cărțile de iunie

 

Uitele! Am terminat seria lui Iorga. 

Paradisul grădinii: cum am creat o casă în 3D — floare cu floare

Poți avea clipa aceea în care se întâmplă magia, când realizezi că nu mai vrei doar o casă. Vrei o lume. Așa s-a născut proiectul: o casă în 3D, dar cu suflet pus în fiecare colț al grădinii. Pentru că, să fim serioși, ce este o casă fără o grădină — nu e decât un acoperiș. Eu mi-am dorit un paradis.

Totul începe din grădină

Ideea generală a fost destul de clară — casa e bună, dar grădina ta este evenimentul principal. Doar așa se poate: în sus, așa că am umplut curtea cu trandafiri și copaci și pomi fructiferi. Nimic nu strigă „acasă” ca un copac din care culegi vara. Și, ca să nu fie o casă numai pentru fermieri, am pus și brazi — pur și simplu așa, de amuzament. Nu în orice grădină e nevoie de o scuză pentru un brăduț simpatic în colț.

Trandafiri: petala cu petală

Aici a fost, cred, cea mai migăloasă parte a proiectului. Fiecare trandafir a fost construit petală cu petală. A durat, dar rezultatul trece drept trandafir: am ales rodu, roz și roșu aprins. Am fost lenesă: nu am pus toate variantele posibile.

Crini, făcuți tot de mine (în fine, multe sunt făcute de mine)

Un detaliu care mi-a plăcut mult: crinii din interiorul casei au „evadat" și au devenit și crini de grădină. Mi s-a părut o legătură frumoasă între interior și exterior — o floare care circulă liber între cameră și curte.

Am mai încercat și niște garoafe stilizate, pitite pe ici, pe colo prin iarbă. Nici nu știu ce mi-a venit. Nu sunt mare fană garoafe, dar am niște poze deosebite cu niște garoafe!În gradinna această 3D sunt exact acolo unde ar crește natural, ascunse printre firele de iarbă și piertișul decorativ, așteptând să fie descoperite.

O gradină din care să nu mai iasă

Am vrut o curte în care să ai loc de cultivat mult, mult de tot, nu un petic decorativ, ci un spațiu serios de cultivat. Lângă, am adăugat o bucătărie de vară, pentru că asta ar fi într-adevăr un lux: să gătești afară, cu miros de roșii coapte în aer.

Am lăsat și spațiu pentru o mașină... dar nu am pus și mașina. Sincer? Încă sunt pieton. Poate într-o zi. Deocamdată, locul așteaptă.

Mobila mea, a mea și a… mea!

Toată mobila a fost creată de la zero, cum v-am mai zis, un proces lung, dar satisfăcător. Am reciclat, totuși, câteva canapele, chivete și băi dintr-un proiect anterior, pentru că unele lucruri bune nu au nevoie de maim ult și căt de mult să difere acele căzi de baie? Eu le-am facut. Sunt ce îmi convine mie. Dintre toate piesele, favoritele mele necontestate sunt scaunele (casă și grădină) și masa din holul de intrare. Masa este inspirată de un model din copilărie, scaunele… m-am uitat le ce am prin casă și m-am gândit la ce am avut.

Am pus și un televizor URIAȘ, deși, sincer, nu prea știu cine ar avea timp să stea la el cu atâta teren de lucrat afară. Dar era acolo, disponibil, gata pentru serile rare de relaxare.

La camerele de dormit am vrut ceva mai mult decât un simplu pat și un dulap. Le-am gândit ca spații autonome, cu o zonă de studiu/muncă separată de zona de dormit printr-un perete sau un paravan, ca și cum fiecare cameră ar fi, de fapt, două camere într-una. Două dintre ele au și baie proprie, un mic lux de intimitate, iar a treia are baia separată, pe hol. Practic, fiecare colț al casei are treaba lui bine stabilită.

La bucătărie am dat în bobi (cum se zice!) și, până la urmă, am ales o bucătărie mică și practică, cu spațiu de depozitare din belșug și un cuptor electric. Nimic pretențios, doar funcțional. Iar dacă familia asta vrea vreodată să gătească «ca la cuptor» — adică pe foc adevărat — soluția e simplă: ies în curte! :)) Doar am zis că afară e tot terenul de joacă, nu?

Grădina

Am inclus și o grădină dedicată exact zarzavatului — deși, recunosc, nu m-am decis exact ce legume ar trebui să crească acolo. Ideal, aș vrea de toate.

Și, ca o notă nostalgică, am creat o viță de vie cu struguri și tot, pentru că exact așa ceva exista la bunicii mei, și îmi amintesc și acum umbra răcoroasă de sub ea, vara, când toată lumea se aduna acolo.  La prânz… tot cald era.

Cam atât cu casa și grădina. Am lucrat 2 luni la acest proiect personal. Următoarea… cabană la munte! Oare o să pot să mă abțin să nu-i pun o grămadă de camere și ditamai spațiul?

Alte carti

 In iunie oare ce o sa citesc?

Lecturile din aprilie

 Da... procesul acela de "regăsire" – nu m-am pierdut apropo–, dar caut și caut sacul ăla cu lei de să îmi umple camera, să-mi fac cu el averea vieții și căutând-ul așa am mai citit niște cărți. Să îmbogățesc sufletul.

Lecturile din martie

 

Lecturile din luna martie. 

