Titluri traduse

Ce trece prin capul omului la ora culcării (sau să spun ce a trecut prin capul acestui om la ora culcării, ca să nu se apuce cineva să își închipuie că eu am puteri paranormale și îi citesc gândurile... fix lui/ei — știți cum vine aceasta🤣 )

În concluzie: ce a trecut prin capul meu la ora culcării, ieri noapte a fost o listă de titluri și cum au fost ele traduse.

De unde a pornit? 

Am văzut un film în timpul zilei și titlul era Will. Will care vine din engleză — filmul era englezesc, formă scurtă pentru William; se poate traduce atât ca viitorul lui a fi cât și ca voință atunci când este substantiv. A avea voință = to have will. Așa că m-am gândit câte sensuri poate avea acest cuvânt atât în limba engleză cât și în limba română, pentru că în film copilul se numește Will, filmul este și despre voință (mai este și despre tristețe dar în fine acum vorbeam despre altceva) și stând așa așteptând să mă ia somnul mă gândii la câteva titluri pe care le-am văzut/citit și felul în care au fost ele traduse în limba română.

Spre exemplu:

Quicksand (carte); 

autor: Nella Larsen

Quicksand înseamnă nisipuri mișcătoare. Quick nu înseamnă mișcătoare, quick înseamnă repede sau rapid (Dacă este adjectiv) dar în engleză așa se numește, iar în română sau asimilat ca mișcătoare. Cine citește acest titlu și  compară cu traducerea, poate face confuzie între mișcătoare și quick care nu au același sens și de aceea ar comite o eroare spunând că quick= mișcătoare. Nu este vina nimănui (decât poate a lui care sare peste partea de verificare si ajunge la concluzie). Limbile sunt limbi și nu ne datorează echivalență, dar trebuie avut grijă. Să nu facem greșeli care nu sunt necesare.

Spinning silver (carte);

autor: Nomi Novik 

To spin în engleză este ceea ce numește la țară a toarce (din fus dacă e nevoie să precizez), poate oamenii nu au mai văzut fusuri în ultimii ani. Silver e argint aici nu avem nicio problemă. La noi în română a fost tradusă ca Argintul preschimbat. De acord, cu ghemul de lână femeia la țară făcea sfoară, ață pe care o împletești după aceea facănd din ea haine, deci preschimba norul de blăniță într-o funie, dar nu are același sens. Nu cred că ar fi avut relevanță să-l traducă identic cu sensul din engleză, cu toate acestea eu care văd ce înseamnă cuvântul și văd și ce înseamnă traducerea mă uit și zic: ciudat.  Nu toată lumea își bate capul cu așa ceva. Pe de altă parte toate cărțile și toate filmele sunt traduse în așa fel încât să aibă sens. Pentru publicul care vine să vadă, o expresie tradusă identic cu sensul original dar care nu are echivalență și nici nu găsește conexiune în limba română sau oriare altă limbă a celui care o vede, nu-i va transmite mesajul corect și respectiva riscă să nu aibă succes pe piață.

Passing (carte)

autor: Nella Larsen (le-am citit recent nu de alta)

Trecând sau În trecere ar fi traducerea. Passing putând trece atât ca pasiv și ca genitiv. Aici sensurile sunt multe, cartea având diverse simboluri si trimiteri. Suficient de spus că este un titlu bizar care se potrivește cu subiectul și mesajul transmis de autoare.

Far from the madding crowd (carte și film)

La noi a fost tradus ca Departe de lumea dezlănțuită deși madding înseamnă înnebunitor. Deci Departe de lumea care te înnebunește sau înnebunitoare. Probabil le-a fost greu să spună publicului că oamenii se înnebunesc unii pe alții. Pe de altă parte, a înnebuni nu este un cuvânt cu un singur sens în engleză, el mai însemnând și a supăra a face furios pe cineva.

The sellout (carte)

autor: Paul Beatty

Aceasta este la noi ca Io contra Stelele Unite ale Americii. Nu știu legătura pentru că nu am citit cartea. Se pare că are legătură cu in tribunal (așa scria pe copertă). Doar termenul de sell out este de explicat aici: că înseamnă a vinde afară. Când este folosit ca expresie, înseamnă a își vinde sufletul, a fi un om de nimic, fără valori (valori bune, că să fii un încăpățînat care nu vrea să accepte un lucru bun și pentru care satisfacția personală este singurul lucru valoros nu intră în categoria a avea valori (morale – oare mai știm ce înseamnă cuvântul acesta?) Revenind, poate însemna și trădător.

