mă întreba că aveam o scuză... Pentru mine toamna înseamnă nostalgie, nu filme horror. Și aveastă carte se potrivește.
Personajele nostime, stilul familar, misterul în sine... s-au nimerit binișor. Nu este cel mai grozav roman polițist, nici cel mai rău. Cu toate acestea limbajul folosit a fost clar adaptat pentru un cititor adult/ adolescent. Mi-ar fi plăcut mai mult dacă nu întâlneam înjurături prin carte. Nu mă înțelegeți greșit: știu că în proporție de 98% populația lumii înjură. Dar o simplă menționare a faptului că înjură este suficient. Din punctul meu de vedere nu e nevoie de cuvintele în sine. Toți am auzit înjurături la viața noastră. Nu e ca și cum n-am ști ce înseamnă.
O altă prolemă nu am azut cu acest roman. Ce mai se întâmplă cu romanele contemporane este că dai peste cuvinte și lucruri de care ești și tu cunoscător (Telephone de Lady Gaga) și care te fac să râzi fiindcă nu ți se mai pare că citesti despre o lume care nu există... L-am citit din nostalgie. Nu prea are logică, dar nu contează. Am să caut continuarea și am să merg mai departe cu aceste cărți. Dacă mă voi oprii probabil va fi din cauză că nu a reușit să mă păstreze curioasă.
Zilele călduroase de ieri-alaltăieri au fost înlocuite de o ploaie lungă. Frunzele au culori minunate; se vede că e toamnă.
vineri, 6 octombrie 2017
Seria „Monștrii din Verity” de V.E. Schwab
O serie în două volume în care întâlnim personaje departe de obișnuitul supererou cu onoarea nepătată gata să se acopere de glorie. Seria se adresează „demograficului” young adult fără a fi enervantă (eg: dramă inutilă, momente de dragoste neîmpărtășită, fițe de dive pop care habar n-au de fapt cum merge lumea).
Personajele principale, Kate, fiica primarului orașului, și August, fiul adoptiv al celui care conduce cea de-a doua parte a orașului, se întâlnesc și descoperă că au un țel comun.
O parte romane de spionaj, o parte romane psihologice și o parte romane fantastice, prezentând un oraș distopian în care ființe întunecate se nasc ca rezultat al crimelor comise, este o lectură care satisface majoritatea cererilor cititorilor de gen. Pfuu! ce frază lungă.
Stilul narativ este simplu, fără înflorituri și digresiuni. Lumea este prezentată ușor, fără să ni se arunce munți de informație dintr-o dată.
„Acest cântec neîmblânzit”, prima carte a seriei poate fi citită și ca volum unic oferind o finalitate acțiunii.
„Duetul nostru întunecat” încheie povestea celor două personaje principale, reunindu-le pentru a-și duce la îndeplinire planurile finale.
O variantă fantasy a lui „Romeo și Julieta”, este o poveste fără romance. O lectură care ridică întrebarea: „Cine este monstrul?” și cine trebuie să-l pedepsească.
miercuri, 13 septembrie 2017
"Hoțul de cărți" de Marcus
Acum câțiva ani era la modă această carte (cam cum este acum "Toată lumina pe care nu o putem vedea") și mi-a picat și mie în mâini. Curiozitatea este unul din motivele pentru care stau cu ochii după alte cărți decât cele care îmi ocupă biblioteca (rafturi întregi!) și citesc cam cu vinovăție volume noi în loc sa îi citesc pe clasicii de pe rafturi.
Cartea nu a fost expraordinară. Începe abtupt și este destul de veselă în ciuda subiectului nu tocmai plăcut. Ideea unui narator în persoana morții a adus un plus de inovație cărții. Felul în care este organizat firul narativ poate fi puțin neplăcut. Naratorul sare de la momentul prezent la viitor și înapoi, oferind informații de feluri diverse, la un moment dat fiind chiar un narator pe care nu te poți baza, prezentând lucrurile într-o lumină diferită decât realitatea.
Este o experiență diferită și nu este deloc neplăcută, dar i s-a făcut mai multă reclamă decât ar fi trebuit.
Cartea nu a fost expraordinară. Începe abtupt și este destul de veselă în ciuda subiectului nu tocmai plăcut. Ideea unui narator în persoana morții a adus un plus de inovație cărții. Felul în care este organizat firul narativ poate fi puțin neplăcut. Naratorul sare de la momentul prezent la viitor și înapoi, oferind informații de feluri diverse, la un moment dat fiind chiar un narator pe care nu te poți baza, prezentând lucrurile într-o lumină diferită decât realitatea.
Este o experiență diferită și nu este deloc neplăcută, dar i s-a făcut mai multă reclamă decât ar fi trebuit.
miercuri, 23 august 2017
„Născuți din ceață: Ultimul imperiu“ de Brandon Sanderson
Un roman care a reușit să lanseze un autor nou pe culmile succesului lumii ficțiunii fantastice. Este un roman mare, mult mai mare decât aș fi citit eu în mod normal. Când am auzit prima dată de acest roman a fost la o recomandare goodreads din 2013. Am citit descrierea și am zis că ar fi drăguț să-l citesc. Nu mă gândeam serios c-o să-l citesc, dar am reușit să dau peste el. În mod surprinzător, l-am găsit în format digital. Cred că dacă aș fi ținut în mână cele 800+ pagini, aș fi renunțat. Dar, așa, cu paginile zburând pe ecran, a fost mai usor (mai puțin ochii uscați despre care probabil știți 😊) Și acum recenzia în sine.