Dacă lumea este așa cum este eu citesc. Am timp berechet să răsfoiesc cărți să caut prin dulap și să mă „regăsesc” - orice o mai fi și asta. Voi ce mai citiți?

Mă ținui de promisiune

 Se rezolvă treaba. Luna scurtă. Nu știu de ce eram convinsă că mai am căteva zile, doar știu când se termină februarie. În fine: iată casa! A fost distractiv. Mă cam plictisisem să trag de linii la un moment dat, dar am trecut la materiale și mi-a trecut. Ce să înțelegeți din această casă: vă arăt cum mă pricep să folosesc un program și pentru că nu am limitări decât de timp și imaginație, pun în ea așa: tot ce mi se năzare. 

1.  Este enormă! Factura la curent și gaz?😱 Dar am pus pe ea panouri solare și boiler așa că e autosustenabilă... cică.
2.  Este enormă! Nu are lift - avantaj, dar până ajungi dintr-o parte în alta faci mușchi (sau cumperi dispozitiv din acela pe 2 roți, să te plimbi cu el prin casă). Bonus: holul mare îl golesc și îl pot face lejer salon de dans. Iuhuu! Trai pe vătrai!
3.  Nu știu dacă aș merge chiar cu roz pentru camera de fată... așa mi s-a năzărit atunci. Nu l-am schimbat. La urma urmei, mobila se mai schimbă, fundația mai greu.

Pe hol am pus tablouri cu desenele mele. Le-am pus pe pereți! Am ales unele care să se potrivească cât de cât pe acolo. 

Important: nu visez la o casă chiar atât de mare. La camere, eh.. poate. La hol, cred că nu. Dar a fost interesant de pus în practică acel: Go big or go home! sau al nostru: Până nu rămâne nu s-ajunge! (Nu spun că au același sens cele două expresii.)

Editat (am găsit litere lipsă și invers🧐🙃)

Cum am mai zis și la anterioară, creația casei îmi aparține. Dacă vă dă mâna și vă apucați să o construiți, eu vin și să fiu șefa de design (de șantier doar ca să stau cu programul în mână - nu mă pricep încă atât de bine la betoane😆). 

Punct; și să vă prezint treaba. Vizionare plăcută!

Am făcut un model de casă 3D!!!

 Ce face omul cu timpul lui liber? Voi ce faceți cu timpul vostru liber?

Am încropit o casă. E așezată în pustie și nu e asta important. Pentru că nu știu pe nimeni care să caute gâlceavă pentru un exemplu pornind de la ce este în jurul exemplului.

Am ales un cub ca punct de plecare, l-am facut de 6m/h. Apoi am început să împart. Și am adăugat până a apărut ce se vede. Întâi mi-am zis că nu mă complic: Culori simple monocrom și nici o durere de cap. Am uitat repede când am văzut ce frumos îmi arată parchetul, tapițeria și lemnul. În cele din urmă am lăsat mai mulți pereți albi penrtru ca să pot să termin odată.

Timpul: estimativ 4 săptămâni și nu am stat numai lipită de ea. Nu știu exact cît timp am stat pe ea. Mai pitrocesc la încă una în paralel și pe aceasta cred că o să o bibilesc să îmi distreze toate ideile. 

Acuma... să nu îmi ziceți că nu am pus fiecare carte în bibliotecă! Nu am avut astfel de intenții. Nici perdelele nu le-am agățat dar evident că le-aș agăța. Altfel ar fi toată o saună. Am o masă pliabilă la parter și un pat pliabil la etaj. Bonus: canapeaua din birou este cât un pat - are 2 metri și 1,20 lățime. Să aibă lumea unde dormi. E loc de dormit și la parter pe canapea și în segmentul de deasupra fotoliilor. Cel mai important lucru! Are lift. Ce pot să spun; stau la bloc și mă gândesc că din astfel de loc nu mai am de ce să mă mut și să nu trebuiască să mă coțopenesc pe scări la 100+ de ani pe care i-aș avea. Bonus: are bucătărie de vară și foișor între spațiul pentru livadă și cel pentru cotețul de păsări. Am, pus și piscină. Am văzut că se caută.😂

Deci, să fie clar. Această casă îmi aparține ca idee. Cine vrea să o facă așa trebe să îmi facă „hârtie din aceea” pentru drepturi de autor!

În cele din urmă vă las prezentarea. Eu aș locui pe un astfel de spațiu. da... cred că pe aici m-aș vedea. Sau în cea care este toată pe sol la care lucrez încă. Sper că o să vă pun pe blog și pe aceea. Nu știu cu ce aș întreține atâta teren, dar aș găsi sigur ce să fac pe el.

Voi cum visați să arate casa/apartamentul vostru?

Titluri traduse

Ce trece prin capul omului la ora culcării (sau să spun ce a trecut prin capul acestui om la ora culcării, ca să nu se apuce cineva să își închipuie că eu am puteri paranormale și îi citesc gândurile... fix lui/ei — știți cum vine aceasta🤣 )

În concluzie: ce a trecut prin capul meu la ora culcării, ieri noapte a fost o listă de titluri și cum au fost ele traduse.

De unde a pornit? 