Two on a tower (carte)

autor: Thomas Hardy 

Idila pe un turn de la noi nu prea se pupă cu Doi pe un turn cum sună  titlul original. Că este mult mai clar subiectul cărții nu zic nu și de aceea nu mai întreb de ce?, mai ales că nu am citit această proză. 

The wolf den

Tradusă ca Lupanarul.... Nu știu despre ce este vorba. O să o citesc când mai am un concediu. Den înseamnă vizuină iar wolf este lup. Nu știu de ce s-a optat pentru acest titlu. Probabil după ce voi citi cartea voi înțelege 😆. În limba română lupanarul este bordel conform Dex-ului . Cartea are niște femei din acestă lume ca personaje, deci s-a mers pe asta.

Pe lângă aceste descoperiri mai sunt și altele. Dar nu îmi mai amintesc acum.

Target care are nenumărate posibile traduceri în limba noastră dar îl folosim tot pe el... mai nou am gasit cuvântul gratificand în loc de al nostru satisfacând, mulțumind... ne e rusine să spunem lucrurilor pe nume? La înjurături am văzut că nu li se roșesc obrajii (acelora ce le folosesc). Ba o spun cu așa o plăcere vulgară de te întrebi dacă le dă cineva bomboane că își  vomită perversitatea în auzul altora...

Pe locație =loc, regiune, spațiu, zonă l-am mai discutat cândva ... undeva.

Diferența dintre întelege și se întelege

 Nu credeam că o să ajung să explic concepte de comunicare dar poate are cineva nevoie să citească acest lucru.

A înțelege este un verb care definește abilitatea de a decoda un mesaj (nu trebuie să fim Sherlock Holmes ca să interpretăm corect o informație și nici hacker)

Când este vorba de un text într-o limbă străină înțelegerea presupune să știm ce se spune. Ideal să  reușim să și explicăm ce am auzit/citit.

Când citim un text în limba română (o cerință spre exemplu) a înțelege presupune să ne formăm o idee despre ce trebuie să îndeplinim pentru acea cerință (indiferent dacă cerința este realizabilă sau nu).

A se înțelege are câteva sensuri (o avea mai multe dar eu nu stau se le prezint pe toate):

A avea abilitatea de a interacționa cu alte persoane.

A ajunge la un consens

A interpreta un mesaj menut să fie la figurat într-un anume mod 

A face o afacere (mai putin oficială) 

Gradul în care se pot înțelege oamenii este și acesta divers:

Un pic

Parțial 

Foarte bine...

Când nu se înțeleg de loc, pur și simplu nu se înțeleg. Ce să facem? Diferențele ajută la evoluție. Uneori duc la conflict. Nu discutăm această parte acum.

Când omul confundă pe înțelege cu a se înțelege un altul se zbate degeaba să îl facă să înțeleagă ceva pentru că el va fi foarte hotărât să nu se înțeleagă cu cel care explică. 

Deși sensurile sunt asemanatoare între a înțelege și a se înțelege este o oarecare distanță pe care ar trebui să le înțelegem. 

E de înțeles că nu ne-am născut stiind tot, dar nici să facem pe analfabeții nu ne avantajează. 

Floare, mândră floare

     Cum am făcut din această seară o seară de discuții? Pur și simplu am început cu dialogul de acum. Acuma nu este un secret că mă apuc când de câte un lucru și îmi e foarte mult până mă îndur să renunț la respectiva treabă, la fel cum îmi este foarte ușor să amân un lucru până când vine ultimul moment și abia apoi să-l fac. Am început cu simpla constatare că îmi înflorește o floare. 

Să-mi trăiască floarea! 

Floarea a mai fost pozată de mai multe ori, mai mulți ani și a continuat să mă încânte cu petalele ei micuțe.

