joi, 18 iunie 2020

Nu mai tin minte cand am avut o zi normala




O să vă uitați chiorâș la mine și o să întrebați: Ce înseamnă o zi normală?
O zi în care nu ies din casă cu o mască de gură atârnând de la o ureche, ca și cum ar fi ultimul accesoriu din gama Gucci. O zi în care nu trebuie să mă duc la o instituție publică și să mă uit cum pune omul de la intrare pistolul de măsurat temperatura la capul oamenilor. Sunt instruiți la sânge. Nici nu te-ai apropiat bine că ți-l bagă în cap. Nu "bună ziua", nu "stați să vă măsor", nimic! Să nu cumva să apuci să spui "nu"; să nu cumva să te apuci să explici că nu vrei la cap, ca vrei la mâna/ umăr/ braț... Repede, să bifeze ca și-au făcut treaba, să nu apuci să protestezi. O zi în care să nu fiu nevoită sa amân să intru undeva pentru că mă obligă să mă supun măsurării temperaturii exclusiv cu termometrul lor, deși eu am termometrul meu personal, curat și ˝propriu˝ în geantă și mă pot măsura cu el dacă nu mă lasă înăuntru altfel... Să nu stau și să număr cu câți oameni mă întâlnesc azi în același timp, pentru că, dacă depășesc numărul risc amendă sau risc să vină să se zbârlească un polițist/gardian la mine... Să nu văd cum își dau alți oameni ochii peste cap și râd de mine pe față, dar mai ales pe la spate pentru că nu vreau să accept niște măsuri care fac mai mult rău decât bine... O zi în care nu mă uit stupefiată cum oamenii merg cu măștile la gură pe stradă deși doar în spații închise este obligatorie purtarea lor, cum stau cu măștile sub nas și cică ei respectă reglementările, când ar putea pur și simplu să spună că, dacă tot le-a măsurat temperatura și a ieșit normală nu mai are sens să poarte mască. 
Acum o saptămână asimptomaticii erau un pericol, acum au realizat ca nu sunt, dar făceau planul să îi închidă pe toți ca pe niște criminali. 
Acum un an sau doi a apărut punga ecologică. Toată lumea era fericită că ajutam mediul. Pungile astea ecologice, întelegeti-mă când vă spun. sunt oriblile. Lipicioase de parcă ar vrea să devină parte din mâna ta când le atingi, pornite să usuce mâncarea dacă ramane mult timp în ele, se sfasie ușor și, la final, sunt scumpe! Dar am acceptat acest discomfort pentru că "protejam mediul"... Se vede că nu a fost convenabil... avem mânuși și măști de unica folosință aruncate peste tot.... același plastic pentru care ecologiștii protestau... s-a întors... de două ori mai puternic!
Stăm cuminți să treacă virusul. Stăm cuminți să treacă pericolul. Stăm cuminți în timp ce bolile oamenilor sunt ignorate din cauza virusului. Stăm și ne înbolnăvim de plămâni din cauza măștilor pe care le purtam la gură... 
Să fii bolnav este o crimă, să îți prodejezi drepturile este o crimă, să nu te supui unei reguli absurde te face prost: "pui viața altora în pericol". De parcă până acum nu existaseră pericole, viruși, gripe și riscuri de toate felurile. Cum or fi supraviețuit atâtea generații fără măști? Fără măsuratea temperaturii la friecare sezon de gripă?
Asfixiem copiii în scoli cu măști. Aerul este cea mai importantă componentă a unei bune funcționări a unui creer si noile reguli îl sufocă. Părinții tac și sunt de acord... De frircă. Le e frică să se opună ministerului învățământului, directorilor, profesorilor, celorlalți părinți care îi fac proști; le e frică să nu li se hărțuiască copiii în școală de către celelealte "genii" ale societății. Le e teamă să nu vină poliția la ușă și să-i acuze de neglijentă... Le e frică de tot. Libertatea noastră s-a redus la frică. Opiniile noastre s-au redus la ce spune majoritatea. Suntem grozavi între noi, dar dacă vine vorba să protestăm, să meargă altul... că eu dacă cârâi îmi pierd locul de muncă...
Suntem liberi noi? Trăim normalitatea? Am găsit înțelepciunea supremă?


joi, 4 iunie 2020

Paste făcute în casă

Acum câteva zile m-a sunat cineva și nu s-a lăsat până nu a aflat tot ce pun în sosul de la paste, așa că astăzi vă împărtășesc o rețetă de paste de la mama. 
Pastele din poză nu sunt făcute de noi. Mereu uit să fac poze când preparăm paste. Pur și simplu sunt prea bune!!! 😂


Întâi se prepară sosul. Altfel se răcesc pastele înainte ca sosul să fie gata. 
  • O ceapă
  • Un ardei sau o jumătate dacă ardeiul este mare (opțional)
  • O roșie crudă sau roșii la conservă/ bulion
  • Un morcov
  • Ulei și sare pentru gust 
  • Busuioc/ pătrunjel/ leuștean etc.
  • Câteodată adăugăm și usturoi.