Am văzut un film în timpul zilei și titlul era Will. Will care vine din engleză — filmul era englezesc, formă scurtă pentru William; se poate traduce atât ca viitorul lui a fi cât și ca voință atunci când este substantiv. A avea voință = to have will. Așa că m-am gândit câte sensuri poate avea acest cuvânt atât în limba engleză cât și în limba română, pentru că în film copilul se numește Will, filmul este și despre voință (mai este și despre tristețe dar în fine acum vorbeam despre altceva) și stând așa așteptând să mă ia somnul mă gândii la câteva titluri pe care le-am văzut/citit și felul în care au fost ele traduse în limba română.

Spre exemplu:

Quicksand (carte); 

autor: Nella Larsen

Quicksand înseamnă nisipuri mișcătoare. Quick nu înseamnă mișcătoare, quick înseamnă repede sau rapid (Dacă este adjectiv) dar în engleză așa se numește, iar în română sau asimilat ca mișcătoare. Cine citește acest titlu și  compară cu traducerea, poate face confuzie între mișcătoare și quick care nu au același sens și de aceea ar comite o eroare spunând că quick= mișcătoare. Nu este vina nimănui (decât poate a lui care sare peste partea de verificare și ajunge la concluzie). Limbile sunt limbi și nu ne datorează echivalență, dar trebuie avut grijă. Să nu facem greșeli care nu sunt necesare.

Spinning silver (carte);

autor: Naomi Novik 

To spin în engleză este ceea ce se numește la țară a toarce (din fus dacă e nevoie să precizez - poate oamenii nu au mai văzut fusuri în ultimii ani). Silver e argint aici nu avem nicio problemă. La noi în română a fost tradusă ca Argintul preschimbat. De acord, cu ghemul de lână femeia la țară făcea sfoară, ață pe care o împletești după aceea facănd din ea haine, deci preschimba norul de blăniță într-o funie, dar nu are același sens. Nu cred că ar fi avut relevanță să-l traducă identic cu sensul din engleză, cu toate acestea eu care văd ce înseamnă cuvântul și văd și ce înseamnă traducerea mă uit și zic: ciudat.  Nu toată lumea își bate capul cu așa ceva. Pe de altă parte, toate cărțile și toate filmele sunt traduse în așa fel încât să aibă sens. Pentru publicul care vine să vadă, o expresie tradusă identic cu sensul original dar care nu are echivalență și nici nu găsește conexiune în limba română sau oriare altă limbă a celui care o vede, nu-i va transmite mesajul corect și respectiva riscă să nu aibă succes pe piață.

Passing (carte)

autor: Nella Larsen (le-am citit recent nu de alta)

Trecând sau În trecere ar fi traducerea. Passing putând trece atât ca pasiv și ca genitiv. Aici sensurile sunt multe, cartea având diverse simboluri și trimiteri. Suficient de spus că este un titlu bizar care se potrivește cu subiectul și mesajul transmis de autoare.

Far from the madding crowd (carte și film)

La noi a fost tradus ca Departe de lumea dezlănțuită deși madding înseamnă înnebunitor. Deci Departe de lumea care te înnebunește sau înnebunitoare. Probabil le-a fost greu să spună publicului că oamenii se înnebunesc unii pe alții. Pe de altă parte, a înnebuni nu este un cuvânt cu un singur sens în engleză, el mai însemnând și a supăra, a face furios pe cineva.

The sellout (carte)

autor: Paul Beatty

Aceasta este la noi ca Io contra Stelele Unite ale Americii. Nu știu legătura pentru că nu am citit cartea. Se pare că are legătură cu un tribunal (așa scria pe copertă). Doar termenul de sell out este de explicat aici: că înseamnă a vinde afară. Când este folosit ca expresie, înseamnă a își vinde sufletul, a fi un om de nimic, fără valori (valori bune... că, să fii un încăpățânat care nu vrea să accepte un lucru bun și pentru care satisfacția personală este singurul lucru valoros nu intră în categoria a avea valori [morale – oare mai știm ce înseamnă cuvântul acesta?]) Revenind, poate însemna și trădător.

Two on a tower (carte)

autor: Thomas Hardy 

Idilă pe un turn de la noi nu prea se pupă cu Doi pe un turn cum sună  titlul original. Că este mult mai clar subiectul cărții nu zic nu și de aceea nu mai întreb „de ce?”, mai ales că nu am citit această proză. 

The wolf den

Tradusă ca Lupanarul.... Nu știu despre ce este vorba. O să o citesc când mai am un concediu. Den înseamnă vizuină iar wolf este lup. Nu știu de ce s-a optat pentru acest titlu. Probabil după ce voi citi cartea voi înțelege 😆. În limba română lupanarul este bordel conform Dex-ului . Cartea are niște femei din acestă lume ca personaje, deci s-a mers pe asta.

Pe lângă aceste descoperiri mai sunt și altele. Dar nu îmi mai amintesc acum.

Target care are nenumărate posibile traduceri în limba noastră dar îl folosim tot pe el... mai nou am gasit cuvântul gratificând în loc de al nostru satisfacând, mulțumind... ne e rusine să spunem lucrurilor pe nume? La înjurături am văzut că nu li se roșesc obrajii (acelora ce le folosesc). Ba o spun cu așa o plăcere vulgară de te întrebi dacă le dă cineva bomboane că își  vomită perversitatea în auzul altora...

Pe locație = loc, regiune, spațiu, zonă l-am mai discutat cândva ... undeva.

Diferența dintre înțelege și se înțelege

 Nu credeam că o să ajung să explic concepte de comunicare dar poate are cineva nevoie să citească acest lucru.