    Întâi am așezat-o pe masă pur și simplu. Familia a contribuit cu o eșarfă, pentru că eu o fixasem pe o cutie (era verde... nu se portivea cu nimic... unde o fi fost artistul din mine?!!!). După aceea am început să fac poze. Imaginile ieșeau prea... adică spațiul din jurul flori era prea mare și floarea prea mică. Nu a fost vorba despre spațiul în sine ci despre cât de aproape se putea duce un obiectiv de imagine, motiv pentru care am pus în acțiune tuburile macro. Cu tuburile macro problema nu mai este cât de mult spațiu gol este în jurul obiectului central, doar cât de clar poți să scoți obiectul central într o profunzime de câțiva milimetri (se folosește de obicei în situațiile acestea colajul de mai multe imagini fiecare având claritatea pe un alt segment al imaginii, ca să poată face din ea o imagine mare și clară) dar eu, fiind într-un spațiu controlat am optat pentru lumină ambientală și închiderea diafragmei.

       Problema cu închiderea diafragmei (altă problemă!) => imaginile mișcate. Pentru diafragmă închisă e nevoie de lumină mai multă și pentru lumină mai multă e nevoie de un timp mai mare de expunere. Am urmărit (cu sensul de supraveghere nu de stalcking — e a mea) floarea timp de câteva săptămâni și chiar m-a încântat în fiecare dimineață să mă așez în fața ei și să văd ce s-a schimbat. În momentul în care au început să se deschidă petalele, schimbările au fost mult mai rapide: de dimineață până seara petalele se desprinseseră toate din mijlocul florii.

contre jour

    O dată ce floarea s-a deschis toată era prea grea și nu mai puteam să mai pozez din același loc. Între timp a început să se deschidă și al doilea buchet, motiv pentru care am creat un aranjament pe masa de birou și le am putut poza pe amândouă odată. A fost perfect. Desigur nu m-am oprit doar la florile dintr-o cameră și doar la un buchet. La un moment dat nu am avut răbdare și m-am "repezit" la floarea mare din altă cameră unde am pozat florile deja deschise sau aproape deschise complet împreună cu niște boboci care așteptau și ei să se deschidă.  

    Cel mai mult am vrut să surprind picăturile care se formau aproape instantaneu cum se deschideau petalele. Din păcate lumină aruncată din față cu blițul făcea ca acele picături să se piardă ca și aspect și, ca să nu se piardă ca aspect, a trebuit să mă bazez pe lumina din lateral, de la fereastră, de la lanternă, de la veioză etc. Am mai învățat cu ocazia asta că e foarte greu să stai nemișcat când faci o poză la 1/60, 1/40 secunda. Am apelat și la trepied când am considerat că nu pot să cresc viteza. 

    Una peste alta când floarea a început să se ducă, deja nu prea îmi mai plăcea să pozez, dar mi-au ieșit niște cadre interesante pe care probabil că altfel nu le aș fi făcut dacă nu mi-aș fi propus să documentez evoluția acestei flori de la boboc până la cea mai mare, de fapt nu cea mai mare, până la ultimul moment din viața sa. Și floarea n-a terminat cu bobocii. Încă mai are câțiva, doar că nu mă mai apuc să mai urmăresc încă un boboc. Am obosit.  

    Evident că nu m-am ocupat exclusiv de boboc. Voiam să treacă mai repede la etapa următoare. „Răbdarea e o virtute.” În etapele între cel mai înflorit și cel mai uscat, am mai prins și niște insecte —urmează o poză cu un păianjen, vă e frică luați-o la fugă sau țineți-vă bine pe scaun.

„puștiul” s-a întors în natură și fructele s-au mâncat!

    Cam atât am avut de povestit despre acest moment. Nu am editat pozele. Nu am făcut poze în RAW. Pozele sunt JPG și editate minim după ce au fost scoase din aparat. Pur și simplu nu am vrut să intru în editare complexă cu fișierul RAW. Una peste alta, ținând cont de toate acestea, cred că imaginile au ieșit chiar foarte bine. Claritatea există, detalii există și sunt încântată că am reușit să prind niște picături frumoase în aceste poze. Din o sută de poze am ales câteva pe care le-am postat în articol. 