Se fierb într-o jumătate de cană de apă până se înmoaie și se fierb. Puteți să le lăsați si mai crude. În afară de sosul de roșii de la cutie restul sunt comestibile așa cum sunt, iar sosul nu are nevoie sa fiarbă mult. 
 Așa! Am luat un pachet de paste de 500g și le-am pus și pe astea la fiert.
Suntem trei adulți. Ca să fiți sugure că nu faceți abuz de paste consultați un menu de la restaurant și puneți cantitatea de acolo. Sunt pe internet. După ce fierb pastele, le strecurăm, așezăm în farfurii și punem sosul.
Mai departe este preferința noastră personală: De obicei pe ambalaj  este recomandat trecerea pastelor prin apă rece după fierbere. Noi dacă punem sos pe ele, acesta le separă și nu e nevoie să le mai trecem prin apă. Rămân calde mai mult timp. Puteți adaugă multe altele la reteta asta. De altfel, dacă vi se pare prea stufoasă lista, oricare ingredient din sos poate fi exclus. Nu punem mereu din toate. Ce nu lipsește este ceapa, morcovul și rosia.
Asta e toată rețeta. 
Dacă vă rămâne sos, îl puteți folosi a doua zi la un ghiveci sau alt fel de mâncărică.
Este foarte gustos și făcut în casă de la un capăt la altul.😊 Poftă bună!💝

Vouă cum vă plac pastle.

duminică, 29 decembrie 2019

Așa de sărbători:

S A R M A U A

Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat…
Potpuriu de porc şi vacă, simfonia tocăturii,
imn de laudă mâncării, înălţat în cerul gurii. 
O cochetă care-şi scaldă trupu-n sos şi în smântână
şi se-nfăşoară în varză ca în valuri de cadână.
O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă
c-o bărdacă de vin roşu şi-un ceaun de mămăligă.
Oponentă din principiu şi un straşnic adversar
pentru tot ce e dietă sau regim alimentar. 
Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.
Locatara principala ţine-n spaţiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaică’nnascuta, cum s-o prinzi în prozodie
că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie. 
Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iată-n câteva cuvinte, cum s-ar defini… sarmaua!!!

Păstorel Teodoreanu

Artă, domnule!😆

sâmbătă, 21 decembrie 2019

Am întrebat 10 bloggeri români… – Leapșa

Salut. 
Tot pe internet sunt. 
Tot cu capul în nori.
Am încercat să fiu mai ocupată anul ăsta și am reusit sa scriu mai puțin 😔, dar nimic nu durează la nesfârșit așa că am ajuns să mai înghesui în program niște scrieri.


Am găsit această leapșa pe un blog și am zis că e bună de încălzire, ca să îmi exersez mâna. 

Dacă ai putea alege un fel de mâncare pe care să îl mănânci pentru următoarea lună (fără să ai voie să mănânci altceva), care ar fi acela?
Nu as accepta asa ceva! 🤣 Dacă nu aș avea de ales, as opta pentru o mâncare  de mazăre (la mine mazărea e fără cârnați) cu pâine.  E un fel de mâncare care îmi  place.
Pleci într-o vacanță de două săptămâni pe o insulă exotică și aproape pustie și poți lua cu tine un actor, un blogger/vlogger și un antreprenor (români sau străini). Pe cine iei?
Aș alege niște oameni de care sa nu mă împiedic pe acolo pe unde ajung. Cu cât sunt  mai departe de mine, cu atât mai bine! Adică, sa fim serioși: nu merg pe o insulă pustie să mă a sâcâie la cap un vlogăr. Cât despre actori. Ei joaca teatru de dimineața până seara... oameni falși găsesc peste tot, nu trebuie să chem un profesionist.🤷‍♀️ Mi-ar place să am o conversație cu Emma Watson. Nu știu dacă este atât de grozavă pe cat pare la TV și în interviuri,  dar îmi plac multe din alegerile ei vestimentare și cum vorbește. Ca antreprenor... Nu știu.  Ziceți-mi un organizator de evenimente de succes și îl chem.

Știm cu toții că în copilărie visam cel mai mult. Spune-ne un vis pe care îl aveai în copilărie și s-a îndeplinit și unul care nu s-a îndeplinit.
Am apucat să călătoresc un pic. Un vis împlinit. Neîmplinit: nu sunt un artist plastic de succes. Dat fiind că trebuie să lipesc o banană de un perete ca să mă încadrez în această categorie, nici nu mai vreau. 

Primești un cadou foarte urât de la prietena cea mai buna/prietenul cel mai bun. Îi spui că e oribil sau te prefaci că îți place?
De obicei zâmbesc și caut să fiu recunoscătoare.  Dacă nu mă cunoaște suficient ca să știe că nu-mi place, păi... cred că nu pot spune că e cel/cea mai bun/ă prieten/ă, nu? Uneori oamenii pur și simplu nu au inspirație... iar gustirile se mai schimbă. 
Este sfârşitul lumii. Ce carte ai pune în capsula cosmică pentru a păstra o „urmă” a umanităţii?
"Basmele românilor".  Sau o istorie a dacilor.  Încă n-am ajuns acolo.
Dacă ai putea călători în trecut și să discuți cu tine cel/cea de 18 ani, ce sfaturi ți-ai da? (maxim 3)
* nu mai încerca să faci oamenii să te placă,  majoritatea sunt o cauză pierdută 
* citește ce îți place 
* bucură-te de ce ai realizat 
Ți se oferă șansa de a juca în filmul realizat după cartea ta preferată. Pe cine ai interpreta și de ce? 
Cartea mea preferată este Harry Potter. Aș vrea sa fiu McGonagal, dar sunt cam tânără pentru rolul ăsta.  Bellatrix ar fi poate la fel de interesantă ca interpretare. 
Ce te motivează să scrii pe blog?
În ultima vreme, nimic.  De obicei îmi doresc să spun ceva și atunci scriu.  În ultimul timp, aș vrea să mă regăsesc mai mult în ceea ce spun asa că nu prea mai scriu pentru că acesta este un blog public, iar oamenii răstălmăcesc  totul în defavoarea mea...
Primești un premiu (în bani) pe care ești convins/ă că nu îl meriți. Cum reacționezi?
Tac și-l primesc. Se vor găsi destui să zică "nu-l merită". Macar  să mă bucur de el.
Spune-ne ceva despre tine ce nu ai mai spus public până acum.
Sunt un fotograf extraordinar! 😆