A înțelege este un verb care definește abilitatea de a decoda un mesaj (nu trebuie să fim Sherlock Holmes ca să interpretăm corect o informație și nici hacker)

Când este vorba de un text într-o limbă străină înțelegerea presupune să știm ce se spune. Ideal să  reușim să și explicăm ce am auzit/citit.

Când citim un text în limba română (o cerință spre exemplu) a înțelege presupune să ne formăm o idee despre ce trebuie să îndeplinim pentru acea cerință (indiferent dacă cerința este realizabilă sau nu).

A se înțelege are câteva sensuri (o avea mai multe dar eu nu stau se le prezint pe toate):

A avea abilitatea de a interacționa cu alte persoane.

A ajunge la un consens

A interpreta un mesaj menit să fie explimat la figurat într-un anume mod 

A face o afacere (și din cele mai putin oficiale) 

Gradul în care se pot înțelege oamenii este și acesta divers:

Un pic

Parțial 

Foarte bine...

Când nu se înțeleg de loc, pur și simplu nu se înțeleg. Ce să facem? Diferențele ajută la evoluție. Uneori duc la conflict. Nu discutăm această parte acum.

Când omul confundă pe înțelege cu a se înțelege un altul se zbate degeaba să îl facă să înțeleagă ceva pentru că el va fi foarte hotărât să nu se înțeleagă cu cel care explică. 

Deși sensurile sunt asemănătoare între a înțelege și a se înțelege este o oarecare distanță pe care ar trebui să o înțelegem. 

E de înțeles că nu ne-am născut știind tot, dar nici să facem pe analfabeții nu ne avantajează. 

Floare, mândră floare

     Cum am făcut din această seară o seară de discuții? Pur și simplu am început cu dialogul de acum. Acuma, nu este un secret că mă apuc din când în când de câte un lucru și îmi e foarte mult până mă îndur să renunț la respectiva treabă, la fel cum îmi este foarte ușor să amân un lucru până când vine ultimul moment și abia apoi să-l fac. Am început cu simpla constatare că îmi înflorește o floare. 

Să-mi trăiască floarea! 

Floarea a mai fost pozată de mai multe ori, mai mulți ani și a continuat să mă încânte cu petalele ei micuțe.

    Întâi am așezat-o pe masă pur și simplu. Familia a contribuit cu o eșarfă, pentru că eu o fixasem pe o cutie (era verde... nu se portivea cu nimic... unde o fi fost artistul din mine?!!!). După aceea am început să fac poze. Imaginile ieșeau prea... adică spațiul din jurul flori era prea mare și floarea prea mică. Nu a fost vorba despre spațiul în sine ci despre cât de aproape se putea duce un obiectiv de imagine, motiv pentru care am pus în acțiune tuburile macro. Cu tuburile macro problema nu mai este cât de mult spațiu gol este în jurul obiectului central, doar cât de clar poți să scoți obiectul central într o profunzime de câțiva milimetri (se folosește de obicei în situațiile acestea colajul de mai multe imagini fiecare având claritatea pe un alt segment al imaginii, ca să poată face din ea o imagine mare și clară) dar eu, fiind într-un spațiu controlat am optat pentru lumină ambientală și închiderea diafragmei.

       Problema cu închiderea diafragmei (altă problemă!) => imaginile mișcate. Pentru diafragmă închisă e nevoie de lumină mai multă și pentru lumină mai multă e nevoie de un timp mai mare de expunere. Am urmărit (cu sensul de supraveghere nu de stalcking — e a mea) floarea timp de câteva săptămâni și chiar m-a încântat în fiecare dimineață să mă așez în fața ei și să văd ce s-a schimbat. În momentul în care au început să se deschidă petalele, schimbările au fost mult mai rapide: de dimineață până seara petalele se desprinseseră toate din mijlocul florii.

contre jour

    O dată ce floarea s-a deschis toată era prea grea și nu mai puteam să mai pozez din același loc. Între timp a început să se deschidă și al doilea buchet, motiv pentru care am creat un aranjament pe masa de birou și le am putut poza pe amândouă odată. A fost perfect. Desigur nu m-am oprit doar la florile dintr-o cameră și doar la un buchet. La un moment dat nu am avut răbdare și m-am "repezit" la floarea mare din altă cameră unde am pozat florile deja deschise sau aproape deschise complet împreună cu niște boboci care așteptau și ei să se deschidă.  

    Cel mai mult am vrut să surprind picăturile care se formau aproape instantaneu cum se deschideau petalele. Din păcate lumină aruncată din față cu blițul făcea ca acele picături să se piardă ca și aspect și, ca să nu se piardă ca aspect, a trebuit să mă bazez pe lumina din lateral, de la fereastră, de la lanternă, de la veioză etc. Am mai învățat cu ocazia asta că e foarte greu să stai nemișcat când faci o poză la 1/60, 1/40 secunda. Am apelat și la trepied când am considerat că nu pot să cresc viteza. 

    Una peste alta când floarea a început să se ducă, deja nu prea îmi mai plăcea să pozez, dar mi-au ieșit niște cadre interesante pe care probabil că altfel nu le aș fi făcut dacă nu mi-aș fi propus să documentez evoluția acestei flori de la boboc până la cea mai mare, de fapt nu cea mai mare, până la ultimul moment din viața sa. Și floarea n-a terminat cu bobocii. Încă mai are câțiva, doar că nu mă mai apuc să mai urmăresc încă un boboc. Am obosit.  