Universul: Foarte bine conturat, făra a fi încărcat. De loc un roman scurt, amestecul dintre narațiune și descriere este bine proporționat. Unele lucruri ar putea fi puse la îndoială, ca de exemplu, abilitatea oamenilor și a vegetației de a supraviețui vreme îndelungată într-un mediu acoperit mereu de nori de cenusă, dar fiind o lume magică, și creaturile care o trăiesc pot fi la fel de magice, nu?
Sistemul magic: (sau echivalentul acestei categorii) mi-a dat puțină bătaie de cap. În urma ingerări unor anumite metale, oamenii născuți cu abilități alomantice pot obține anumite puteri. Pe lângă aceștia mai sunt și cețurienii, care pot controla un singul metal și încă unii despre care nu va spun 😁. Aș minți dacă aș spune că am ținut minte care metal oferă fiecare abilitate în parte. Cele mai des pomenite fiind totusi fludorul și bronzul, le-am reținut. Autorul a studiat chimia un an (cred) la facultate, așa că presupun că alegerea metalelor nu a fost chiar la nimereală, din păcate, necunoscând detalii, nu pot evalua mai profud.
Acțiunea: De nota 10. Nu am nimic de reptoșat. M-a distrat; m-a făcut sa sufăr; m-a intrigat... am zburat prin această carte. O deschideam dimineața și o puneam jos doar fiindcă nu aveam de ales. Luptele aeriene au fost palpitante, momentele de acalmie au fost bine tratate. Putea fi mult mai scurtă? Poate, dar n-ar fi avut același farmec.
Personajele: Kalcier ar fi fost... dar n-a fost... așa a fost să fie. "Mereu mai este înca un secret."
Vin a fost adorabilă, așa cum se putea să fie o hoață, ucigașă, într-un conac plin de nobili. Felul în care își insușește cunoștințele asupra abilităților alomantice este mai puțin tras de păr decât în cazul altor romane de gen. Asta a fost un lucru foarte bun. Personajele în general sunt un punct forte la Sanderson, din câte am observat eu.
Vin a fost adorabilă, așa cum se putea să fie o hoață, ucigașă, într-un conac plin de nobili. Felul în care își insușește cunoștințele asupra abilităților alomantice este mai puțin tras de păr decât în cazul altor romane de gen. Asta a fost un lucru foarte bun. Personajele în general sunt un punct forte la Sanderson, din câte am observat eu.
Dialogul: Am citit recenzii în care se spune că dialogul este cam lung. Probabil că da. Mie mi-a plăcut. Kalcier avea cele mai nostime răspunsuri, iar felul în care îl amețeau pe Boare mă făcea să râd.
Am citit această carte ca lectură de vacanță, nu ca operă revoluțională de literatură. Oferă ce promite.
Am citit această carte ca lectură de vacanță, nu ca operă revoluțională de literatură. Oferă ce promite.
vineri, 21 iulie 2017
Nope Book Tag
NOPE. Book Tag by A booktube book
Questions/Întrebări:
1. NOPE. Ending: A book ending that made you go NOPE either in denial, rage, or simply because the ending was crappy./Final NOPE: finalul unei cărți care te-a făcut să zici NOPE, fie în abnegație, revoltă, sau pur și simplu pentru că finalul era de rahat.
Fata din tren.
2. NOPE. Protagonist: A main character you dislike and drives you crazy./Protagonist NOPE: Personaj principal care nu-ți place și care te scoate din sărite.
Hatchcliff din „La răscruce de vânturi“.
3. NOPE. Series: A series that turned out to be one huge pile of NOPE. after you’ve invested all of that time and energy on it, or a series you gave up on because it wasn’t worth it anymore./Serie NOPE: o serie care s-a dovedit a fi o grămadă mare de nu, după ce ai investit timp în a o citi, sau o serie la care ai renunțat pentru că nu mai merita efortul.
Instumentele Mortale. E prea lungă.
4. NOPE. Popular pairing: A “ship” you don’t support./ Cuplu popular NOPE: o cuplare pe cate nu o susții.
Păi, dacă e vorba de cupluri din romane, atunci GreyxAnastasia, dacă vorbim despre ce își imaginează autorii fanfictiune pe net, când am auzit combinația HarryxDraco nu mai știu ce am zis.
5. NOPE. Plot twist: A plot twist you didn’t see coming or didn’t like./ schimbare neprevăzută NOPE: o scimbare neprevăzută a firului narativ pe care nu o așteptai sau nu ți-a plăcut.
Finalul de la "Duetul nostru întunecat" (nu știu dacă a fost tradusă încă în română).
6. NOPE. Protagonist action/decision: A character decision that made you shake your head NOPE./ decizie a protagonistului/gest al protagonistilui NOPE: decizie a unui personaj ca te-a făcut să-ți scuturi capul nu.
Rand din Roata timpului, când a salvat-o pe femeia în alb din locul unde era ținută.
7. NOPE. Genre: A genre you will never read./ gen literar NOPE: genul literal pe care nu-l vei citi.
Horror/ macabru.
8. NOPE. Book format: Book formatting you hate and avoid buying until it comes out in a different edition./ formatul cărților NOPE: formatul de carte pe care îl eviți până apare în alt format.