    Mă gândeam chiar să fac un GIF cu ele astfel încât poza să evolueze de la boboc la floare mare și uscată. Desigur pentru asta ar fi fost esențial ca imaginea să fie surprinsă în același cadru în toate, astfel încât să fie așa cum se întâmplă în imaginile de pe la televizor o creștere perfectă urmărită etapă cu etapă, dar pentru că nu am plănuit de la început să fac un GIF, a rămas nerealizată. Există un GIF dar nu este așa cum visam eu. 

Cum să spun: a pornit totul de la o poză și a devenit un proiect. Proiect de vreo două săptămâni în care au evoluat aceste mici bucățele de floare până la capăt. Vă las azi. 

la 1/4000 și tot se mișcă!

Sper că v-a plăcut ce ați citit. Sper că v-au plăcut pozele și ne mai auzim, ne mai citim, cu altă ocazie.

crop

Cu vocabular de jeg și cu pretenții de lord

M-am gândit o zi și jumătate dacă să postez aceasta... nu știu dacă am ales cu înțelepciune dar acesta este textul. Scris la 2 noaptea, corectat un pic... și cât se poate de personal!

 Un text de blog.

Chiar nu am nimic deosebit pe care să-mi doresc să-l împărtășesc cu oamenii. Unul dintre motive este cel care urmează:

Ca să aibă sens este necesar totuși un context.

Miezul nopții. Scot capul pe fereastră ca să mă uit afară în cartierul meu.

Nu la oameni. Ei dorm (și îi pot vedea și ziua, mult mai ușor).

Pe cer. Voiam să văd dacă a ieșit luna. Așa, eram și eu curioasă dacă, după o zi cu două runde scurte de ploaie, apare luna. Nu a fost lună.

În schimb am auzit când am dat să bag capul înapoi în cameră dezgustătoarea înjurătură „Băga-mi-aș p*** în morții mă-tii.”

Acuma eu nu am timp să-mi consum energia să mă întreb pe cine înjura dezgutător creatura care nu poare fi decât așa cum vorbește, pentru că mie așa mi se spune la școală: că felul în care vorbesc arată cât de educată sunt. Eu fiind cadrul didactic, nu elevul. Vin părinții elevilor să mă „instruiască.” Elevii de la unii dintre acești părinți, în ultimi ani, pricep cam greu. El (elevul) crede că dacă știe să spună înjurături și în consecință să-și facă dușmani este foarte „șmecher.” Ce să le fac!? Pentru cei cu care pot purta conversații civilizate încerc să fac demersuri pentru a le remedia părerile profund eronate...

Revin la subiect!

Ce spune înjurătura despre cel care o emite?

(pentru cei care nu știu ce înseamnă a emite = a spune)

Spune cam urmăroarele:

1. Că este un pervers! (Să tot vrei la nesfârșit să „ți-o bagi” nu poare însemna decît că esti dereglat hormonal și o ai mereu într-un anume fel.) Bietul de el! Trebuie să ajungă la un doctor.

2. Că este un violator și deci locul său este la închisoare. Să nu aveți dubii, violatorilor, creaturile de mult putrezite în care vreți să vă satisfaceți nesătula nevoie NU VĂ VOR. Decât (poate) morți și arzând în focurile iadului. Ca referință la o poropunere din America de acum ceva ani: din păcate castrarea violatorilor nu a fost aprobată ca pedeapsă... încă.

3. Că acesti omeni care înjură de morți sunt pasionați de cadavre. Mirosind a hoit și cu memblele împrăștiindu-se a atingere. Ba și cu ceva viermi prelingându-se din ele. Cum altfel să se justifice nevoia nesfârșită de a viola acele persoane moarte?

4. Că li se pare că batjocoresc neamurile celui viu... Părere greșită. Doar dacă s-ar duce pe lumea cealaltă să încerce să-i găsească ar putea să aibă o șansă să reușească. Dar rudele unui om sunt de obicei multe așa că un oarecare jeg care ar veni la ei nu ar fi altceva decăt o sursă de divertisment. Aici vă imaginați lumea Valhalla a vikingilor în care toți îl pun la locul lui pe cel care a venit să „și-o bage”. Dacă aveți încă dubii, locul respectivului este sub talpa pantofului sau sfășiat în mii de bucățele de aceia pe care vrea să îi .... Bonuls! Dacă ar avea inițiativa să se ducă pe lumea celaltă am scăpa de asemenea rebutri sociale și ce bine ne-ar fi!