    Evident că nu m-am ocupat exclusiv de boboc. Voiam să treacă mai repede la etapa următoare. „Răbdarea e o virtute.” În etapele între cel mai înflorit și cel mai uscat, am mai prins și niște insecte —urmează o poză cu un păianjen, vă e frică luați-o la fugă sau țineți-vă bine pe scaun.

„puștiul” s-a întors în natură și fructele s-au mâncat!

    Cam atât am avut de povestit despre acest moment. Nu am editat pozele. Nu am făcut poze în RAW. Pozele sunt JPG și editate minim după ce au fost scoase din aparat. Pur și simplu nu am vrut să intru în editare complexă cu fișierul RAW. Una peste alta, ținând cont de toate acestea, cred că imaginile au ieșit chiar foarte bine. Claritatea există, detalii există și sunt încântată că am reușit să prind niște picături frumoase în aceste poze. Din o sută de poze am ales câteva pe care le-am postat în articol. 

    Mă gândeam chiar să fac un GIF cu ele astfel încât poza să evolueze de la boboc la floare mare și uscată. Desigur pentru asta ar fi fost esențial ca imaginea să fie surprinsă în același cadru în toate, astfel încât să fie așa cum se întâmplă în imaginile de pe la televizor o creștere perfectă urmărită etapă cu etapă, dar pentru că nu am plănuit de la început să fac un GIF, a rămas nerealizată. Există un GIF dar nu este așa cum visam eu. 

Cum să spun: a pornit totul de la o poză și a devenit un proiect. Proiect de vreo două săptămâni în care au evoluat aceste mici bucățele de floare până la capăt. Vă las azi. 

la 1/4000 și tot se mișcă!

Sper că v-a plăcut ce ați citit. Sper că v-au plăcut pozele și ne mai auzim, ne mai citim, cu altă ocazie.

crop

Cu vocabular de jeg și cu pretenții de lord

M-am gândit o zi și jumătate dacă să postez aceasta... nu știu dacă am ales cu înțelepciune dar acesta este textul. Scris la 2 noaptea, corectat un pic... și cât se poate de personal!

 Un text de blog.

Chiar nu am nimic deosebit pe care să-mi doresc să-l împărtășesc cu oamenii. Unul dintre motive este cel care urmează:

Ca să aibă sens este necesar totuși un context.

Miezul nopții. Scot capul pe fereastră ca să mă uit afară în cartierul meu.

Nu la oameni. Ei dorm (și îi pot vedea și ziua, mult mai ușor).

Pe cer. Voiam să văd dacă a ieșit luna. Așa, eram și eu curioasă dacă, după o zi cu două runde scurte de ploaie, apare luna. Nu a fost lună.

În schimb am auzit când am dat să bag capul înapoi în cameră, dezgustătoarea înjurătură „Băga-mi-aș p*** în morții mă-tii.”

Acuma eu nu am timp să-mi consum energia să mă întreb pe cine înjura dezgutător creatura care nu poare fi decât așa cum vorbește, pentru că mie așa mi se spune la școală: că felul în care vorbesc arată cât de educată sunt. Eu fiind cadrul didactic, nu elevul. Vin părinții elevilor să mă „instruiască.” Elevii de la unii dintre acești părinți, în ultimii ani, pricep cam greu. El (elevul) crede că dacă știe să spună înjurături și, în consecință, să-și facă dușmani este foarte „șmecher.” Ce să le fac!? Pentru cei cu care pot purta conversații civilizate încerc să fac demersuri pentru a le remedia părerile profund eronate...

Revin la subiect!

Ce spune înjurătura despre cel care o emite?

(pentru cei care nu știu ce înseamnă a emite = a spune)

Spune cam urmăroarele:

1. Că este un pervers! (Să tot vrei la nesfârșit să „ți-o bagi” nu poare însemna decât că esti dereglat hormonal și o ai mereu într-un anume fel.) Bietul de el! Trebuie să ajungă la un doctor.

2. Că este un violator și deci locul său este la închisoare. Să nu aveți dubii, violatorilor, creaturile de mult putrezite în care vreți să vă satisfaceți nesătula nevoie NU VĂ VOR și nici nu mai sunt în acele corpuri. Decât (poate) să vă vrea morți și arzând în focurile iadului. Ca referință la o poropunere din America de acum ceva ani: din păcate castrarea violatorilor nu a fost aprobată ca pedeapsă... încă.

3. Că acesti omeni care înjură de morți sunt pasionați de cadavre. Mirosind a hoit și cu memblele împrăștiindu-se la atingere. Ba și cu ceva viermi prelingându-se din ele. Cum altfel să se justifice nevoia nesfârșită de a viola acele persoane moarte?

4. Că li se pare că batjocoresc neamurile celui viu... Părere greșită. Doar dacă s-ar duce pe lumea cealaltă să încerce să-i găsească ar putea să aibă o șansă să reușească. Dar rudele unui om sunt de obicei multe așa că un oarecare jeg care ar veni la ei nu ar fi altceva decăt o sursă de divertisment. Aici vă imaginați lumea Valhalla (a vikingilor) în care toți îl pun la locul lui pe cel care a venit să „și-o bage”. Dacă aveți încă dubii, locul respectivului este sub talpa pantofului sau sfășiat în mii de bucățele de aceia pe care vrea să îi .... Bonus! Dacă ar avea inițiativa să se ducă pe lumea celaltă am scăpa de asemenea rebuturi sociale și ce bine ne-ar fi!