Nu prea este cazul meu. Singurele cu care am probleme sunt cele audio, dar acestea apar de obicei după cele scrise. Nu prea îmi plac cele cu coperți tari, dar mai ales mărimea textlui contează, dacă este prea mic nu cumpăr cartea.
9. NOPE. Trope: A trope that makes you go NOPE./ un artificiu NOPE: un artificiu literar care nu-ți place.
Amnezia.
10. NOPE. Recommendation: A book recommendation that is constantly hyped and pushed at you that you simply refuse to read./ Recomandarea NOPE: o carte pe care o găsești recomandată mereu și refuzi s-o citești.
Acum câțiva ani era la modă Twilight.
11. NOPE. Cliche/pet peeve: A cliche or writing pet peeve that always makes you roll your eyes./ clișeu NOPE: un clișeu sau stil de a scrie care te face să dai ochii peste cap.
Scene la duș.
12. NOPE. Love interest: The love interest that’s not worthy of being one. A character you don’t think should have been a viable love interest./ personajul de care se îndrăgostește protagonistul NOPE: un personaj de care se îndrăgostește personajul cere nu e demn să fie așa ceva. Un personaj care nu crezi că ar fi tebuit să fie viabil pebtru acest rol.
Nu știu.
13. NOPE. Book: A book that shouldn’t have existed that made you say NOPE./ carte NOPE: o carte care nu ar fi trebuit să existe, care te-a fàcut să spui nu.
Carry on de Raindbow Rowell.
14. NOPE. Villain: A scary villain/antagonist you would hate to cross and would make you run in the opposite direction./ răufăcătotul NOPE: un răufăcător/ antagonist de speriat pe care nu ai vrea să-l întâlnești în calea ta și te-ar face să fugi în cealaltă direcție.
Sauron.
15. NOPE. Death: A character death that still haunts you./moartea NOPE: moartea unui personaj care încă te bântuie.
Hanno din "Cada Buddenbrook".
16. NOPE. Author: An author you had a bad experience reading for and have decided to quit./ Autor NOPE: autor față de care ai avut o experiență neplăcută citindu-l și ai decis să nu-l mai citești.
Stendhal... Dar am de gând să ma încerc.
Questions/Întrebări:
1. NOPE. Ending: A book ending that made you go NOPE either in denial, rage, or simply because the ending was crappy./Final NOPE: finalul unei cărți care te-a făcut să zici NOPE, fie în abnegație, revoltă, sau pur și simplu pentru că finalul era de rahat.
Fata din tren.
2. NOPE. Protagonist: A main character you dislike and drives you crazy./Protagonist NOPE: Personaj principal care nu-ți place și care te scoate din sărite.
Hatchcliff din „La răscruce de vânturi“.
3. NOPE. Series: A series that turned out to be one huge pile of NOPE. after you’ve invested all of that time and energy on it, or a series you gave up on because it wasn’t worth it anymore./Serie NOPE: o serie care s-a dovedit a fi o grămadă mare de nu, după ce ai investit timp în a o citi, sau o serie la care ai renunțat pentru că nu mai merita efortul.
Instumentele Mortale. E prea lungă.
4. NOPE. Popular pairing: A “ship” you don’t support./ Cuplu popular NOPE: o cuplare pe cate nu o susții.
Păi, dacă e vorba de cupluri din romane, atunci GreyxAnastasia, dacă vorbim despre ce își imaginează autorii fanfictiune pe net, când am auzit combinația HarryxDraco nu mai știu ce am zis.
5. NOPE. Plot twist: A plot twist you didn’t see coming or didn’t like./ schimbare neprevăzută NOPE: o scimbare neprevăzută a firului narativ pe care nu o așteptai sau nu ți-a plăcut.
Finalul de la "Duetul nostru întunecat" (nu știu dacă a fost tradusă încă în română).
6. NOPE. Protagonist action/decision: A character decision that made you shake your head NOPE./ decizie a protagonistului/gest al protagonistilui NOPE: decizie a unui personaj ca te-a făcut să-ți scuturi capul nu.
Rand din Roata timpului, când a salvat-o pe femeia în alb din locul unde era ținută.
7. NOPE. Genre: A genre you will never read./ gen literar NOPE: genul literal pe care nu-l vei citi.
Horror/ macabru.
8. NOPE. Book format: Book formatting you hate and avoid buying until it comes out in a different edition./ formatul cărților NOPE: formatul de carte pe care îl eviți până apare în alt format.
Nu prea este cazul meu. Singurele cu care am probleme sunt cele audio, dar acestea apar de obicei după cele scrise. Nu prea îmi plac cele cu coperți tari, dar mai ales mărimea textlui contează, dacă este prea mic nu cumpăr cartea.
9. NOPE. Trope: A trope that makes you go NOPE./ un artificiu NOPE: un artificiu literar care nu-ți place.
Amnezia.
10. NOPE. Recommendation: A book recommendation that is constantly hyped and pushed at you that you simply refuse to read./ Recomandarea NOPE: o carte pe care o găsești recomandată mereu și refuzi s-o citești.
Acum câțiva ani era la modă Twilight.
11. NOPE. Cliche/pet peeve: A cliche or writing pet peeve that always makes you roll your eyes./ clișeu NOPE: un clișeu sau stil de a scrie care te face să dai ochii peste cap.
Scene la duș.