5. Că este ani lumină depărtare de civilizație. Da, de civilizație! Ce om educat de familia lui (da! de educație se ocupă familia întâii, pe urmă restul oamenilor!) înjură fără nici un motiv în preajma altor oameni doar ca să-l audă? Nici cei care înjură cu un motiv nu au scuză, dar la nervi să zicem că se mai scapă... Totuși ce nervi să ai doar că a trecut un om pe lângă tine sau, mai ales, tu pe lângă el. Că doar nu ești proprietar pe spațiul public să te exprimi numai cum vrei tu acolo. Dacă nu înțeleg oamenii aceștiea că nimeni nu are nevoie să încerce ei să îi ofenseze cu vorbe fără sens, nu vor înțelege nici de ce nu au aceiași oameni nevoie de existența lor pe acest pământ.

6. Că nu are nici un prieten în cartier. Dacă l-am auzit eu l-au auzit toți ceilalți cu fereastra deschisă (unii chiar cu fereastra închisă) cale de 3-4 blocuri. Din moment ce nu a precizat pe cine înjură, a înjurat pe toată lumea. Ce rău o fi să trăiești între persoane pe care le consideri dușmani! Oare cum dorme noaptea știind că oricine din jurul poate venii să-i dea foc, spre exemplu (atenție: este doar un exemplu!). Concluzia mea ar fi că de aceea nu doarme.

7. În cazul femeilor, că au trecut degeaba prin școală (unele termină chiar facultatea!). Femeile care spun înjurătura mai sus numită sunt cel mai probabil idioate sau repetă niște vorbe jignitoare fără să se gândească ce spun. Persoanelor care aveți pretenția să fiți considerate doamne/ domnișoare și respectate pentru că aveți „depturi”, voi CE vă bagați că nu aveți organul necesar să vă bagați? Este evident că înjurătura este plecată de la bărbați și ancorată în cultul dezonorării prin viol ca mai apoi femeia să fie numită „sticată” de aceiași care au „stricat-o”. Ei, niște „îngeri”, rămâneau nevinovați. Ea, muierea, era spânzurată că doar se violase singură! Să mai aducem aici în discuție cum această înjurătură este misogină și promovează violul și că folosind-o încurajați cultul violului? Adică vă aliniați (că tot e la modă cuvântul) secolelor de subjubare a drepturilor femeii de a hotărî asupra propriei persoane și de a accepta doar ce își dorește ea. Vă e dor de scavie? Vă e dor să nu aveți drepturi? Vreți să pățească niște morți ce nu vă doriți pentru voi înșivă? Dați cu piciorul în anii de revoltă și protest împotriva abuzurilor bărbaților? Ced că ar trebiu să vă mai gândiți.

Și de ce nu am chef să împărtășesc nimic oamenilor...

Păi, dacă dau doar peste necivilizați!

Ce rost are să împarți lucruri frumoase cu oameni care nu au capacitatea să le aprecieze?

Bădăranii ca bădăranii, cu jigodiile ce ne facem?

Înainte să vă grăbiți să mă informați că nu vreți să împărtășiți nimic cu mine, gândiți-vă că nici înjurăturile nu aveți de ce să le împărtășiți dacă tot nu vreți să împărtășiți nimic. Și, dacă în ciuda a toate tot înjurați, nu aveți de ce vă supăra când sunteți văzuți ca niște sălbatici din Evul Mediu (un apelativ blând, acesta).

Poze din 2019

postarea originală în 16.08.2021.

Am scos textul acestei postări, nu fiifdcă îmi era rușine de ce am scris... doar fiindcă am depășit etapa/ momentul și nu știu ce fec de caractere se uită pe blogul meu public.

Mai multe poze Click

The wrong accent!

Salut și bună dimineața! 

N-am scris multe pe aici în ultimul timp. Acum ceva ani mă ocupam de introducerea unor traduceri pentru melodiile preferate... dar se găsesc online în traduceri mai mult sau mai puțin perfecte... așa că am ales să includ o altfel de activitate: subtitrări!

Am găsit o reclamă nostimă și am zis să adaug traducerea ca sî înțelegeți de ce este amuzant!

link pentru ca din orice motiv nu vrea sa-l redea cand il incorporez...