5. Că este la ani lumină depărtare de civilizație. Da, de civilizație! Ce om educat de familia lui (da! de educație se ocupă familia întâii, pe urmă restul oamenilor!) înjură fără nici un motiv în preajma altor oameni, doar ca să-l audă? Nici cei care înjură cu un motiv nu au scuză, dar la nervi să zicem că se mai scapă... Totuși ce nervi să ai doar că a trecut un om pe lângă tine sau, mai ales, tu pe lângă el. Că doar nu ești proprietar pe spațiul public să te exprimi numai cum vrei tu acolo. Dacă nu înțeleg oamenii aceștia că nimeni nu are nevoie să încerce ei să îi ofenseze cu vorbe fără sens, nu vor înțelege nici de ce nu au aceiași oameni nevoie de existența lor pe acest pământ.

6. Că nu are nici un prieten în cartier. Dacă l-am auzit eu l-au auzit toți ceilalți cu fereastra deschisă (unii chiar cu fereastra închisă) cale de 3-4 blocuri. Din moment ce nu a precizat pe cine înjură, a înjurat pe toată lumea. Ce rău o fi să trăiești între persoane pe care le consideri dușmani! Oare cum doarme noaptea știind că oricine din jur poate venii să-i dea foc, spre exemplu (atenție: este doar un exemplu!). Concluzia mea ar fi că de aceea nu doarme.

7. În cazul femeilor, că au trecut degeaba prin școală (unele termină chiar facultatea!). Femeile care spun înjurătura mai sus numită sunt cel mai probabil idioate sau repetă niște vorbe jignitoare fără să se gândească ce spun. Persoanelor care aveți pretenția să fiți considerate doamne/ domnișoare și respectate pentru că aveți „depturi”, voi CE vă bagați că nu aveți organul necesar să vă bagați? Este evident că înjurătura este plecată de la bărbați și ancorată în cultul dezonorării prin viol ca mai apoi femeia să fie numită „sticată” de aceiași care au „stricat-o”. Ei, niște „îngeri”, rămâneau nevinovați. Ea, muierea, era spânzurată că doar se violase singură! Să mai aducem aici în discuție cum această înjurătură este misogină și promovează violul și că folosind-o încurajați cultul violului? Adică vă aliniați (că tot e la modă cuvântul) secolelor de subjubare a drepturilor femeii de a hotărâ asupra propriei persoane și de a accepta doar ce își dorește ea. Vă e dor de scavie? Vă e dor să nu aveți drepturi? Vreți să pățească niște morți ce nu vă doriți pentru voi înșivă? Dați cu piciorul în anii de revoltă și protest împotriva abuzurilor bărbaților? Ced că ar trebiu să vă mai gândiți.

Și de ce nu am chef să împărtășesc nimic oamenilor...

Păi, dacă dau doar peste necivilizați!

Ce rost are să împarți lucruri frumoase cu oameni care nu au capacitatea să le aprecieze?

Bădăranii ca bădăranii, cu jigodiile ce ne facem?

Înainte să vă grăbiți să mă informați că nu vreți să împărtășiți nimic cu mine, gândiți-vă că nici înjurăturile nu aveți de ce să le împărtășiți - dacă tot nu vreți să împărtășiți nimic. Și, dacă în ciuda a toate, tot înjurați, nu aveți de ce vă supăra când sunteți văzuți ca niște sălbatici din Evul Mediu (un apelativ blând, acesta).

Poze din 2019

postarea originală în 16.08.2021.

Am scos textul acestei postări, nu fiifdcă îmi era rușine de ce am scris... doar fiindcă am depășit etapa/ momentul și nu știu ce fel de caractere se uită pe blogul meu public.

Mai multe poze Click

The wrong accent!

Salut și bună dimineața! 

N-am scris multe pe aici în ultimul timp. Acum ceva ani mă ocupam de introducerea unor traduceri pentru melodiile preferate... dar se găsesc online în traduceri mai mult sau mai puțin perfecte... așa că am ales să includ o altfel de activitate: subtitrări!

Am găsit o reclamă nostimă și am zis să adaug traducerea ca să înțelegeți de ce este amuzant!

link pentru că, din orice motiv, nu vrea să-l redea când îl încorporez...

Nu mai tin minte cand am avut o zi normala

O să vă uitați chiorâș la mine și o să întrebați: Ce înseamnă o zi normală?