12. NOPE. Love interest: The love interest that’s not worthy of being one. A character you don’t think should have been a viable love interest./ personajul de care se îndrăgostește protagonistul NOPE: un personaj de care se îndrăgostește personajul cere nu e demn să fie așa ceva. Un personaj care nu crezi că ar fi tebuit să fie viabil pebtru acest rol.
Nu știu.
13. NOPE. Book: A book that shouldn’t have existed that made you say NOPE./ carte NOPE: o carte care nu ar fi trebuit să existe, care te-a fàcut să spui nu.
Carry on de Raindbow Rowell.
14. NOPE. Villain: A scary villain/antagonist you would hate to cross and would make you run in the opposite direction./ răufăcătotul NOPE: un răufăcător/ antagonist de speriat pe care nu ai vrea să-l întâlnești în calea ta și te-ar face să fugi în cealaltă direcție.
Sauron.
15. NOPE. Death: A character death that still haunts you./moartea NOPE: moartea unui personaj care încă te bântuie.
Hanno din "Cada Buddenbrook".
16. NOPE. Author: An author you had a bad experience reading for and have decided to quit./ Autor NOPE: autor față de care ai avut o experiență neplăcută citindu-l și ai decis să nu-l mai citești.
Stendhal... Dar am de gând să ma încerc.
sâmbătă, 8 iulie 2017
"Stoner" de John Williams
Am luat catea asta în mână în urma unei recenzii ademenitoare. În acea recenzie explica și cum această carte a stat mulți ani ascunsă și cum a fost relansată de curând după ce a fost uitată mult timp.
Pe de o parte înțeleg perfect de ce această carte nu a fost plăcută în America de după război. Personajul nu este un mare războinic, nici un tată minunat, nu luptă pentru cariera lui, pentru fericirea lui... nu luptă și punct.
Ceea ce este probabil alt motiv pentru care acest personaj nu a câștigat inimile publicului a fost faptul clar demonstrat că ar fi putut lupta cu toți și toate, având mai mult decât pregătirea necesară.
William Stoner este un om care din motive puțin evidente pentru cei din afară nu dorește conflict, nu dorește să se lupte cu numeni și, totuși, nu acceptă compromisuri. Viața lui merită parcursă nu pentru că ne va învăța mari lecții de patriotism, onoare sau cum să fii un bun părinte. Personajul practic eșuează în toate. Din această carte putem înțelege mai multe despre viață decât ne-am fi așteptat.
Răutate survenită dintr-un sens greșit de competiție, menținută doar din mândrie. O prietenie care a rezistat ani în ciuda diferențelor, o iubire găsită târziu, o căsnicie nefericită, convenții sociale peste care nu se trece, dar cel mai important lucru pe care îl găsim în această carte este pasiunea și responsabilitatea personajului față de singura pasiune pe care a avut-o.
Odată descoperită, a mers pe calea ei fără să se dezmintă. Din punctul ăsta de vedere eu cred că n-a avut regrete.
Un alt aspect care mi-a plăcut au fost dezbaterile literare. Urmărite cu atenție sunt chiar demne de apreciat, autorul a fost un om de litere.
Pe de o parte înțeleg perfect de ce această carte nu a fost plăcută în America de după război. Personajul nu este un mare războinic, nici un tată minunat, nu luptă pentru cariera lui, pentru fericirea lui... nu luptă și punct.
Ceea ce este probabil alt motiv pentru care acest personaj nu a câștigat inimile publicului a fost faptul clar demonstrat că ar fi putut lupta cu toți și toate, având mai mult decât pregătirea necesară.
William Stoner este un om care din motive puțin evidente pentru cei din afară nu dorește conflict, nu dorește să se lupte cu numeni și, totuși, nu acceptă compromisuri. Viața lui merită parcursă nu pentru că ne va învăța mari lecții de patriotism, onoare sau cum să fii un bun părinte. Personajul practic eșuează în toate. Din această carte putem înțelege mai multe despre viață decât ne-am fi așteptat.
Răutate survenită dintr-un sens greșit de competiție, menținută doar din mândrie. O prietenie care a rezistat ani în ciuda diferențelor, o iubire găsită târziu, o căsnicie nefericită, convenții sociale peste care nu se trece, dar cel mai important lucru pe care îl găsim în această carte este pasiunea și responsabilitatea personajului față de singura pasiune pe care a avut-o.
Odată descoperită, a mers pe calea ei fără să se dezmintă. Din punctul ăsta de vedere eu cred că n-a avut regrete.
Un alt aspect care mi-a plăcut au fost dezbaterile literare. Urmărite cu atenție sunt chiar demne de apreciat, autorul a fost un om de litere.
miercuri, 5 iulie 2017
„Steaua fără nume“ de Mihail Sebastian
Volumul pe care îl am eu ( editura "Blasco") include trei piese de teatru: "Jocul de-a vacanța", "Steaua fără nume" și "Ultima oră".
Piesele de teatru au mereu mai multă semnificație dacă sunt jucate, dar în cazul de față didascaliile s-au dovedit deoseit de explicite. Comicul de situație este probabil cel mai folosit în cadrul acestor piese. O convenție între autor, actori și public face posibil umorul acesta. Personajele nu reușesc să se înțeleagă între ele, alearga dintr-un loc în altul, se frământă, se agită.
Toate sunt catalogate drept comedii. Eu nu am râs cu inima ușoară decât la ultima. Celelalte au reușit să lase în urmă o idee, un concept care să-mi ceară să reflectez puțin asupra oamenilor, vieți, deciziilor...