Nu mai tin minte cand am avut o zi normala

O să vă uitați chiorâș la mine și o să întrebați: Ce înseamnă o zi normală?

O zi în care nu ies din casă cu o mască de gură atârnând de la o ureche, ca și cum ar fi ultimul accesoriu din gama Gucci. O zi în care nu trebuie să mă duc la o instituție publică și să mă uit cum pune omul de la intrare pistolul de măsurat temperatura la capul oamenilor. Sunt instruiți la sânge. Nici nu te-ai apropiat bine că ți-l bagă în cap. Nu "bună ziua", nu "stați să vă măsor", nimic! Să nu cumva să apuci să spui "nu"; să nu cumva să te apuci să explici că nu vrei la cap, ca vrei la mâna/ umăr/ braț... Repede, să bifeze ca și-au făcut treaba, să nu apuci să protestezi. O zi în care să nu fiu nevoită sa amân să intru undeva pentru că mă obligă să mă supun măsurării temperaturii exclusiv cu termometrul lor, deși eu am termometrul meu personal, curat și ˝propriu˝ în geantă și mă pot măsura cu el dacă nu mă lasă înăuntru altfel... Să nu stau și să număr cu câți oameni mă întâlnesc azi în același timp, pentru că, dacă depășesc numărul risc amendă sau risc să vină să se zbârlească un polițist/gardian la mine... Să nu văd cum își dau alți oameni ochii peste cap și râd de mine pe față, dar mai ales pe la spate pentru că nu vreau să accept niște măsuri care fac mai mult rău decât bine... O zi în care nu mă uit stupefiată cum oamenii merg cu măștile la gură pe stradă deși doar în spații închise este obligatorie purtarea lor, cum stau cu măștile sub nas și cică ei respectă reglementările, când ar putea pur și simplu să spună că, dacă tot le-a măsurat temperatura și a ieșit normală nu mai are sens să poarte mască. 

Acum o saptămână asimptomaticii erau un pericol, acum au realizat ca nu sunt, dar făceau planul să îi închidă pe toți ca pe niște criminali. 

Acum un an sau doi a apărut punga ecologică. Toată lumea era fericită că ajutam mediul. Pungile astea ecologice, întelegeti-mă când vă spun. sunt oriblile. Lipicioase de parcă ar vrea să devină parte din mâna ta când le atingi, pornite să usuce mâncarea dacă ramane mult timp în ele, se sfasie ușor și, la final, sunt scumpe! Dar am acceptat acest discomfort pentru că "protejam mediul"... Se vede că nu a fost convenabil... avem mânuși și măști de unica folosință aruncate peste tot.... același plastic pentru care ecologiștii protestau... s-a întors... de două ori mai puternic!

Stăm cuminți să treacă virusul. Stăm cuminți să treacă pericolul. Stăm cuminți în timp ce bolile oamenilor sunt ignorate din cauza virusului. Stăm și ne înbolnăvim de plămâni din cauza măștilor pe care le purtam la gură... 

Să fii bolnav este o crimă, să îți prodejezi drepturile este o crimă, să nu te supui unei reguli absurde te face prost: "pui viața altora în pericol". De parcă până acum nu existaseră pericole, viruși, gripe și riscuri de toate felurile. Cum or fi supraviețuit atâtea generații fără măști? Fără măsuratea temperaturii la friecare sezon de gripă?

Asfixiem copiii în scoli cu măști. Aerul este cea mai importantă componentă a unei bune funcționări a unui creer si noile reguli îl sufocă. Părinții tac și sunt de acord... De frircă. Le e frică să se opună ministerului învățământului, directorilor, profesorilor, celorlalți părinți care îi fac proști; le e frică să nu li se hărțuiască copiii în școală de către celelealte "genii" ale societății. Le e teamă să nu vină poliția la ușă și să-i acuze de neglijentă... Le e frică de tot. Libertatea noastră s-a redus la frică. Opiniile noastre s-au redus la ce spune majoritatea. Suntem grozavi între noi, dar dacă vine vorba să protestăm, să meargă altul... că eu dacă cârâi îmi pierd locul de muncă...

Suntem liberi noi? Trăim normalitatea? Am găsit înțelepciunea supremă?