O zi în care nu ies din casă cu o mască de gură atârnând de la o ureche, ca și cum ar fi ultimul accesoriu din gama Gucci. O zi în care nu trebuie să mă duc la o instituție publică și să mă uit cum pune omul de la intrare pistolul de măsurat temperatura la capul oamenilor. Sunt instruiți la sânge. Nici nu te-ai apropiat bine că ți-l bagă în cap. Nu "bună ziua", nu "stați să vă măsor", nimic! Să nu cumva să apuci să spui "nu"; să nu cumva să te apuci să explici că nu vrei la cap, ca vrei la mâna/ umăr/ braț... Repede, să bifeze ca și-au făcut treaba, să nu apuci să protestezi. O zi în care să nu fiu nevoită sa amân să intru undeva pentru că mă obligă să mă supun măsurării temperaturii exclusiv cu termometrul lor, deși eu am termometrul meu personal, curat și ˝propriu˝ în geantă și mă pot măsura cu el dacă nu mă lasă înăuntru altfel... Să nu stau și să număr cu câți oameni mă întâlnesc azi în același timp, pentru că, dacă depășesc numărul risc amendă sau risc să vină să se zbârlească un polițist/gardian la mine... Să nu văd cum își dau alți oameni ochii peste cap și râd de mine pe față, dar mai ales pe la spate pentru că nu vreau să accept niște măsuri care fac mai mult rău decât bine... O zi în care nu mă uit stupefiată cum oamenii merg cu măștile la gură pe stradă deși doar în spații închise este obligatorie purtarea lor, cum stau cu măștile sub nas și cică ei respectă reglementările, când ar putea pur și simplu să spună că, dacă tot le-a măsurat temperatura și a ieșit normală nu mai are sens să poarte mască. 

Acum o saptămână asimptomaticii erau un pericol, acum au realizat ca nu sunt, dar făceau planul să îi închidă pe toți ca pe niște criminali. 

Acum un an sau doi a apărut punga ecologică. Toată lumea era fericită că ajutam mediul. Pungile astea ecologice, întelegeti-mă când vă spun. sunt oriblile. Lipicioase de parcă ar vrea să devină parte din mâna ta când le atingi, pornite să usuce mâncarea dacă ramane mult timp în ele, se sfasie ușor și, la final, sunt scumpe! Dar am acceptat acest discomfort pentru că "protejam mediul"... Se vede că nu a fost convenabil... avem mânuși și măști de unica folosință aruncate peste tot.... același plastic pentru care ecologiștii protestau... s-a întors... de două ori mai puternic!

Stăm cuminți să treacă virusul. Stăm cuminți să treacă pericolul. Stăm cuminți în timp ce bolile oamenilor sunt ignorate din cauza virusului. Stăm și ne înbolnăvim de plămâni din cauza măștilor pe care le purtam la gură... 

Să fii bolnav este o crimă, să îți prodejezi drepturile este o crimă, să nu te supui unei reguli absurde te face prost: "pui viața altora în pericol". De parcă până acum nu existaseră pericole, viruși, gripe și riscuri de toate felurile. Cum or fi supraviețuit atâtea generații fără măști? Fără măsuratea temperaturii la friecare sezon de gripă?

Asfixiem copiii în scoli cu măști. Aerul este cea mai importantă componentă a unei bune funcționări a unui creer si noile reguli îl sufocă. Părinții tac și sunt de acord... De frircă. Le e frică să se opună ministerului învățământului, directorilor, profesorilor, celorlalți părinți care îi fac proști; le e frică să nu li se hărțuiască copiii în școală de către celelealte "genii" ale societății. Le e teamă să nu vină poliția la ușă și să-i acuze de neglijentă... Le e frică de tot. Libertatea noastră s-a redus la frică. Opiniile noastre s-au redus la ce spune majoritatea. Suntem grozavi între noi, dar dacă vine vorba să protestăm, să meargă altul... că eu dacă cârâi îmi pierd locul de muncă...

Suntem liberi noi? Trăim normalitatea? Am găsit înțelepciunea supremă?

Paste făcute în casă

Acum câteva zile m-a sunat cineva și nu s-a lăsat până nu a aflat tot ce pun în sosul de la paste, așa că astăzi vă împărtășesc o rețetă de paste de la mama. 

Pastele din poză nu sunt făcute de noi. Mereu uit să fac poze când preparăm paste. Pur și simplu sunt prea bune!!! 😂

Întâi se prepară sosul. Altfel se răcesc pastele înainte ca sosul să fie gata. 

• O ceapă
• Un ardei sau o jumătate dacă ardeiul este mare (opțional)
• O roșie crudă sau roșii la conservă/ bulion
• Un morcov
• Ulei și sare pentru gust 
• Busuioc/ pătrunjel/ leuștean etc.
• Câteodată adăugăm și usturoi.

Se fierb într-o jumătate de cană de apă până se înmoaie și se fierb. Puteți să le lăsați si mai crude. În afară de sosul de roșii de la cutie restul sunt comestibile așa cum sunt, iar sosul nu are nevoie sa fiarbă mult. 

 Așa! Am luat un pachet de paste de 500g și le-am pus și pe astea la fiert.

Suntem trei adulți. Ca să fiți sugure că nu faceți abuz de paste consultați un menu de la restaurant și puneți cantitatea de acolo. Sunt pe internet. După ce fierb pastele, le strecurăm, așezăm în farfurii și punem sosul.

Mai departe este preferința noastră personală: De obicei pe ambalaj  este recomandat trecerea pastelor prin apă rece după fierbere. Noi dacă punem sos pe ele, acesta le separă și nu e nevoie să le mai trecem prin apă. Rămân calde mai mult timp. Puteți adaugă multe altele la reteta asta. De altfel, dacă vi se pare prea stufoasă lista, oricare ingredient din sos poate fi exclus. Nu punem mereu din toate. Ce nu lipsește este ceapa, morcovul și rosia.

Asta e toată rețeta. 

Dacă vă rămâne sos, îl puteți folosi a doua zi la un ghiveci sau alt fel de mâncărică.