Autorul a murit tânăr, a trăit o viață mai ascunsă, piesele sale fiind semnate sub Matei Vișniec, pentru că era evreu. La începutul volumului se găsesc citate din opere de crtică literară care îi regretă geniul pierdut.
Ușor de parcus și vesele, pot distra într-o după amiază de vară, cum avem zilele astea.
joi, 29 iunie 2017
Isteria de jumătate de an
Am văzut câteva tag-uri despre cărți și m-am gândit să fac și eu câteva. Acesta este 'Mid year book freack out'. A fost amuzant, mai ales când mi-am dat seama că nu știu ce să răspund la fiecare întrebare 😄
1. Best Book You've Read So Far in 2017?
Cea mai bună carte citită până acum în 2017?
Greu de ales... Cred că voi spune "O mare de lacrimi" de Ruta Sepetys fiindcă este ultima citita...dar încă pot numi "Potopul" ca o carte foarte bună.
2. Best Sequel You've Read So Far in 2017?
Cea mai bună continuare citita pâna acum în 2017?
Nu prea am citit serii, dar "Pan Wolodjowski" mi-a plăcut.
3. New Release You Haven't Read Yet, But Want To?
Noua publicație pe care n-ai citit-o încă, dar vrei s-o citești?
... nimic. Am atâtea cărți rămase din urmă de citit că nu mă grăbesc să ajung la ultimele noutăți. Poate "Creaturi fantastice și unde pot fi găsite" de J.K. Rowling. Nu m-am uitat la film pentru că mi-a fost prea lene să merg la cinema.
4. Most Anticipated Release For Second Half of 2015?
Publicația așteptată cu cea mai mare nerăbdare în cea de a doua parte a anlui 2017?
Același răspuns ca mai sus. "Wonder Woman" de Leigh Bardugo.
5. Biggest Disappointment?
Cea mai mare dezamăgire?
Nu mă dezamăgește literatura pe mine. Aleg volume care sunt deja confirmate ca bune.😁
6. Biggest Surprise?
Cea mai mare surpriza?
"Sezonul accidentelor" a fost aproape plictisitoare, dar a abordat câteva probleme destul de interesante spre final. "Papuci lui Mahmud" a lui Gala Galaction de asemenea.
7. Favourite New Author?
Noul autor preferat?
Sunt între Brandon Sanderson și Hortensia Papadat Bengescu. Ar trebui să mai citesc ceva de ea...
8. Newest Fictional Crush?
Noua dragoste din fictiune?
Nu mă îndrăgostesc de personaje fictive... Chaol a fost simpatic, dar nu îl visez noaptea dacă asta așteptați să vă spun.
9. Newest Favourite Character?
Cel mai recent personaj favorit?
Nobody Owens din "Cartea cimitirului" și Florian din "O mare de lacrimi", deși Emilia m-a câștigat la final (aș fi putut face pariu că fesul roz scapă!, dar poate a scăpat în felul său).
10. Book That Made You Cry?
Cartea care te-a facut să plângi?
În mod surprinzător, nu a fost "O mare de lacrimi", a fost "Cartea cimitirului". Și nu din motive existente în carte.
11. Book That Made You Happy?
Cartea care te-a făcut fericit?
Toate cărțile mă fac fericită când le termin. Char dacă mă enervează uneori când sunt la juma de drum ("Bal mascat").
12. Favourite Book To Movie Adaptation You Saw This Year?
Cea mai bună adaptare carte-film vazută anul asta?
Greu de spus. Nu prea mai casc gura la filme. Mai mult stau cu ochii holbați la "Camera de gardă". Am văzut spot-ul promoțional la "Anne of Green Gables" și "Cele 13 motive". Mi-au plăcut amândouă. Pe cel de al doilea chiar vreau să-l citesc.
13. Favourite Review You've Written This Year?
Recenzia preferată scrisă până în prezent?
Nu cred că am apucat să scriu recenzia preferată încă.
14. Most Beautiful Book You Bought So Far This Year?
Cea mai frumosă carte cumpărată până în prezent?
Nu știu...nu cumpăr cărți pentru copertă, deși le apreciez pe cele superbe. "Banda celor 6 ciori" arată bine, la fel și "Acest cântec neîmblânzit".
15. What Books Do You Need To Read By The End of The Year?
Ce cărți trebuie să citești până la sfârșitul anului?
O listă enormă de peste 50 de cărți, unele serii altele individuale, dar toate necitite încă.
vineri, 23 iunie 2017
"Simon vs the Homo Sapiens Agenda" de Becky Albertali
Hm... Ce oi fi citit, ce n-oi fi citit. Oricum, nu mă grăbeam să deschid această carte, dar nu pot spune că a fost o dezamăgire totală. Există anumite emisiuni care prezintă relații gay pentru plăcerea fetelor, este o piață pentru asta...
Detaliind, nu este un roman prost, are umor, personaje haioase, e chiar plăcut, dar nu este neapărat cel mai interesant lucru. Este interesant pentru cuplul principal, gay, și pentru că e promovat de conunitatea LGBT. Cineva trebuie să scrie și despre asta.
Felul în care personajul principal actionează este în mare corect, familia lui este nostimă până la absurd, ceea ce va place tineretului. Este o poveste drăguță, un roman contemporan, potrivit stilului american.
marți, 2 mai 2017
„Potopul” de Henry Sienkiewicz
Ce s-o mai lungesc eu că romanul ăsta e și așa lung. O mie și ceva de pagini de istorisiri de război, cavaleri neînfricați și trădători la fel de grozavi ca eroi în sine.
Am adorat această carte, deși mulți ani de acum în colo n-o voi mai deschide s-o parcurg din scoarță în scoarță. În ciuda dimensiunilor de proporții nu sunt momente de mare plictiseală. Acțiunea este încântătoare.
Parte dintr-o trilogie eu am început, în modul specific numai mie, cu ultima parte, „Pan Wolodjiowski”, și trebuie să mărturisesc că mi-a fost cam greu la început să „mă întorc în timp” puțin cu personajele deja văzute. La scurt timp am aflat că nu este deloc greu și că nu trebuie să citești aceste cărți în ordine (deși este o idee bună să fie luate în ordine 😊).
Cu toate acestea nu mă voi grăbi să caut prima parte a trilogiei. Nu cred că voi mai parcurge încă un text așa de mare de la același autor prea curând.
Niciodată să nu spun niciodată totuși... o lectură pe care o recomand cu drag. Kimicic a fost adorabil, iar de Mihai ce să mai zic... cumva mereu face ceea ce trebuie! 💖 nu că n-ar fi fost asta intenția autorului, dar totuși.
Un clasic al literaturi polone, demn de toată atenția.
duminică, 26 februarie 2017
"Dumbrava roșie" de Petru Rezuș
Sincer nici nu stiu dacă se mai publică. Avantajul de a avea acces la biblioteca mamei este că multe din cărți sunt poate ieșite din circulație 😁
Nu am găsit-o pe Goodreads!? Ceea ce m-a amuzat. Cred că trebuie s-o adaug personal, doar că nu mă pricep... Cred că o să ignor acest fapt și o să trec la următoarea carte.😄
Editare 27 dec 2017: a apărut și o pot adaugă la citite. Urâtă!!
miercuri, 12 octombrie 2016
„Nopțile de Sânziene” de Mihail Sadoveanu
Sarea și piperul:
Neculai Peceneaga (are sens doar dacă parcurgeți cartea cap-coadă :)Context:
Romanul se încadrează în categoria realismului magic, publicată în 1934,
Recomandare: de citit într-o zi cu ploaie, că tot plouă mult zilele astea.
marți, 11 octombrie 2016
„Concert din muzică de Bach” de Hortensia Papadat Bengescu
Eugen Lovinescu, vedea în opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evoluției necesare de la subiectiv la obiectiv în cadrul prozei românești, dublată de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”(sursă).
Sarea și piperul:
Când doamna Vera de după brise-bise, pândise câteva zile în șir la toate orele și mereu zadarnic venitea lui Lică, trecuse prin numeroase faze ale curiozității și decepției.
"Na venit azi!... Nici azi n-a venit!... Ce-o fi având de nu vine?... Lipsește pe semne!... Să știi că s-au certat!... Se vede că l-a luat dracu!..."
Cam astea erau etapele nerăbdării pe care le petrecuse doamna Vera.
Context:
Acest roman este cel de mijloc dintr-o serie de trei, toate axându-se pe membrii unei familii și cunoștințelor acestora. Dacă doriți să le citiți în odine, trebuie să începeți cu „Fecioarele despletite”. A fost creat în timpul ședințelor cenaclului „Sburătorul”, căruia i l-a și dedicat. Vă puteți imagina oameni întâlnindu-se să discute capitolele unor romane!
miercuri, 28 septembrie 2016
10 cărți clasice
Continuând în tonul dat de ultima postre, aveți o selecție a 10 cărți clasice pe care ei spun că trebuie să le citiți... eu nu le-am citit încă :D. Am altele în biblioteecă pe care le amân de ani!Îndrăznesc să afirm că această selecție se referă la romane scrise în limba engleză, fiindcă sunt exclusiv englezești!
Sursă: Link
Salut! Sunt Beth de la AbeBooks și astăzi suntem aici să-ți recomandăm niște cărți clasice. Este un citat al lui Mark Twain care sună cam așa:
O carte clasică este o carte pe care toată lumea o laudă dar nimeni n-o citește.
Și cred că este ușor să crezi asta. Este intimidant dacă te gîndești la cele 1200 de pagini din „Război și pace”. Este ușor să renunți chiar înainte de a începe, dar un clasic este un clasic dintr-un motiv și orice iubitor de cărți va dori să exploreze cel puțin cîteva dintre ele. Așa că am întocmit o listă cu zece cărți clasice pe care chiar trebuie să le citești.
Privește această listă cu îngăduință, aceastea sunt doar preferințele noastre și am exclus nenumărate dar este un loc bun de unde să începi.
Publicată inițial în 1851, aceasta este povestea căutării asidue a marinarinarilor pentru a găsi un cașalot alb uriaș. Conține una dintre cele mai celebre introduceri din literatură „Spune-mi Ismail” și este o poveste celebră despre nebunie și obsesie.
„De veghe în lanul de secară” a fost o lucrare foarte controversată. Este un clasic care nu numai merită atenție dar de asemenea și o recitire deoarece munți cititori au mărturisit o abordare diferită a cărții în adolescentă față de perioada adultă. Fie că-l placi sau urăsti pe Holden Caulfield, este o carte ce provoacă reacții puternice multora și a fost revoluționară pentru vremea ei.