Este foarte gustos și făcut în casă de la un capăt la altul.😊 Poftă bună!💝

Vouă cum vă plac pastle.

Ianuarie, cald

A fost cândva o floare. Acum este un rod.

Așa de sărbători:

S A R M A U A

Cum s-ar defini sarmaua?

Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat

somnul lung metamorfozic în butoiul de murat…

Potpuriu de porc şi vacă, simfonia tocăturii,

imn de laudă mâncării, înălţat în cerul gurii. 

O cochetă care-şi scaldă trupu-n sos şi în smântână

şi se-nfăşoară în varză ca în valuri de cadână.

O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă

c-o bărdacă de vin roşu şi-un ceaun de mămăligă.

Oponentă din principiu şi un straşnic adversar

pentru tot ce e dietă sau regim alimentar. 

Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată

ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.

Locatara principala ţine-n spaţiu tolerate,

perle de piper picante, boabe de orez umflate.

O prozaică’nnascuta, cum s-o prinzi în prozodie

că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie. 

Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.

Iată-n câteva cuvinte, cum s-ar defini… sarmaua!!!

Păstorel Teodoreanu

Artă, domnule!😆

Am întrebat 10 bloggeri români… – Leapșa

Salut. 
Tot pe internet sunt. 
Tot cu capul în nori.

Am încercat să fiu mai ocupată anul ăsta și am reusit sa scriu mai puțin 😔, dar nimic nu durează la nesfârșit așa că am ajuns să mai înghesui în program niște scrieri.

Am găsit această leapșa pe un blog și am zis că e bună de încălzire, ca să îmi exersez mâna. 

Dacă ai putea alege un fel de mâncare pe care să îl mănânci pentru următoarea lună (fără să ai voie să mănânci altceva), care ar fi acela?

Nu as accepta asa ceva! 🤣 Dacă nu aș avea de ales, as opta pentru o mâncare  de mazăre (la mine mazărea e fără cârnați) cu pâine.  E un fel de mâncare care îmi  place.

Pleci într-o vacanță de două săptămâni pe o insulă exotică și aproape pustie și poți lua cu tine un actor, un blogger/vlogger și un antreprenor (români sau străini). Pe cine iei?

Aș alege niște oameni de care sa nu mă împiedic pe acolo pe unde ajung. Cu cât sunt  mai departe de mine, cu atât mai bine! Adică, sa fim serioși: nu merg pe o insulă pustie să mă a sâcâie la cap un vlogăr. Cât despre actori. Ei joaca teatru de dimineața până seara... oameni falși găsesc peste tot, nu trebuie să chem un profesionist.🤷‍♀️ Mi-ar place să am o conversație cu Emma Watson. Nu știu dacă este atât de grozavă pe cat pare la TV și în interviuri,  dar îmi plac multe din alegerile ei vestimentare și cum vorbește. Ca antreprenor... Nu știu.  Ziceți-mi un organizator de evenimente de succes și îl chem.

Știm cu toții că în copilărie visam cel mai mult. Spune-ne un vis pe care îl aveai în copilărie și s-a îndeplinit și unul care nu s-a îndeplinit.

Am apucat să călătoresc un pic. Un vis împlinit. Neîmplinit: nu sunt un artist plastic de succes. Dat fiind că trebuie să lipesc o banană de un perete ca să mă încadrez în această categorie, nici nu mai vreau. 

Primești un cadou foarte urât de la prietena cea mai buna/prietenul cel mai bun. Îi spui că e oribil sau te prefaci că îți place?

De obicei zâmbesc și caut să fiu recunoscătoare.  Dacă nu mă cunoaște suficient ca să știe că nu-mi place, păi... cred că nu pot spune că e cel/cea mai bun/ă prieten/ă, nu? Uneori oamenii pur și simplu nu au inspirație... iar gustirile se mai schimbă. 

Este sfârşitul lumii. Ce carte ai pune în capsula cosmică pentru a păstra o „urmă” a umanităţii?

"Basmele românilor".  Sau o istorie a dacilor.  Încă n-am ajuns acolo.

Dacă ai putea călători în trecut și să discuți cu tine cel/cea de 18 ani, ce sfaturi ți-ai da? (maxim 3)

* nu mai încerca să faci oamenii să te placă,  majoritatea sunt o cauză pierdută 
* citește ce îți place 
* bucură-te de ce ai realizat 

Ți se oferă șansa de a juca în filmul realizat după cartea ta preferată. Pe cine ai interpreta și de ce? 

Cartea mea preferată este Harry Potter. Aș vrea sa fiu McGonagal, dar sunt cam tânără pentru rolul ăsta.  Bellatrix ar fi poate la fel de interesantă ca interpretare. 

Ce te motivează să scrii pe blog?

În ultima vreme, nimic.  De obicei îmi doresc să spun ceva și atunci scriu.  În ultimul timp, aș vrea să mă regăsesc mai mult în ceea ce spun asa că nu prea mai scriu pentru că acesta este un blog public, iar oamenii răstălmăcesc  totul în defavoarea mea...

Primești un premiu (în bani) pe care ești convins/ă că nu îl meriți. Cum reacționezi?

Tac și-l primesc. Se vor găsi destui să zică "nu-l merită". Macar  să mă bucur de el.

Spune-ne ceva despre tine ce nu ai mai spus public până acum.

Sunt un fotograf extraordinar! 😆 

Verde