O poveste de dragoste din Anglia secolului XIX , ar fi ușor să catalogăm „Mândrie și prejudecată” ca un simplu roman de dragoste, dar în această carte se petrec mult mai multe. Povestea o urmăește pe Elizabet Bennet ce navighează terenul minat al discuțiilor politicoase despre măritiș, moralitate și altele. Dacă vei citi doar o singură carte de Jane Austin, aceasta este!
„Marele Gatsby” este un exemplu perfect al literaturii de secol XX. În timp ce este ușor să rămâi fermecat de viața opulentă, mărinimoasă și plină de petreceri a lui J. Gatsby, în realitate este mult mai mult, explorând teme precum senzația de gol și la ce măsuri disperate vor recurge oamenii pentru a obține ceea ce ei cred că-și doresc.
Aceasta este probabil cartea mea preferată dintre clasice, scisă în 1960, „Să ucizi o pasăre cântătoare” este singura carte pe care a ascis-o Harper Lee și ideile din ea au fost atât de curajoase și noncomformiste pentru timpul respectiv. Ne-a prezentat ulele dintre cele mai puternice persomaje din literatură: Atticus Finch. Dacă n-ați citit-o, mergeți s-o citiți! Serios!
În romanul de neuitat a lui Ray Bradbury, „451º Fahrenheit”, din 1953, există încă pompieri, dar în loc să potolească focul pentru a salva vieți eu pornesc incendii pentru a arde cărți. Este o poveste înfricoșătoare a unei lumi în care cenzura a câștigat și informația a fost redusă a sunete scurte pentru a păstra masele în neștiintă. Într-o lume mdernă, unde Twitter este la putere, mai ales, este interesantă.
Situată în timpul marii depresii în California, „Șoareci și oameni” este o poveste minuntă despre prietenie și loialitate ce explorează teme întunecate precum rasismul și bolile mentale. Paralele între cruzime și bunătate, pauperitate și privilegii, il fac să fie un roman ce nu poate fi ratat. Din nefericire a fost numă o carte plină de vulgaritate sau cruzime și este pe lista celor mai provicatoare lecturi a Asociației Bibliotecii Americane.
Că veni vorba de cărți provocatoare, o altă carte care a intrat pe acestă listă este „Aventurile lui Huckleberry Finn” de Mark Twain, cel mai probabil din cauza limbajului foarte liber, care, după standardele actuale, este inacceptabil de rasist. Spune povestea lui Huckleberry Finn, un tânăr vagabond și a aventurii sale cu pluta. Criticii cărți denunță felul în care este glorificată viața fără părinți și prea multă libertate pentru un băiat, dar de fapt, Huckleberry Finn este singur și tânjeste după o viață de fanilie și o casă adevărată.
Termeni colocviali ca fratele mai mare, poliția gândiri și cele 2 minute de ură provin dintr-un singur roman: „1984” a lui George Orwell, care dinnou, a fost o lucrare fără precedent a vremii sale. Asemeni cu „451º Fahrenheit” a lui Ray Bradbury, este un clasic interesant de citit mai ales în contextul lumii moderne actuale. Chiar termenul de orwellian, ce denotă regiditate, control, dictatorial sau fascist este probabil rezultatul direct al acestui roman.
O zi bună!
vineri, 16 septembrie 2016
Literatura: unul din subectele pe care le poți aborda fără să superi pe nimeni
Când nu exista televizor, radio și piesele de teatru umpleau amfiteatrele, literatura era o ocupație rezervată intelectualilor cu satut social înalt sau, cel puțin mediu. Cărțile erau considerate un lux și adesea, cei care puteau citi erau nobilii și burghezimea. Dacă exista într-un sat un pastor ce binevoia să-i învețe pe țărani să citească, acesta nu putea spera la un număr mare de doritori, munca la câmp fiind și așa obositoare.
Luând toate aceste fapte în calcul, nu este o surpriză că literaruta acelei perioade era cu adevărat o provocare intelectuală. Idei și ideologii de viață și religie, combaterea opiniei publice prin intermediul unor personaje extraordinare precum David Copperield, Adam Bede, Jean Valjean, aproaope toate personajele lui Balzac –ca să nu mai vorbim de ruși– nu erau singurul scop al acestor scriitori de demult. Ei doreau să creeze o atmosferă a lumi lor și pentru asta nu precupețeau nici un efort. Descrieri ce se intindeau pe pagini întregi ale unui colț de casă, a unui peticel de moșie, toate acestea se regăseau în aceste volume pe care astăzi când le deschidem ne întrebăm de ce trebuie să știm toate aceste lucruri, detalii care nu ne mai folosesc deaoarece accesul la mijloacele vizuale este mult mai facil sau locul în sine nu mai există, acolo fiind acum doar un bloc.
Ceea ce în anii 1800 nu putea fi văzut decât în gravuri și în unele picturi pentru cei suficient de bogați să plătească un artist, astăzi există online. De aceea este greu pentru cititori să deschidă aceste cărți cu multe cuvinte ce par să spună același lucru.
Totuși există un farmec aparte pe care îl poți găsi doar în aceste lucrări ciudat de 'îmbrobodite'. Ceea ce se regăsește cu greu în literatura actuală este o analiză a personajului prin felul său de a vorbi, gândi și interacționa cu alte personaje. Nu întâlnim discuții filozofice și religioase puse în gura personajelor, descrierea muncilor zilnice, activitățile mărunte de fiecare zi nu au ajacelași farmec ca-n romanele lui Rebreanu. Și n-ar trebui uitat că multe din romanele care apar astăzi –mult mai multe decât în vremea aceea– au avut la bază autorii dinnaintea lor. Nici un autor nu poate scrie fără să citească mai întâi romanele ce-au apărut înaintea lui, pentru a se familiariza cu felul în care este bine să spui un anume lucru, pentru a înțelege ce va vrea să spună în cartea sa.
Când deschideți o carte publicată cu prea mult timp înainte de a vă naște e sugur că nu ve-ți găsi acolo personaje care navighează pe internet, dar e sigur ceva acolo care să vă placă, iar, dacă nu vă place, nu-i nimic, puteți încerca o alta. Majoritatea se află în spatiul public sau la bibliotecă. Iar dacă țineți musai să le cumpcărați, se găsesc în ediții de buzunar, la preț de ofertă, pe internet (Google books sau alte liblioteci virtuale), fiind deja în afara legii drepturilor de autor, putând fi descoperite și la anticariate.
Dacă, totuși, nu vă face plăcere să scormoniți prin cărți uitate de vreme, norocul vostru!
Astăzi lireratura este mai prolifică decât a fost vreodată. Literatura științifico-fantastică, fantasy și triller/ horror au locul lor bine definit pe piața cărților, ceea ce nu putem spune că se întâmpla pe vremea părinților noștrii. Serile 'Divergent', 'Jocurile foamei', 'Harry Potter', 'Jocul lui Ender' și 'Stăpânul inelului' fiind doar câteva dintre cele maj celebre filme inspirate de cărți din ultimii ani, demne de mențonar fiind romanele lui Stephen King, G.R.R. Martin și Diana Gabaldon care aparțin unui gen foarte clar delimitat.
La sfârșitul zilei este alegerea fiecăruia ce alege să facă în timpul său liber, cititul rămânând o activitate pentru care trebuie dedicat timp și energie. Scopul literaturii astăzi este de a oferi un repaus de la grijile cotidiene.
Literatura școlară este greu de parcurs pentru că este obligatorie, deși, privind în urmă, mie mi-au plăcut; cea de pe urma cărea a fost produs un film, nu mai este interesantă fiindcă i se cunoaște deja povestea, iar autorii, în încercarea lor de a scoate niște băniți de pe urma muncii lor, scriu povești care să poată fi transpuse cu ușurință pe marile și micile ecrane. La urma urmei, drama multora dintre autori din trecut nu a fost că n-au avut despre ce să scrie, ci faptul că au devenit valoroși doar după ce au murit, cel mai adesea săraci.
De ce nu se supără nimeni?
Într-un interviu realizat scriitoarei J.K. Rowling –nu știu dacă era interviu sadea sau o simplă conversație din reality show-uri – acesta spunea că i s-a întâmplat ca persoane din viața ei să pretindă că un anume personaj era inspirat din viața lor, ceea ce a fost imediat catalogat de către crainic, care era evident de partea autoarei (parafrazes fiindcă mi-e lene să caut inrerviul, este pe youtube): astfel de prezumții sunt o dovadă a unor oameni foarte orgolioși, care se cred atât de deosebiți încât să inspire pe cineva să srie despre ei.
Desigur, autoarea se bucură de succesul celor șapte volume de magie care au făcut-o bogată, așa că își permite 'armata de avocați', cum spunea G.R.R. Martin ( parafrazez și aici din aceleași motive ca mai sus, plus că am urmărit interviul lui acum doi ani, pe când mă pasiona 'Urzeala tronurilor', așa că nu-mi mai intesc multe), care să-i susțină buna trecere pe piața mondială.
Desigur, autoarea se bucură de succesul celor șapte volume de magie care au făcut-o bogată, așa că își permite 'armata de avocați', cum spunea G.R.R. Martin ( parafrazez și aici din aceleași motive ca mai sus, plus că am urmărit interviul lui acum doi ani, pe când mă pasiona 'Urzeala tronurilor', așa că nu-mi mai intesc multe), care să-i susțină buna trecere pe piața mondială.
În general în cărți oameni încearcă să comunice o idee, să reclame o nedreptate, să realizeze o critică socială în orice fel pot, iar pentru asta au nevoie de perssonaje. Nu este o sutpriză că există atât de multe romane despre regii din trecut sau despre oameni născuți cu patruzeci de ani mai înainte –cel puțin – apar atât de des. Riscurile sunt mult mai mici de a te trezi dat în judecată dacă sursa de inspirație are șanse cât mai mici să mai fie în viață. De aceea se și scriu cărți bazare în lumi imaginare. Libertatea este mult mai mare. Și nu există restricțiile pe care le-ar avea dacă ar scrie o poveste în lumea nostră- gravitația poate fi ignorată, oamenii pot avea abilități speciale, nu trebiue să respecte date istorice specifice fiecărei națiuni. Este o evadare fin lumea reală a scriitorului care doreste să ne poarte cu el în această lume indepărtată. Partea proastă în cazul acestor lucrări este că totul în acea lume trebuie creat de la zero. Dacă lumea nu este corect structurată, opera este un eșec, nereușind să-i facă pe cititori să creadă în ea.
imagini de pe google și interviurile le găsiți pe youtube; poate le adaug mai târziu...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)